COPIII ÎMBRĂŢIŞEAZĂ ŢARA PRIN POEME  

Există un timp al poeziei şi zborul ei de taină e lumină. Aceasta a fost senzaţia pe care mi-a dat-o lectura unor poezii venite din toate zările patriei spre un loc ce te atrage prin lumină: Casa memorială Cezar Petrescu din Buşteni. Acolo s-au întâlnit copiii din ţară prin scrierile lor iar cei binecuvântaţi să le citim am fost noi, un mănunchi de scriitori chemaţi anume la Festivalul Naţional de Literatură pentru Copii şi Tineret „Cezar Petrescu” organizat în a V-a ediţie de Filiala Bucureşti de Literatură pentru Copii şi Tineret a Uniunii Scriitorilor, al cărui preşedinte, Victor Gh. Stan a coordonat şi a organizat acest deosebit eveniment.  

Au venit copii din diferite zone geografice, unii pentru prima dată iar bucuria întâlnirii mi-a prilejuit amintirea unor versuri ale poetului Lucian Blaga: ”Fetiţa mea îşi vede ţara”:Drum pe jos şi drum pe sus/ din apusuri te-am adus/…. frunza-i alta-n lumea nouă./…tu te miri cum toate, toate/ altfel sunt. Ah, cum se poate?/..  

Chiar dacă nu s-a ajuns decât cu gândul şi cu scrisul în acel loc mirific, un asemenea concurs e un mare eveniment pentru oricine participă: profesori, elevi, scriitori, toţi emoţionaţi deopotrivă. Au venit la concurs lucrări în proză sau în versuri din Timişoara, Galaţi, Jidvei, Ploieşti, Comarnic, Sinaia, Vatra Dornei, Dorohoi, Azuga, Rm. Vâlcea, Vrancea şi bineînţeles Buşteni, (iar lista ar putea să continue), cu teme libere sau date de profesor la clasă ori la cenaclu, toate încercându-le imaginaţia, chiar dacă tema se repeta. Aşa am remarcat leit-motivul „nasturele”. Astfel, Răzvan Oprea ia nota maximă a juriului pentru un „Nasture de mare” iar M. Herăscu ( ambii cl. a VI-a) duce în fantastic „Povestea nasturelui”. Pentru Andrei Ghiţă există „Viaţă sub lumea de sub stele”, pentru Ioana Protopopescu, „Muntele e marea catedrală a pământului”, pentru Antone Iordache Ionuţ Lucian în grădină se află „nişte gâze, aripi de aromă trohaică, ce zburau aiurea în văzduh, bâzâind prin umbre secunda”. Am găsit destule alte metafore, mereu proaspete, precum în poemul Anei Maria Gîbu, „Aminteşte-mi” (căreia scrisul i-a dezvăluit multe taine - cl. a X-a). Pentru Otilia şi Mihai, mama constituie o taină şi o durere, transpuse în versuri, pentru alţii anotimpul, visul, marea, iubirea au creat lucrări în proză, dezvoltând o poveste în poveste.  

În fiecare elev, participant la acest concurs, la ceas cu arome de mai, 2014, am descoperit acel zbor de taină spre frumuseţea poeziei sau a prozei româneşti, îndemnându-i precum Lucian Blaga :”Să fim noi înşine sub stelele noastre”.  

Elisabeta IOSIF  

Bucureşti, 6 iunie 2014