1969 MAISTRU MINER LA MINA SUVAROV
Maistrul în general este cel care răspunde de mai mulţi muncitori. Dacă în alte domenii maistrul îşi poate supraveghea direct muncitorii, însă în minerit situaţia este cu totul diferită. Muncitorii din subordine sunt dispersaţi în locuri de muncă izolate şi la distanţe apreciabile unul de altul. Cunoaşterea cât mai bună a celor din subordine este în modul cel mai cert un avantaj. Am devenit maistru după ce am absolvit şcoala de maiştri din oraşul Brad pe atunci, azi municipiul Brad. Înainte de a deveni maistru am lucrat efectiv în producţie ca miner peste cinci ani, după ce absolvisem şi şcoala profesională de mineri de patru ani. După absolvirea şcolii am intrat direct în circuitul productiv. Pe viitorii mei colegi maiştri îi cunoşteam, căci îmi fuseseră şefi înainte, iar pe unii aveam să-i cunosc, fiind veniţi din alte întreprinderi miniere, căci minele din Moldova Nouă se dezvoltau cu rapiditate şi erau necesare noi şi noi cadre.
Primul meu maistru principal a fost Pavel CREŢU venit din minele din zona Brad, un om stăpân pe meserie, având cunoştinţe tehnice temeinice despre minerit. Noii colegi erau tocmai maiştrii care mă trimiseseră la şcoala de maiştri; Gheorghe CARACOANCEA şi Gheorghe BOF, dar şi Sever CONDIŢĂ venit de la altă mină. Pentru început munca nu mi s-a părut grea. La abatajele din subordine se lucra cu o metodă de exploatare cu mică productivitate, adică prin rambleierea spaţiului excavat golit de minereul cuprifer, ceea ce necesita multă forţă de munca şi astfel erau mulţi muncitori implicaţi în activitatea de producţie. În această perioadă am încercat să-mi termin ultima clasă de liceu dar nu am găsit sprijinul din partea conducerii minei.
Sectorul minier unde am fost repartizat era un sector de producţie, practic cel de la care plecasem la şcoala de maiştri. Aveam în subordine o mulţime de mineri care îmi fuseseră colegi. Echipele erau formate din câte cinci persoane; un miner, un ajutor miner şi trei muncitori necalificaţi aşa zişii vagonetari. Fiecare abataj de producţie era dotat cu maşină de încărcat cu cupă şi siloz tip Atlas Copco de fabricaţie suedeză. Ca maistru aveam în subordine zece abataje în plină producţie, muncitori auxiliari la întreţinerea căilor de acces; galerii şi suitori. În plus trebuia să mă ocup de transportul din revirul care îl conduceam. Ca şef de sector l-am avut în acele vremuri pe inginerul Petru VLAD, iar secţia productivă a minei Suvarov era condusă de inginerul Ion BUREŢEA.
Brigăzile productive erau conduse de mineri cu multă experienţă în minerit. Mineri precum Ilie SOFIAN, CONEA Alexandru, Alexandru GOINA, SIMOVICI Radiolub, Ion PISTOL, Mihai LEHOŢKI, conduceau echipele din abatajele de producţie cu pricepere şi bune rezultate în realizarea planului de minereu. Probleme erau destule referitor la realizarea planului de minereu, fiindcă se iveau tot felul de incidente. Se defectau locomotivele, vagoanele de trei tone tip Gremby deraiau de pe linia de cale ferată, maşinile de încărcat Atlas Copco nu erau manevrate cu abilitate de mineri şi uite aşa se întâmpla că sarcinile nu erau îndeplinite.
Frecvent primeam noi angajaţi pe care trebuia să-i repartizăm la locurile de muncă din subteran. Desigur că prioritate aveau abatajele de unde se scotea minereul. Mulţi nu prea voiau să intre la astfel de lucrări, doar cei care veneau din zona Moldovei preferau să muncească în acord la orice loc de muncă. Odată repartizaţi aceştia s-au recalificat în minerit şi au ajuns mineri de renume.
Maistrul era pus între ciocan şi nicovală, datorită faptului că şefii solicitau realizarea planului de minereu, pe de altă parte mulţi muncitori căutau să tragă chiulul sperând că vor fi plătiţi bine şi pentru realizări mai mici. Se duceau mari bătălii la încheierea lunii pentru a se scoate cifre ireale pentru a se plăti muncitorii. Pe atunci maiştrii întocmeau conturile cu realizările brigazilor şi era dificil să scoţi bani pentru o producţie inexistentă. Am avut un mare noroc să fiu îndrumat de un normator corect şi cinstit, nea Ghiţă IATAN, care se certa cu cei care încercau să-l abată de la litera legii. Asta la ţinut în funcţie până la ieşirea la pensie. După ieşirea la pensie a lucrat ca observator din partea armatei la săparea Canalului Dunăre-Marea Neagră până ce acesta a fost dat în folosinţă. Acestea sunt amintiri parţiale din primul meu an de maistru miner.
