-De ce ne înjură prostul ăsta? Că nu i-am făcut nimic!  

-Lasă-l! E un nebun în toată regula! Visează numai averi şi pământuri! Aşa a zis bunicu’.S-au certat nu de multă vreme..Prieteni de ani de zi s-au certat ca orbii pentru o palmă de pământ cu pruni..  

-Mi-e sete.Unde pot să beau apă?  

-Vino cu mine!  

-O să trecem pe la Stoican?  

-Ce avem noi cu el?.Vacile mele s-au dus către cişmea.Vino!  

-Dacă înghit vreo broască?Nana mi-a spus că dacă beau apă din cişmea fac broaşte în burtă!  

-O să o duci acasă la Petroşani şi o să îţi orăcăie tot anul în burtă! Am rîs eu.Să ai şi tu în burtica ta broscuţe, n-ai să paţi nimic te asigur eu!  

-Mi-e frică! Cum o să mă duc acasă la prietenele mele cu broasca orăcăind?  

-Vrei să bei apă sau nu? Hai că pleacă vaca la deal şi mai sunt porumbişti pe aici.Hai!  

Cişmeaua e mică, albă, aşezată pe un dâmb de pământ.Gura ei din piatră e acoperită cu iarbă iar în apă se mişcă broaşte verzui.Malul s-a aplecat asupra ei datorită ploilor iar intrarea a devenit strâmtă,coborâtă ca o gură fără dinţi..  

-Bea tu întîi! Să văd cum te înneci cu broasca!Vreau să văd cum îţi intră broasca pe gâtul ăla lung cât un fir de pai!  

Am luat căniţa şi am băut cîteva guri apoi s-a îndurat şi ea să bea.Cu înghiţituri mici iar stropii reci i s-au scurs pe bărbie.Picăturile apei s-au dus uşor în jos şi amândoi am râs.Nu era nici o broască verzuie gata să intre pe gâtul nostru.Niciuna!  

-Ce bună este! Nu ştiam că e aşa bună! Ce rece e!!  

-Pînă la urmă, nici o broască nu a venit să intre pe gîtul tău! Vezi?  

-Mergem? Nu mai vreau să stau aici acum..Mergem?  

-Stai că vin nebunii la scăldat! Să vezi acum bătaie cu nămol!  

Într-adevăr, Fane, băiatul mijlociu al lui Pavel, Puiu, fratele cel mic, Sorin, Fasole, Liviu, Bogdan sosesc chiuind şi îşi aruncă hainele pe mal uitînd de animale , de Stoican.Apa este tulburată ca după o mare furtună iar noroiul iasă la suprafaţă.Stropi mari, negri sar în toate părţile murdărind bluziţa albă a fetei.Ar da să zică ceva dar se aude un strigăt:  

-Vacile se duseră pe Orga la vale! Acolo e un lan de porumb şi nu ştiu dacă nu cumva vine brigadierul Neamţu’pe aici!  

-E ţaţa Rada, fugiţi că au intrat vacile în porumbii ei! E ţata Rada, soacra brigadierului!  

Brigadierul Neamţu! Spaima celor din sat care şi-au găsit de multe ori vacile duse la brigadă, miliţia ce verifica fiecare aşa zisă infracţiune şi teama de omul mic, negru la faţă, aproape tuciuriu umblând mereu cu o bardă micuţă la sub braţ…  

Unde e vaca mea? A, uite-o mai încolo! Noroc că nu e în toane bune şi Ana a mai întors-o de cîteva ori.Zambila? Zambila e şi ea aproape şi mă minunez!.Dacă vine bătrînul să mă verifice sunt în regulă!  

-Uite-l pe Fasole ce aleargă! Oaai! Ce viteză a prins lunganul!  

-Dacă îl prinde Stoican, e jale! Că ăla nu stie mare lucru!  

Într-adevăr, Stoican pornise încet către animale dar Ana i-o luă înainte agitînd barda.Ce se va întîmpla? Ce făcea nebuna?  

Stoican se opri văzînd-o pe mută şi începu să se certe cu ea.Te poţi certa cu un nebun? Mai ales un nebun care nu aude cum trebuie? O făcea pe riscul lui mai ales că mai avusese conflicte cu ea :  

-Nebună! Tu nebună? Pleacă de aici tu, nebună! Aici e via mea! Dau cu toporu ! Dau cu toporu ! Auzi tu ?  

-Fi a dacu tu ! Fi a dacu tu poastă!  

Bâjbâie câteva cuvinte printre dinţii distruşi apoi ochii i se fac mari.Stoican o vrea să o lovească dar sfârşeşte cu braţul plin de sânge iar muta n-ar da semn de oprire..  

-Lasă-l tu năroadă ! Lasă-l ! Dă-l în mumă-sa! Pleacă mă dracului de aici de neghiob ! Te pui cu ea ? Cu mintea ei bolnavă ? Pleacă-odată n-auzi?  

-Vă reclam pe toţi! Pe toţi! Proces la vale! Şi pe tine Radă că te bagi! Si pe tine !  

IONEL FLORESCU...