Copilul din mine  

 

I-atât de trist copilul din mine,  

O lacrimă-i şterg şi mii de suspine.  

Îl mângâi pe frunte şi-l leagăn uşor,  

Îmi spune încet că-i e dor.  

 

I-e dor de-o vorbă bună,  

De liniştea după furtună,  

De-un zâmbet sincer dăruit  

Şi de tandreţe ca în mit.  

 

De braţe-ntinse spre iubire,  

În suflet nesfârşită primenire.  

Roua dimineţii curată,  

Ne spele de griji şi de pată.  

 

Flori înflorească pentru noi,  

Îmbete-ne pe amândoi.  

 

 

Roua spală florile  

 

Roua spală florile pe gene,  

Omul îl caută Diogene.  

Lumină cernută printre mesteceni,  

Clipa în minte o legeni.  

 

Celestul neatins ades mă doare,  

Se zbuciumă valuri de mare.  

Frunţi însemnate cu mir,  

Relele-ncet le deşir.  

 

Zboară albatroşii ducând doruri,  

Pleacă mulţime, în stoluri.  

Liniştea în apusuri se lasă,  

Zarea de aur e arsă.  

 

Noaptea tăceri sufletul anină în stele,  

Visele-mi luminează, înşiră mărgele.  

Albite simţiri ţinute în frâie,  

O mână tâmplele-mi mângâie.  

 

 

Chip spălat în rouă  

 

Să-ţi tulburi lumina la sfârşit de drum,  

Credinţa ta să o faci scrum,  

Îngerului să-i zici: pleacă!  

Gânduri negre prin minte să-ţi treacă.  

 

S-a luminat de zi, chipul îmi spăl în rouă,  

Mâinile-mpreun, pe amândouă.  

Îmi plec genunchii-n rugăciune  

Şi-aştept din ceruri o minune.  

 

O caldă bucurie mă îmbracă,  

Inima nu-mi mai e seacă.  

Linişte blândă se lasă,  

Mă simt în trupul meu acasă.  

 

Beau din apă vie că mi-e sete,  

Celeste înălţări, fără pereche.  

Lumină multă, bucurie,  

Sufletul trist îmi învie.  

 

Gânduri  

 

Gândurile le-am spălat în roua dimineţii,  

Geamuri cu lumină eu deschis-am vieţii.  

Genunchii mi-am plecat în sfântă rugăciune,  

Cenuş-am spulberat-o, să nu se mai adune.  

 

Urc încet, cu greutate,  

Cu mare socoată-n toate.  

Mreje, liane-ncearcă să mă lege,  

În toate, binele-aş alege.  

 

Piatra-n mână mi se pune,  

Să lovesc, ades îmi spune.  

O arunc, parcă-i ispită,  

Pământul aş vrea s-o-nghită.  

 

Un înger îmi umblă ‘nainte,  

Rugă aninată în minte.  

Păşesc încet, pas după pas,  

Doar o clip-a mai rămas.  

 

 

O lacrimă  

 

O lacrimă se-aşterne pe visare,  

Corole de lumină-nchise-n plâns de floare.  

Aripi de fluturi arse fără vină,  

Nuferi cu rădăcini în tină.  

 

Vântul oftează răvăşind mesteceni,  

Copilul din mine îl legeni.  

Tâmpla mi-o mângâie tristeţea,  

Lăcaş îşi caută bineţea.  

 

Pacea se-aşterne peste durere,  

Doruri se sting în tăcere.  

Liniştea mă-nvăluie-n uitare,  

Se zbuciumă uşor un val de mare.