CU CURCANUL LA TÂRG
Mă, fraţilor, bine-a zâs cine-a zâs, nu te potrivi muierii...Poale lungi şi minte scurtă, ce mai...Păi da, că Veta, nici una, nici două: “Du-te, Mărine, la târg să vinz’ curcanu’, să-l vinz’, zâce...Cu ce iai pe el, cu ce-om mai avea pe-aci, om face de-un porc...!”
Bă, şi cum vă spusăi, era-ntr-o zâ de joi şi hop! şi io cu curcanu’ la rată. Îl băgai io bine, da’ vez’ el dădea cu ciocu-n paporniţă, vrea să ia aer adică, îl tufli cum putui mai bine şi trecui de control... Trecui...Vigilent şoferu’, da’ cu mine nu-i mearsă. Băgai curcanu’ la picioare şi tăcui mâlc. Şi bag’ samă de la o vreme l-ajunsă şi pe el obosala şi să linişti...curcanu’... Ba aţipi şi io niscai...
Cum-necum, ajunsărăm la târg...Lume, să dai cu acu-n sus şi cădea-n cap de om, nu altceva....Că doar mai fusăi io la târg, da’ vez’, nu –n prag de sârbători...
Mare bătaie de cap, fraţilor...Nevestii i-e uşor să dea comandă: „du-te...!” Că i-am şi zâs az’ primăvară să luăm unu’ de ţâţă să-l creştem noi şi să ni-l tăiem ca oamenii, da’ nu...A făcut ea socoteala şi-a ajuns la concluzia că e mai mare cheltuială să ţii porc decât să-l cumperi de gata...O fi, da’ ea unde e acuma...!? Că mă învârtesc ca o curcă beată, de uitai şi de ce veni...Noroc cu curcanu’, că dă cu ciocu’....Mă uitai io la preţuri ca să ştiu cât să cer, da’ mi să păru cam puţân...Ăia o fi având alte socoteli, îmi zâc, da’ mie, dupe mintea Vetii, trebuie să-mi iasă de-un porc...
„Îu, Doamne ia-mă!”, sări o babă când îi spusăi preţu’. „Da’ ce, face ouă de aur?” „Nu, zâc io, numa’ dacă faci comandă...” „Cum vine aia!?” -nu se lăsă baba. „Aşa bine”, zâc io, de-o lăsai pe gânduri. O lăsai pe gânduri, auz’...
Nu ştiu dacă trecură doauă ceasuri şi-ncepu să mă roadă la stomac. Şi mai venea şi-un miros de mici de să fi fost de lemn te-ar fi mişcat din loc, aşa că mă dresăi frumuşel cu freo doişpe mititei, ştii, pârpăliţi bine, şi cu freo patru beri-măsura mea-, de vândui curcanu’ cât ai zâce peşte...Păi ce crezi!? Ce face şi băutura, dom’le!? A fost lăsată şi ea cu un rost, m-auz’!? Căpătai o limbariţă de răsuna târgu’! De să uita lumea ca la urs la noi... Pe mult, pe puţân, îl măritai...Scăpai de-o grije...Mi-aduc de-aminte decât blogodoreala nevestii... de-acas’, în rest... Să fiţi iubiţi! La bună vedere!
