3
Pornesc amândouă spre ieşirea din parc şi apoi către casă. Oraşul este luminat ca ziua. Rodica sesizează hotelul de lângă parc şi tresară vădit iritată:
-Chiar că eram curioasă cum arată hotelul ăstuia, că ce s-a mai lăudat la televizor, muri-i-ar moartea…Că ce şi-a mai bătut joc de Gigi al meu... Cât i-a muncit a fost bun, iar când s-a privatizat, i-a dat cu şutu-n cur...
-Parcă nu fac toţi la fel... !? Sunt o apă şi-un pământ...Eşti în treabă, toţi te-ntreabă...Te-ai pensionat, adio, mamă, şi-un praz verde... Ia să se pensioneze Radu, să vezi...Acuma călare pe el...De abia mai face faţă...Şi este, vorba ceea, o mână de om ! Când îi spun să lase mai uşor, că nu este atât de tare pe cât crede, habar n-are...Cade, Doamne fere, într-o bună zi de nu se mai scoală...
-Taci tu şi nu mai cobi...-zise Rodica.
-Şi tu începi... !? Eu nu cobesc, eu văd că nu e bine...- ripostă Elena. Sunt realistă...Cât crezi tu c-o să mai poată...Se antrenează unul cu altul, se stimulează reciproc, dar vârsta, boala, nu iartă...
Îşi face semnul crucii şi apoi continuă :
- Cade la o boală grea, Doamne fereşte, cine crezi tu că-l mai ajută... !?
Dacă nu te ajuţi singur, dacă tu nu-ţi drămuieşti forţele, cine vrei să te protejeze...Mama ? Tata de la groapă...-izbucneşte-n plâns Elena. Ştii doar că este foarte bolnav. Mărul frumos e găunos...
-Haide, linişteşte-te...Gata...Radu e puternic...Tu trebuie să fii tare...Noi îl cunoaştem pe Radu. Nu trebuie să-i porţi grija...
-Da’ cui să-i port, ai... !? – întreabă Elena.
-Lasă, nu te mai lamenta...Am ajuns... În curând vin şi nepoţii...
-Doamne-ajută, să vină cu sănătate...
Cele două prietene intră în casa scărilor şi încep să urce.
-Chiar că mi-a prins bine plimbarea, zău...Parcă sunt sălbatică. După trei ani de hei-rup, nu mă regăsesc...Aproape că nu ştiu ce să fac cu timpul rămas. Ajung acasă de la serviciu şi simt că-mi lipseşte ceva...
-Un funduleţ de şters, probabil...
-Nu-mi aduce aminte, e cumplit...Am avut noroc cu mama, Dumnezeu s-o ţină sănătoasă, căci altfel dădeam în primire...
-Hai, nu mai spune...
-Păi, ia gândeşte...Două guri, două cururi, două rânduri de haine, pempărşi and co....Nu-mi vine să cred când au trecut trei ani...Brrr...
-Am ajuns...Gata...
-Ei, acuma să vadă şi copiii ce-nseamnă grădiniţă, schimbat, plimbat...Că nu au nici antrenament...
-Ba bine că nu...Iau o bonă şi scapă una-două de grijă...Nu-mi spune mie că mai stau ăştia înhjugaţi cum am fost noi...Sunt prea deştepţi, tu, fată... Că nu ne-am dezmeticit bine şi ne-am aflat bătrâni, bolnavi, vezi bine că trăim cu hapuri...Farmacii la fiecare colţ de stradă...
-Bănci cât cuprinde...
-Concluzia ? Sărăcie şi boală....Asta este România...S-ar putea ca unul neavizat să creadă că-mi ponegresc ţara, da’ ăsta e crudul adevăr...
Suntem săraci şi bolnavi.
-Ai cheie sau sunăm să ne deschidă ?
-Am, da’ e o idée să sunăm…Îi avertizăm într-un fel…
Elena apasă prelung pe sonerie. Se aude “Imediat” şi Radu deschide intrând în joc...
-Nu puteaţi să mai staţi... !? De parc-aţi fost la Paris... !?
-Să ştii că da...Să nu nu mai recunosc Zăvoiul...Au dreptate oamenii că-l regretă pe Gutău... ‘Sara !
-Sărut mâinile ! – răspunde un bărbat între două vârste.
-Servus...-salută Elena, întinzându-i mâna.Ce vânt te-aduce pe la noi... ? Că nu ne-am văzut de multără...
-Ca băieţii...
-La una mică ... !? ’Nţeles, s’ trăiţi!-depune armele Elena.
-Şi fiartă pe deasupra...- sesizează maliţios Rodica.
-Ei, cu nişte piper, cu zăcărel, taman cum place matale, nu-şi iertă Gigi soţia.
-Vrei să spui cum îmi plăcea...Fost-ai lele, cât ai fost, trecu timpul, n-ai un rost...
-Dacă-ncepi cu poezele, e clar…Voi o făcurăţi lată şi ne lăudaţi Zăvoiul…Cine ştie-n ce speluncă vă dresăreţi frumuşel…
-Dac-am fost de capu nost’, nu-ntreba cu cine-am fost…S-ar putea să te pârleşti, dacă stai să te gândeşti…-îi ţinu isonul Elena.
-Ei, drăcie, chiar nu e lucru curat cu voi…-tresări şi Radu. Haideţi şi nu ne mai fierbeţi…
-În oală sacă, aşa cum v-ar sta bine la amândoi…- i-o tăie Elena scurt.
-Aoleu şi vai de mine, chiar că nu vă e ruşine…Uite-avem şi musafiri…-i-o tăie Radu.
-Îl puteţi lua şi-n chirie… De asta ce să-mi pese mie…!? -continuă Elena jocul.
-Ptiu, drăcie, m-am prostit…-se miră Radu văzând că vorbeşte şi el în versuri.
-Acum ai descoperit…!? Eu am văzut mai demult, dar n-am vrut să te jignesc, deşi demult te citesc…- îi răspunse Elena.
-Gata cu joaca, copii…Noi ne dregem cu tării!-sări Gigi-n apărare. Ei, drăcie, mi se pare sau şi eu vă ţin isonul…Aoleu, Rodico, dragă, bea o ţuică să te dreagă.
-Vezi dacă nu eşti cuminte şi nu tragi învăţăminte, sare Rodi-n ajutor…Scoate pita din cuptor, că se arde, măi, bărbate…Sări, Radule, sări tu, frate, şi-ajută-mă ca să scap…
-Hai, ajungă-vă cu jocul, de-acum ne-a surâs norocul, încercă Gigi s-o dreagă. Hai, muiere, îţi ajunge, destul că mâine vei plânge cu lacrimi de crocodil, iar eu voi fi inutil, căci migrenă ca a ta n-a văzut nici soacră-mea! Când te-apucă, mult te ţine, de m-ajunge şi pe mine…Văleleu, Radule, ce-avem, frate, cum să ne dregem…
-Mai luaţi o ţuiculiţă, zise în sfârşit Cocoş. Şi să fie-ntr-un ceas bun…
-Acum mai veniţi de-acasă, răspunse Rodica. În sfârşit, aţi priceput…Noi nimic nu am băut, da’ am fost la Anton Pann, la cenaclu şi zău că ne-am molipsit…
-Aoleu!-zise Cocoş…Cu bulgaru’ nu-i de glumă...Mai ales că-i şi ţigan pe deasupra...
-Hopa, v-aţi dat foc la valiză. Anton Pann n-a fost ţigan şi nici bulgar. Era aromân, na, le-o reteză elanul Elena.
-Aşa vă trebuie dacă vă puneţi cu limbiştii...Când vă spun eu că sunt periculoşi...- completă Gigi.
-Ei, acuma şi cu voi, v-apucă polemica...Te pomeni că suntem naţionalişti, rasişti sau mai ştiu eu ce...- încercă să tempereze Radu elanul soţiei sale pe care o ştia aprigă la mânie.
-Haideţi că are dreptate, o susţinu Rodica. Ce e drept, am cochetat şi eu cu literele, da’ n-a fost să fie...
-Las’ că e mai bine aşa...- o linişti Gigi. Aoleu, unde dai şi unde... capră...
-Bine zis, naşule...Cu fină-ta n-o scoateţi la socoteală...- confirmă Radu.
-Haideţi că m-aţi ameţit...V-aţi lăudat cu ţuică fiartă, zăcărel şi văd că chiar ne duceţi cu... zăcărelul...- se oţărî Rodica.
-De ce nu spui, mamă...!? Acuma vine băiatu’...- îi răspunse Gigi, galanton ca de obicei. Da’ pe urmă să n-aud că te doare capu’...
-Parcă n-ai ştii...Doare dacă le-amesteci, da’ una mică merge! Dom’ Cocoş, ne iertaţi, aşa suntem noi mai neprotocolari...Aşa-i lumea-n mahala, Costică, Costică,/ Să nu vadă nimenea, /Fă lampa mai mică...-începu să cânte Rodica hodoronc-tronc.
-Nu, chiar n-aţi băut nimic, că îmi păreţi cam vesele?- se adresă Radu Elenei.
-Hai, c-o ziseşi, eu şi...- i-o întoarse Elena. Mai ales seara. Nu ştii că trebuie să-mi iau pilulele, ce dracu’!
-Fie şi-un lup mâncat de oaie, da’ ceva nu e-n regulă cu voi...
-A, scuze, uitasem esenţialul, am servit o cupă de şampanie, Rodi poate vreo două-trei la cenaclu, dar nu cred că...
-Asta e dulce şi te duce...E clar!-conchise Radu.
-Şi mai zici că nu le-amesteci...Vezi cum mă fentezi...!?- se supără pe bună dreptate Gigi.
-Cu tine mi-o fi ruşine, i-o tăie Rodica.
-Cam uzată placa asta, da’ treacă de la mine, conchise Gigi. Şi hai să ne gătăm de plecare, că mâine o luăm de coadă. Elenei ce-i pasă...Se scoală când vrea, face ce-o taie capu ‘, dar noi musai la program...
-Corect !-confirmă Elena. Numai că mâine am programare la coafor...
-Asta-i acuma... dacă te duci, bine, dacă nu, tot aia...Doar nu semnezi condică...Şi-apoi dacă vrei, poţi să contramandezi la o adică...- nu pierdu ocazia Radu ca s-o tachineze.
-Aia e, că nu se poate ! De poimâine pleacă Iuliana din localitate şi pe urmă...
-Ia tu peruca, ce te mai formalizezi atâta !- îi sugeră Rodica. La nevoie...
-Văd eu ce fac...
Cocoş se ridică şi se adresă tuturor :
-Cred că e cazul să mă retrag...Vă dau răspunsul mâine....Studiez dosarul şi negreşit ne auzim...Sara bună! Sărut mâinile...
Strânse mâna bărbaţilor, sărută mâinile doamnelor şi ieşi.
4
-Ei, cum e...?- fu curioasă Rodica. V-a plăcut ce teatru am jucat?
-Ei, drăcie, să nu-mi spui c-a fost totul premeditat, se impacientă Gigi.
-Premeditat, pe dracu’! Inspiraţie de moment...-sări Rodica.
-M-ai făcut să mă simt penibil, îi răspunse Gigi.
-Te pomeni că ţi-o fi ruşine cu mine....Cam târziu te-ai deşteptat, musiu...
-Ei, dacă e pe-aşa, niciodată nu e prea târziu, o taxă Gigi.
-Haide şi nu vă mai împungeţi, berbecilor!- îi apostrofă Radu.
-Ce-ar mai merge unul la proţap, mamă, mamă...—sări Rodica.
Văzând că nu iese la liman cu ea, Gigi se ridică şi-i propuse să meargă acasă.
-E trecut de miezul nopţii, încercă el s-o păcălească.
-Haide, haide...Nu ţi se pare că exagerezi...!? Oi fi eu distrată, da’ nici chiar aşa...Tot nu ne-am lămurit cu o chestie...Înghite găluşca pretenu’ sau…!?
-Te rog...-încercă s-o liniştească Elena. Ai auzit...Ne dă rezultatul mâine...
-După scena asta, mira-m-aş...-ripostă Gigi.
-Hodoronc-tronc...Ce-are sula cu prefectura...- nu-l iertă Rodica.
-Hai c-o luăm pe ţigăneşte...Nu e cazul, te rog...
-Bine, fie...Iar pe tine te sun mâine în problema aia...- îi zise ea Elenei.
-Mai vreţi o escapadă... !? Sau asta a fost doar încălzirea... !?- le întrebă Radu.
-Suntem la capitolul recuperare, ce dracu’! Musai să v-ajungem din urmă, păi… !? –îi răspunse Rodica.
-Aoleu, noapte bună, fraţilor...Hai că ne-am făcut de băcănie...-zise Gigi, îndreptându-se către ieşire.
- Şi nu vă mai formalizaţi....Ne cunoaştem doar de-o viaţă...- zise Radu.
-Chiar aşa, are dreptate Radu...- îi ţinu isonul Elena. Aveţi grijă cu câinii. Că s-au înmulţit al naibii şi mai avem şi vecina asta care-i momeşte, dându-le mâncare…Luaţi-o prin faţă sau dacă maşina e parcată-n spate, fiţi cu băgare de seamă…Noapte bună!
Cei doi soţi ies, iar Elena şi Radu rămân singuri. De îndată ce se liniştesc, Radu o întreabă pe Elena curios :
-Ce-a fost asta ? Ce-aţi urmărit... ?
-Parcă n-ai cunoaşte marfa...Nu ştii că la un moment dat a dat examen şi la IATC, dar n-a fost să fie... !? Are momente când o apucă...E spontană, are farmecul ei...Parcă e prima dată... !? Şi-apoi eu doar cochetez demult cu poezia…
- Tu nu mă surprinzi, dar parcă ne-aţi făcut farmece la toţi…
- Ce n-aş da eu să am darul ăsta...
- Haide, între noi prietenii mai merge, dar să te dai în stambă aşa, de faţă cu omul ăsta şi mai ales când e vorba de o decizie atât de importantă...
Nu, chiar, a băut ceva... ?
-Păi, ia puneţi mintea la contribuţie, cenaclu duminica ?
-Uite că la asta nu m-am gândit...
-A fost o toană de-a ei...
-Dar şi tu i-ai făcut jocul....
-Până la un punct....Ai văzut că atunci când mi-am dat seama că întrece măsura, nu i-am mai cântat în strună !
-Dar făceţi o echipă pe cinste...
-Păi...Atâta că mi-am dat seama că nu e momentul şi nici cadrul adecvat...
- Într-un fel a fost mai bine, că nu a mai pus alte întrebări Cocoş....Poate scoteaţi vreun porumbel, mai ales că nu le-aveţi cu...
-Păi vezi, acuma-nţeleg eu rostul teatrului jucat de Rodica...Măi, măi, măi...Chiar o s-o descos mâine la telefon ce-a fost în capul ei...
-Mai mult ca sigur a vrut să evite discuţia, să distragă atenţia de la problema fundamentală, ba chiar s-a prefăcut că habar n-are de ce se pune la cale ....Şi a fost mai bine aşa...Oricum, în timp o va cunoaşte Cocoş ce stofă are...Mă rog, în cazul în care marşează, că din câte îl cunosc, s-ar putea ca din seara asta să se fi prins... La cât e de uns cu toate alifiile....Important e să nu devină circumspect, dar vom trăi şi vom vedea...-conchise Radu.
Ctrl+V
