PE SUB SOARE
ALEXANDRA FIRIŢĂ
sub muşcătura nemiloasă
a soarelui hoinar sunt pe cărări
ce lin pelin şerpuiesc printre coline
căutând un loc, un loc în care respirarea
pământului să se simtă deplin
să aud cum respiră din rărunchi
ierburile şi viile şi pomii.
Doamne, suntem într-o urgenţă mondială
toţi spun asta, noi care ne închinăm
la zeul metropolă, la zeul oraş
am uitat că în spatele cortinei se întinde colina
pe care leneş urcă viţele de vie moţăind
pe alocuri, urcă până la nouri
copacii visători îşi întind braţele sa-i cuprindă
să-i coboare pe pământ să-i transforme
în fluturi, în zei, în demoni.
Depărtările nu mai sunt atât de departe
graniţa dintre aici şi acolo
este doar o chestiune iluzorie
gândul te călătoreşte şi ochiul te călătoreşte
înlăuntrul tău
te face să vizitezi galeria de tablouri
pe care le porţi cu tine din alte meleaguri
mai puţin cunoscute ale altei limbi madre.
Lingua madre - ce frumos sună-
limba mamă pe care o exersez, o mastic
cum aş putea uita rotunjimea sunetului
cum aş putea uita dulceaţa rostirii
cum aş putea să uit toată acea armonie
ce se adună în hora cuvintelor?
Lingua madre é un'altra lingua che io
am adunat-o în suflet şi am pus-o
alături de limba maternă.
Nu există lingua madre. Există o limbă
universală a frunzelor, a arborilor, a peştilor.
Eu o stiu, o aud deseori rătăcind prin coline.
Vorbim aceeaşi limbă a simţirii
a decantării în noi a esenţelor existenţiale.
Lingua madre ce-mi poate spune mai mult
decât ceea ce simt, ce gândesc,
ceea ce Universul îmi trimite din etern.
Aici s-au copt murele şi aşteaptă
la marginea drumului să fie culese
zeama lor roşie să-mi revigoreze sângele
să-l oxigeneze cu sămânţa fructului copt.
Lingua madre dice mora limba maternă mură.
Doamne, această urgenţă mondială nu ştie gustul de mură.
