încinsă
dimineaţa
şi-a spălat copiii şi i-a trimis
în lume  

s-au întors cu degete arse
de acelaşi iulie
cu o ploaie pe jumătate
întreagă numai dragostea  

şi după-amiaza cu tine  

mestecenii mână turmele văzduhului
deasupra grădinii
care-a închis ochii străini

doar cameramanul strigă
să fie lăsat în pace
n-are cum filma
cântecul palmelor
care ating infinitul
atunci când îmi naufragiezi
printre mângâieri  

un fir de sânziană
îmi atinge glezna apoi braţele apoi  

părul revărsat necuviincios
peste gândul frumos
al ierbii
cu surâs de frăguţe  

un nor alăptează alb cerul
uscat de-atâta lumină
mă respiri înălţare
în adâncuri
de-o viaţă nesătul
cu bucuria vinovată
cât furtul unui pumn de cireşe  

apoi cerul
pleacă mai departe
vei fi aici şi mâine
gustul de miere al verii e
pe viaţă