BLESTEM.  

Când uiţi de mine , să devii  

Un meteor răzleţ pe cer.  

Să te îmbraci în haine sinilii  

Să ai un spaţiu strict sever.  

Muzică să nu auzi în jur,  

Decât refrene funerare,  

Să te rogi să mă îndur  

Să-ţi arăt a vieţii cărare.  

Să plângi şi ochii să te doară  

Să te culci şi să n-adormi,  

Să te cuprindă o vrajă amară,  

Mergând să crezi că te răstorni.  

Durerilor să nu le găseşti leac,  

Mereu să te vaieţi, dar să nu-ţi treacă,  

Din ce e frumos, nu-ţi fie pe plac  

Când lumea în jur o să petreacă.  

Să fii mereu tot tristă,  

Inima îţi bată, să n-o auzi  

Iar mereu uda-ţi batistă  

Să nu poţi să ţi-o ascunzi.  

Să ceri înţelegere şi milă  

De la toţi copiii nimănui.  

Astfel te blestem. Umilă,  

Să-ţi uiţi culoarea ochilor căprui.  

7 Februarie 1966