Ascult tăcută... marea, vis albastru
Ce-şi susură povestea cu vocea-i gravă
Cuvinte despre îndrăgostitul astru,
Cu a sa raza, surâzătoare şi suavă.
Un ţărm scăldat de un regret amar
Ce naşte amăgirea-n gândul nopţii,
Pune nestăpânitelor doruri, hotar
Smulgând iubirea din colţii morţii.
Tu eşti aici, în culorile unui tainic apus
Mă dezbraci încet, de himerele dragostei,
Aducând ciob de stele în sufletul răpus,
De furtuni de vise, rătăcite pe ale gândului alei.
În valuri de calde speranţe, noi înotăm
Scăldaţi de acelaşi cer, de nerostite dorinţe
În ale iubirii mreje, încrezători ne avântăm
Plătind cu clipe de fericire, divinei sentinţe.
