Sinergii mentale 

Stând strâmb și judecând drept, nimica nu poate fi mai frumos decât a simți trăirile oamenilor. 

Oare ce ne-ar putea ridica dincolo de nori decât simțămintele semenilor noștri ?!? 

Oare există trăiri care să „discearnă” mai profund simțământul „echilibrului” mai „feroce” decât însă-și propria judecată în timp ? Desigur că răspunsul nu poate fi, profund disociat, decât că însăși trăirea a noastră existență, neplural vorbind, decât un „strop” al timpului expozeu parcurs sinaptic către „ceva”. 

În rest, „o tempora”, o tu, un „Tot” inexprimabil, vrămalnic „scurs” al scopului de-a fi, reiterând acel „de a fi” a câta oară. 

Și-n rest ? 

Nimica-i atât de sublim, în afară de al lui rost, decât totul sublim, dar fără scop. 

Simbrie a Timpului, existență perenă, sclipire a cugetului, precum și simțământul de a fi. 

Cugetăm, deci existăm. 

Suntem, oare când vom mai fi ? 

„Scrieri” ale timpului drum, „curgeri” ale trăirilor scop. 

În rest, „drumuri” în timp, parcurgeri spațiale, tremurături existențiale, precum și „umblături” sinergetice.