Sinergii mentale
Stând strâmb și judecând drept, nimica nu poate fi mai frumos decât a simți trăirile oamenilor.
Oare ce ne-ar putea ridica dincolo de nori decât simțămintele semenilor noștri ?!?
Oare există trăiri care să „discearnă” mai profund simțământul „echilibrului” mai „feroce” decât însă-și propria judecată în timp ? Desigur că răspunsul nu poate fi, profund disociat, decât că însăși trăirea a noastră existență, neplural vorbind, decât un „strop” al timpului expozeu parcurs sinaptic către „ceva”.
În rest, „o tempora”, o tu, un „Tot” inexprimabil, vrămalnic „scurs” al scopului de-a fi, reiterând acel „de a fi” a câta oară.
Și-n rest ?
Nimica-i atât de sublim, în afară de al lui rost, decât totul sublim, dar fără scop.
Simbrie a Timpului, existență perenă, sclipire a cugetului, precum și simțământul de a fi.
Cugetăm, deci existăm.
Suntem, oare când vom mai fi ?
„Scrieri” ale timpului drum, „curgeri” ale trăirilor scop.
În rest, „drumuri” în timp, parcurgeri spațiale, tremurături existențiale, precum și „umblături” sinergetice.