CEL MAI DEŞTEPT...  

Cred că aveam în jur de cinci-şase ani de zile, cu siguranţă nu mai mult. Mă jucam cu Ionel cel mic, verişorul meu primar, fiind aproape de aceeaşi vârstă, pe drumul cu colb de lângă poartă. In sat, vecinii ba chiar şi în familie mie îmi spuneau Ionel cel mare pentru că eram mai mare ca înălţime faţă de Ionel cel mic, Dumnezeu să-l ierte că s-a dus demult spre cele veşnice. Bunicul nostru Nuţu, că aşa îl chema, ne făcuse un căruţ cu roţi de lemn pe care îl plimbam pe drum prin ţărână şi prin colb de dimineaţa până seara. Uneori până noaptea târziu. Când ne strigau părinţii să mergem în casă, purtând amândoi acelaş nume, IONEL, răspundeam amândoi odată. Pentru a ne deosebi prin strigăt sau chemare, părinţii şi bunicii ne spuneau Ionel cel mic şi Ionel cel mare. Apoi au prescurtat spunând "cel mic" si "cel mare". Şi aşa am rămas până cel mic s-a prăpădit. 

Noi, "cel mic"si "cel mare" după atâta joacă, uitam de multe ori şi de mâncare. Fiind mort de oboseală. eu "cel mare",ţin minte că nu mai voiam să mă spăl, aş fi dormit aşa murdar, însă tatăl meu lua un prosop umed şi, spre disperarea mea, mă freca pe faţă, pe mâini, pe picioare... Acţiunea asta îmi diminua din somn. Urma stingerea, stingerea lămpii cu petrol, iar eu mai stăteam treaz cel puţin o jumătate de oră. 

In intervalul acesta de timp, îmi storceam creierii să găsesc răspuns la o droaie de întrebări: "Dacă tot suntem fiinţe omeneşti, de ce eu şi Ionel cel mic, având aproape aceeaşi vârstă, nu gândeam pe atunci la fel? Cum el avea alte idei faţă de mine şi de ce?.De ce nu vedeam binele amândoi la fel şi de ce nu aveam gusturi identice la felurile de mâncare? etc" 

Când am crescut mai mare, mă tot întrebam care este cel mai deştept om din lume. Şi cum poate fi el descoperit, prin ce mijloace Ar putea fi, poate, un lauriat al vreunui primiu internaţional, poate vreun savant care a descoperit un medicament care tratează o boală până atunci incurabilă... 

Mă enervam rău de tot când citeam că nu ştiu ce mare om de ştiinţă a murit la o vârstă tânără, iar unii beţivi sau infractori trăiesc 80-90 de ani. "Uită-te, Doamne, îmi ziceam, ăla, om de ştiinţă putea descoperii cine ştie ce formulă benefică pentru miliarde de oameni şi un criminal, după ce îşi ispăşeşte pedeapsa, mai trăieşte o viaţă"...  

Când am crescut mare, cum spuneam, m-am maturizat, apoi trebuie să recunosc că, din când în când, îmi mai trecea prin cap această problemă, şi anume: care este cel mai deştept om... 

Spre marea mea satisfacţie, într-o zi am găsit răspunsul... Simţeam nevoia să merg la o Biserică, să ascult o slujbă liturghică, o predică a unui preot iscusit apoi să merg acasă liniştit cu sufletul curat. 

După ce mi-am satisfăcut dorinţa sufletească, tot gândindu-mă aşa, în drum spre casă, ceva mi-a străfulgerat creierul: găsisem, în sfârşit, în acea Biserică, după ani şi ani de căutări, cel mai deştept om din lume... Era unul dintre oamenii care se închinau acolo, modest, fără vreun titlu academic şi care, probabil, nu avea nici măcar un brevet de inovaţie... Numele lui e Teodor F. şi este şofer pe ambulanţă. Nu eram absolut sigur dar ca el mai erau şi alţi enoriaşi în biserică, dar să spun drept mai puţini, în schimb,eram absolut convins că cel care are înţelepciunea să aibă o relaţie şi o comuniune adevărată cu Dumnezeu... nu are decât de câştigat... 

Omul acela, pe care cu siguranţă îl văzusem, care cu siguranţă era acolo, descoperise reţeta veşniciei... Care alt om ar putea fi mai deştept de cât el?... Veşnicia este un fapt cu care mai curând sau mai târziu, fiecare ne vom întâlni.  

Ionel Cadar