Mi-a amintit ceasornicul în taină
Că undeva, pe cerul plin de stele
Un călător cu clipele drept haină
S-a rătăcit şi s-a-ncurcat printre inele...
Secundele s-au rupt în zgomot rece
Şi s-au împrăştiat printre morminte
Nimic nu se întâmplă...ce mai trece?
Când el , minutul peste clipe minte?
Revoltă mare-i în tot Universul
Un hău se va deschide fără timp...
Îl mai păstrează-n amintire Versul
Magiei fiecărui anotimp...
Au împietrit şi ură şi iubire
În iposteze stranii şi cochete
Le-a prins îngheţul într-o-nlânţuire
În paşi de dans , astrale menuete...
S-a scurs lacrima vremii lângă noi
Acum, ceva abstract, atemporal
Au îngheţat fără de timp atâtea ploi
Într-un repaos necesar şi ideal...
