Atâta linişte

E-atâta linişte în noaptea asta,
De-aud dansând flacăra pe lumânare.
Acum îşi scutură cocoşii creasta
Bântuiţi de visele prevestitoare.

Neputincioase florile de toamnă,
Prin căruntele tulpini reci ca de gheaţă,
Simt seva caldă ce încă înseamnă,
Că-n vena lor blând se scurg dâre de viaţă.

Tăcerea toamnei hrănită-i cu poeţi
Ai lumii truditori spălând păcatele.
Ascult atomii trecându-mi prin pereţi
Din iad extins pe toate coordonatele.

În carne mi se aşează ani perverşi
Primiţi cu tort, cu flori şi sufletul candid;
Mi s-au aşezat în crezul meu transverşi
Şi m-au împuţinat cu fiecare rid.

Trecutu-ndelungat geme în urechi
Prin nopţi de nicăieri, venind bântuitor,
Îngeri au plecat perechi-perechi,
Iar vârsta blândă cu decenii mi-o măsor.
25-11-12