Iubire sub cireşi  

 

(Dedicată Cristinei şi lui Shinya)  

 

Motto:  

 

„Privind peste umăr,  

 

Totul îndărăt era învăluit  

 

Cu flori de cireş.”  

 

(Miura Chora)  

 

Primăvara, pe când se plimbau pe sub cascada florilor de cireş, Criss scuturase, ca din întâmplare, ramura plină de alb-rozaliul unui cireş înflorit, culegând o petală pe care o strecurase în plicul cu scrisoarea de dragoste. O scrisese cu gândul de a i-o da iubitului la aeroport. Fata se reîntorcea în România. Petala se ofilise înainte de a ajunge ca el să citească cele scrise, dar păstra încă o dâră tandră de parfum care-l făcea pe iubitul japonez să zâmbească ca şi cum ea ar fi fost de faţă. El strângea scrisoarea la piept cu dragoste şi nu se îndura s-o deschidă.  

 

Dorul o readusese vara în preajma lui, dar se ascunsese de el, dorind să-i pună la-ncercare dragostea. Iubirea îi purtase paşii la malul mării de unde a cules o scoică pe care a ţinut-o îndelung în dreptul inimii, apoi a încredinţat-o mării cu dorinţa ca valurile s-o poarte până la ţărmul oceanului, unde iubitul ei obişnuia să se plimbe. În focul dragostei, adunat în cochilia de mărgean, stau fulgere înaripate, gata să spargă ghiocul în preajma iubitului. Marea a purtat-o până la ocean, unde un val puternic a rostogolit-o la picioarele lui ... în timp ce se plimba pe plajă, pierdut în gânduri.  

 

Criss copilărise într-un oraş de pe malul Mării Negre-Tomis, oraşul în care pe vremuri, poetul iubirii-Ovidiu, fusese exilat. Shinya ştia lucrul acesta şi intuise că acea scoică nu poposise întâmplător la picioarele lui. Sideful scoicii a preluat, din inima fetei, dorul ce-o măcina, dorul de Japonia şi de iubitul ei japonez .  

 

Paşii lui, care lăsau urme adânci pe nisipul umezit de valurile oceanului, se opriseră în faţa cochiliei sidefii. Inima l-a îndemnat să culeagă scoica înfiptă în nisip. Ochii îi erau atraşi ca de o vrajă. Privind-o, avea impresia că este vie, mirosind a parfum tandru de cireş în floare. S-a aplecat, a cules-o cu blândeţe, apoi a dus-o la ureche ascultându-i şoaptele care vorbeau despre iubire şi dor. Surâzând, a aruncat-o în apă privind lung la valurile stârnite de ea. Mintea părea a-i fi dusă către un gând fermecat. El înţelesese mesajul de la iubită şi inima-i tânjea de dor.  

 

Într-o zi, Shinya se plimba pe aleile grădinii de lângă templu, lăsându-se mângâiat de boarea încărcată de aromele toamnei ce tocmai sosise. Frunzele copacilor pe lângă care trecea i se păreau înroşite de iubire. Criss îl privea de după copacul sub care se îmbrăţişaseră în primăvara iubirii lor, sărutând frunza roşie ca focul ce-i atinsese umărul în cădere. A aşezat-o cu tandreţe pe oglinda apei, împingând-o spre el cu toată dragostea. Era 22 septembrie-ziua de naştere a Cristinei. Zâmbind, el s-a aplecat să culeagă frunza înroşită ce-i căzuse la picioare. Era o pornire tandră, fiind ziua de naştere a iubitei; era ca şi cum ar fi strâns-o la piept pe ea însăşi, urându-i cele bune.  

 

În iarnă, când Criss va fi departe, iubirea ei va ninge cu fulgi tandri, purtaţi pe aripi de îngeri către el. Fulgi de catifea argintie o să-i ningă calea, acoperindu-i ochii , nemaiputând să vadă pe unde calcă. Perle încărcate de curcubee îi vor curge prin fulgii topiţi ce se vor uni pe obrazul său cu lacrimile de dor ale iubirii ei. Încă din iarnă aceea, purtat de dor şi dragoste, s-a îndreptat spre Europa pentru a-şi readuce iubita pe insula fericirii lor-Japonia.  

 

În primăvara ce a urmat, aşezaţi sub cireşi, florile le-au nins capetele apropiate într-o tainică îmbrăţişare, consfinţindu-le jurământul de a nu se mai despărţi niciodată.De atunci, ei sunt împreună şi sunt fericiţi! Sakura, le-a consfinţit dragostea!  

 

În fiecare primăvară îşi reînnoiesc iubirea sub cireşii în floare, clădindu-şi viitorul în bucurie şi speranţă pentru fericirea şi prosperitatea familiei lor.Unindu-şi destinele, au făcut posibilă apariţia arcului ce uneşte două tărâmuri, România şi Japonia, o adevărată punte peste depărtări.  

 

(F.C.)