Braşov  

Braşov, oraşul meu de munte,  

De sub crestele cărunte.  

Perla sfântă din Bucegi,  

Inima de tine-o legi.  

Şcheii îţi poartă coroana,  

Mare preţ, ca şi icoana.  

Rege-al munţilor tu eşti,  

Aşezare din poveşti.  

Verde de smarald te-mbie,  

Aer ozonat te-nvie.  

Oameni calzi si primitori,  

Ce te fac să-ţi fie dor.  

Case cu a timpului patină,  

Dau nobleţe, rădăcină.  

Parcă vezi valsând prin ele,  

Rochii lungi şi catifele.  

Nou şi vechi se-mbină tainic,  

Tâmpa îl priveşte falnic.  

Şi îi dă prestantă vie,  

Oraşul meu. Ce bucurie!  

Floarea mea de colţ tu eşti,  

Preţuire dăruieşti.  

Braşovenii cu mândrie,  

Tradiţia o învie.  

Gazde bune, primitoare,  

Te primesc cu pâine, sare,  

De uiţi de unde-ai venit,  

De Braşov te vezi lipit.  

Taine turnul găzduieşte,  

Aur le pecetluieşte.  

Păzite cu mare grije,  

Om de rând nu le atinge.  

Graiul românesc îl poartă,  

Prin meleaguri şi prin artă,  

Portul nostru popular,  

Din străbuni, e mare dar.