ANIVERSĂRI UNESCO – CENTENARUL CELIBIDACHE 

ATENEUL ROMÂN ŞI GRĂDINA DE BUZUNAR A LUI CELI 

„Grădina de bucunar” - Aşa se intitulează Suita scrisă de Sergiu Celibidache pentru fiul său Ioan Serge Celibidache, piesă cu care a început la Ateneul Român spectacolul omagial prilejuit de celebrarea a o sută de ani de la naşterea acestui titan al baghetei, al compoziţiei şi al interpretării. Ca şi Festivalul care-i poartă numele. Centenarul Celibidache durează de câteva săptămâni şi-l are ca amfitrion pe realizatorul de emisiuni culturale, Cătălin Sava care a şi făcut introducerea, cu un interviu luat fiului artistului.  

Orchestra de astă seară se numeşte Orchestra Română de Tineret şi are în componenţă numai tineri performeuri, tineri solişti instrumentişti care au ajuns deja pe culmile gloriei, sub bagheta - nu mai puţin celebrului – Cristian Mandeal, care a avut onoarea de a-l cunoaşte pe Sergiu Celibidache, iar acum dirijează partiturile cu care acesta a devenit celebru. 

Orchestra a fost iniţiată de violonistul Marin Cazacu – pregătirea lor muzicală revenind lui Cristian Mandeal. 

În sala mare, defilări de toalete şi ţinute impecabile şi etalări de bijuterii autentice. Într-adevăr, ca la Ateneu. Intri parcă în alt timp, generos, rafinat şi cu multă distincţie şi eleganţă. Aşa cum e şi firesc.  

La loc de cinste, familia regală, Principesa Margareta şi Principele Radu. Parcă eşti în alt timp şi altă ţară, şi uiţi de toată zâzania şi hârjonelile politicienilor care, în ultima vreme, au luat-o razna. 

Concertul începe lin ca o boare de primăvară, pentru a ajunge la pasaje impetuoase. Eu aştept veşti de la îngerul Esteban şi nerăbdarea mea creşte o dată cu învolburarea muzicii. 

Suntem în ultima zi a lui Cireşar, o zi splendidă şi azi am fost cu Ezo pe faleză, să admirăm Dunărea, să ne umplem privirile cu nesfârşita ei curgere. Că tot a fost ieri, Ziua Europeană a Dunării. Am petrecut câteva ceasuri bune pe un vapor tras la mal şi am avut senzaţia unei călătorii fantastice într-un ţinut necunoscut. 

Sala mare a Ateneului, majestuoasă, îmbrăcată în catifele şi decorată cu picturi, este atât de frumoasă încât rămâi cu gura căscată şi cu ochii ţintă pe tavan şi pe eleganţii pereţi, de unde se revarsă o adevărată feerie de lumini. Ceva magic.  

Tinerii interpreţi din orchestră sunt foarte eleganţi. Băieţii poartă cămăşi negre şi au, după instrumentul cu care cântă, papioane: percuţioniştii – verzi, suflătorii – roşii; flautiştii şi clarinetiştii – mov, etc. Şi fetele poartă rochii foarte elegante şi bijuterii la gât. Predomină rochiile roşu aprins. De drag să priveşti. E o seară de gală, cinstită cum se cuvine. 

Şi eu care am ratat şansa de a viziona la Sala Ateneu un concert, de fapt, o Seară de Balet clasic rusesc, cu ansamblul lui Igor Moiseev. A fost un premiu câştigat şi pierdut în acelaşi timp, de mine la Radio România Cultural, la emisiunea Expresul de seară, când am răspuns corect la o întrebare. Faptul că nu m-am dus ţine de indisponibilitatea mea. Dar şansa aceasta, de a vedea pe viu Ansamblul de dansuri tradiţionale ruseşti al lui Igor Moiseev – am ratat-o pentru totdeauna şi voi regreta toată viaţa. 

Reîntorcându-mă la Grădina de buzunar pot spune că e o muzică mai mult pentru iniţiaţi. Abia în a doua parte a Suitei încep să intru şi eu în atmosferă. Adică în „Grădina de buzunar” – în farmecul ei muzical, precum Alice în Ţara Minunilor. Suita are accente majestuoase. Foarte spectaculoasă însă. Şi metafora din titlu îmi place la nebunie. 

Ceea ce m-a frapat la acest original artist, citindu-i biografia, a fost faptul că până la patru ani, nu a scos nici un cuvânt, la fel ca marele poet şi filozof Lucian Blaga („Lucian Blaga e mut ca o lebădă”). 

Apoi, tumultul interior s-a dezlănţuit. 

Este un fenomen, o legendă, un miracol. 

Şi astăzi, este receptat de tineri şi de vârstnici, cu acelaşi interes şi pasiune. 

„Compozitorul, dirijorul, muzicianul, Sergiu Celibidache. UNESCO a declarat anul 2012 "Anul Sergiu Celibidache". În onoarea sa, la 3 mai a fost deschisă în România prima ediţie a Festivalului Sergiu Celibidache 100. Este un eveniment bienal, iar anul acesta se desfăşoară până la 7 iulie. Concerte, masterclassuri, discuţii, lansări de carte, filme şi amintiri despre maestru. Două dintre cele mai importante momente ale festivalului sunt prezentarea compoziţiilor "Grădina de buzunar" (premieră naţională) şi "Haz de necaz", Suită românească în 8 părţi), premieră mondială, operele lui Celibidache. 

Fiul muzicianului, Serge Ioan Celibidache, regizor, preşedintele Fundaţiei "Sergiu Celibidache" a vorbit cu emoţie şi mândrie, atunci, despre tatăl său, care spunea mereu: "Sunt român şi voi muri român". (Articolul: “Sergiu Celibidache – 100 de ani de la naşterea legendei” – scris de Carmen Anghel.) 

Un alt ziar, anunţă: “Pe 30 iunie, la Ateneul Roman, publicul se va intalni cu compozitia lui Sergiu Celibidache „Grădina de buzunar” care a avut prima auditie românească la Iaşi în 2006”. (“Avantaje”, 12 iunie 2012). 

Câteva date despre Suita “Grădina de buzunar” – Poveste pentru copii:  

Pe HotNews.ro Cosmin Navadaru scrie: 

„Der Taschengarten" („Grădina de buzunar") a fost compusă în 1978 şi este o suită pentru orchestră în 13 părţi. Este o lucrare dedicată copiilor şi care s-a născut dintr-o strânsă colaborare cu ei. Muzica prezintă puncte comune cu stilurile lui Maurice Ravel şi Igor Stravinski. Sergiu Celibidache acordă o importanţă specială efectelor sonore. 

Compusă de Sergiu Celibidache în 1978, Der Taschengarten („Gradina de buzunar") este o suită pentru orchestră în 13 părţi. Ideea lucrării s-a născut dintr-o strânsă colaborare cu copiii şi este de asemenea dedicată acestora. Muzica prezintă puncte comune cu stilurile lui Maurice Ravel si Igor Stravinski. 

Sergiu Celibidache acordă o importanţă particulară efectelor sonore. Aşa apare, de pildă, în partea a doua „Vantul stă, florile cântă”, un legănat idilic între instrumentele de suflat din lemn (lalelele) însoţit de coardele cu surdină, harpa şi celesta (vântul). 

Partea a saptea, „Cantec noaptea crapu-şi cântă”, este compusă polifonic; Celibidache foloseşte acest procedeu de scriitură muzicală, deoarece ascultătorul poate percepe concomitent doar puţine voci, asemănător unui lac plin de peşti, din care puţini pot fi văzuţi în acelaşi timp. O îmbinare de sunete de templu tibetan cu melodii lirice întruchipează a zecea parte, „Rugaciune verde”. În partea a douăsprezecea, „Ploua soare'n stropitoare”, muzica imită murmurul picăturilor de ploaie”. 

Mă bucur că mi-a fost dat să ascult o asemenea capodoperă muzicală, compusă de unul din marii dirijori ai lumii, care a dus faima României pe tot globul. 

În pauză, Directorul General al Filarmonicii “George Enescu” – Andrei Dimitriu, răspunde întrebărilor lui Cătălin Sava, realizatorul acestor suite de manifestări dedicate Centenarului Sergiu Celibidache, în emisiuni succesive, pentru care a luat anul acesta Premiul APTR. Festivalul se va desfăşura sub înaltul patronaj al Preşedinţiei României, în parteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti. 

Simfonia a V-a în Mi Minor, op. 64, de Piotr Ilici Ceaikovski – urmează în partea a doua a concertului centenar de la Ateneul Român, sub bagheta aceluiaşi dirijor, maestrul Cristian Mandeal, o bijuterie muzicală clasică pe care auditoriul a gustat-o cu vădită plăcere. 

Pe durata Festivalului “Sergiu Celibidache – 100” – se vor putea audia, în opt seri, consecuvine, concerte simfonice de excepţie, aşa cum s-a anunţat în program şi în mass-media: 

Aşa cum se proiectează în noapte, clădirea impetuoasă a Ateneului Român, pare de un alb de ivoriu, iluminat feeric. În interior, acordurile fermecate ale Simfoniei a V-a, în Mi Minor, op. 64. Şi faţa maestrului Cristian Mandeal pare transfigurată, când de o fericire fără seamăn, când de încordarea şi de maiestatea părţii a doua a Simfoniei. Irealitatea pune stăpânire şi pe auditoriu care stă neclintit, în pofida căldurii de afară. Abia dacă-şi mai ţin respiraţiile. E o seară magică. 

Şi noi, telespectatorii, pregustăm din aceste minunăţii, puse la dispoziţie de Programul TV Cultural, ca împărtăşire cu lacrimile de mir ale muzicii, picurate în suflete. 

În serile următoare, melomanii români se vor delecta cu “Celibidachiana” lui Anton Garcia Abril, cu Ludwig van Beethoven, Concertul pentru vioară şi orchestră în Re, op. 61; cu Johannes Brahms – Simfonia nr. 2, op. 73; cu Mozart, cu Joachino Rossini, Richard Wagner şi Giuseppe Verdi, în interpretarea Ansamblului German Brass – un Concert “German Brass around the world”. În altă seară, va avea loc un Recital de Muzică de cameră “Celi's Friends” – în care se vor putea auzi: Wolfgang Amadeus Mozart, Felix Mendelssohn Bartholdy – Quartet op. 80 în fa minor; Ernest Chausson – “Poeme op. 25 pentru vioară şi pian” şi Franz Schubert “Trout Quintet”. Altă seară va fi dedicată lui Arnold Schonberg “Noapte transfigurată” op. 4; Anton Bruckner “Adagio”; Nicolai Rimski-Korsakov “Sheherazade” op. 35 – cu Filarmonica de Stat “Moldova” Iaşi. 

Publicul se va delecta şi cu un Recital de vioară – din compozitorii; Robert Schumann; George Enescu şi Bela Bartok – “Dansuri româneşti”. 

Uvertura “Forţa destinului” a lui Giuseppe Verdi – va figura, de asemenea în program şi Simfonia nr. 4 în mi bemol de Anton Bruckner. 

Concertul de închidere va constitui o surpriză pentru cei care îndrăgesc muzica. E vorba de o lucrare în premieră mondială semnată Sergiu Celibidache, intitulată “Haz de necaz” – Suită românească în 8 părţi, cu Filarmonica “George Enescu” sub bagheta lui Mark Mast. 

Concertul de pian îl va avea ca solist pe Dan Grigore. (Sursa: Fundaţia Sergiu Celibidache) 

Ce se mai poate adăuga în faţa acestui Regal Celibidache, regal George Enescu, regal de muzică simfonică? 

Doar că muzica ne poate îmbunătăţi şi edifica, spre marea fericire a noastră şi a celor care o cultivă. 

În prima seară a Festivalului, aplauzele au fost nesfârşite. La Bis s-a cântat “Pas de deux” din “Lacul lebedelor” – de P. I.Ceaikovski. 

“Muzica nu există în sine, ci se naşte de fiecare dată când e interpretată” – cu aceste cuvinte a încheiat transmisiunea Cătălin Sava, invitându-i şi în celelalte seri la un regal de muzică Celibidache. 

30 iunie 2012 

CEZARINA ADAMESCU, AGERO