CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Păzitor la albine
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Păzitor la albine 
  
(Din volumul "Bucovina - plai de basm și dor") 
  
Pădurarul. Dar, așa cum spuneam, toate lucrurile se compensează în lume. Cele mai neplăcute zile pentru mine erau acelea când apărea pădurarul prin preajmă. Era un om voinic, roșu la fată, răutăcios, spurcat la gură. Ochii îi erau parcă tot timpul injectați și roșii, și aveam mereu impresia că e nervos și supărat. Cum mă vedea mă și lua la rost să-i spun pe cine am mai văzut cu vitele în plantație și dacă a cărat cineva lemne din pădure. Mă lua așa de repede că rămâneam ca hipnotizat în fața lui și nu mai puteam răspunde. Se ducea apoi printre stupi și descoperea câte un pui de molid călcat în picioare, din întâmplare, mă chema acolo și-mi arunca în față ocara: 
  
- Măi, eu, ca omul, v-am primit cu stupii aici și voi vă bateți joc de mine? Dacă vine controlul de la Ocolul Silvic am să plătesc eu amendă din cauza voastră? Ia să bateți câte un țăruș la fiecare moliduț din stupină și să nu-i mai călcați! 
  
Mi-a dat de lucru pentru ceva timp. Ziua pregăteam țărușii și îi băteam seara sau dimineața devreme, până să înceapă albinele să zboare. 
  
Altădată a găsit câinele dezlegat și a făcut altă panaramă cu mine. Cică umblă să sperie vânatul. 
  
Ajunsesem să-i port pică, pe sufletul meu se așeza o mare povară atunci când el „sfințea cu prezența” sa locurile. De cele mai multe ori se ivea de unde te așteptai mai puțin. Răsărea dintre molizi sau din iarba verde, întocmai ca o lăcustă din cele mari, verzi și grase. Uneori îl descopeream când era deja în mijlocul stupinei, uitându-se în jos și căutând puieți călcați. 
  
Mare tărăboi a făcut când a văzut copacul jupuit de mine pentru cobuz. A strigat așa de tare la mine de-a făcut spume la gură. Bineînțeles, dădeam vina pe alții, nu eu am făcut isprava asta ci niște băieți mai mari din Moldovița, care au fost la fragi. Pentru pădurar nu conta cine a făcut-o, eu am primit ordin să fac, cum știu, să nu se mai vadă jupuitura aceea când va mai trece el pe acolo. Chiar după plecarea lui m-am pus pe treabă. Am căutat niște țărână mai neagră și cu un pic de apă am făcut o pastă groasă cu care am uns copacul. A doua zi, când m-am uitat, pasta s-a uscat, a crăpat și o parte bună a căzut. Nu era metoda cea mai bună. Mi-am adus însă aminte cum făcea mama când tencuia pereții în casă înainte de Paști. M-am dus de-a lungul drumului și am găsit balegă mai veche de cal. Apoi am coborât la pârâu, am luat humă negricioasă și puțin nisip cu pietricele mărunte. Am amestecat toate cu apă cât trebuia și am uns subțirel copacul. A doua zi totul arăta bine, doar mici crăpături ici-colo. Am mai pus un rând de lut din acela, care s-a uscat după o zi, încât a treia zi am făcut fațada definitivă. Arăta bine, poate un ochi mai dibaci mai putea vedea diferența în scoarța molidului. Nici chiar pădurarul nu s-a mai legat de treaba asta când a mai venit deoarece venise cu o treabă mai importantă. Stuparii i-au promis între timp să-i dea două roiuri bune, numai să-și aducă un stup. Așa că, foarte curând, a adus cu faetonul un stup nou, verde și lucios, proaspăt vopsit. Acolo stuparii au pus niște rame, au adus albine, și a doua zi acestea au și zburat după miere. Inima pădurarului s-a mai muiat, vorbea mai binevoitor, l-am văzut și râzând pentru prima dată, ceea ce era un lucru mare. Nu se mai uita atent pe jos după puieți călcați, și am scăpat de multe alte întrebări neplăcute. Când mai venea, întâi mă întreba ce fac albinele lui, și eu îi spuneam că vin și pleacă un du-te-vino necurmat. Ca să zic așa, veniseră și zile mai bune pentru mine. 
  
Zmeurarii. Între timp, s-a copt zmeura prin parchete și s-au deschis centrele de colectare. Se dădea patru lei pe un kilogram de zmeură. A început să vină lume multă la cules. Unii veneau din sat, din Demacușa, alții din Moldovița. Dar erau și mulți străini veniți de la șes, de pe la Botoșani, Hârlău sau chiar din părțile Iașului. Erau țărănci de pe la Siret, Milișăuți care vorbeau ucrainește. Dar erau și țigani, mai tuciurii la față, cu toată șatra după ei. Chiar și oameni mai înstăriți din sat veneau duminica sau de sărbători să mănânce zmeură și să culeagă pentru sirop și dulceață. Ceilalți veneau să câștige un ban. Erau oameni necăjiți. Aici se câștiga 50-60 de lei pe zi, ceea ce însemna mult pentru ei. Familiile de țigani se uneau în grupuri mai mari, iar câte un bărbat mai răsărit se dădea drept conducătorul grupului. Trebuia să fie unul descurcăreț, bun de gură, hâtru, dar și cu darul conducerii. După el se lua tot grupul. Trebuia să-i domine pe ceilalți, iar cuvântul lui devenea ultimul cuvânt când se lua o hotărâre. Ceilalți bărbați erau șefi mari peste propriile neveste și puradeii lor. În unele dimineți treceau pe drum gălăgioși, râdeau, chiuiau, fumau țigări puturoase, beau ceva din niște sticle. În alte dimineți treceau tăcuți și posomorâți, cu fețele pământii și ascuțite de oboseală, de nesomn, de trudă. Înaintau târșâindu-și încălțările desfundate sau improvizate, și numai zgomotul găleților lovite una de alta mai speria liniștea. Erau o mulțime de motive de întristare pentru ei: poate că cei de la magazinul forestier n-au adus pâine, poate că noaptea s-a mai abătut o ploaie și i-a udat pe unde dormeau pe sub molizi. Era prin apropiere o cabană veche și un grajd părăsit dar nu aveau cum să încapă toți acolo, așa că mulți dormeau pe afară, pe unde apucau. Un motiv de tristețe era și cerul înnorat chiar de dimineață, care prevestea o zi proastă pentru culegători. Dar copiii erau totdeauna veseli, pe orice vreme. Dincolo de greutăți, pentru ei sejurul la munte, la cules zmeură, era o distracție continuă. Fetele de vârsta mea și mai mari erau îmbrăcate destul de sărăcăcios, cu hainele rupte și cârpite, dar erau drăguțe la față. Mă priveau cu îndrăzneală, de parcă eram de-al lor. Altele aruncau doar o privire plină de sfială. Prima dată le era frică să treacă pe lângă albine dar după un timp s-au învățat. 
  
Uneori, pe la prânz, o ploaie zdravănă, cu fulgere și tunete, potopea totul. Atunci făceam la colibă un foc mare căci știam că nu peste multă vreme se vor întoarce uzi culegătorii. O parte dintre ei se întorceau uzi până la piele, dar alții, care se pitiseră undeva mai bine, mai aveau ceva uscat pe ei. Doar în încălțămintea tuturora șiroia apa. Cum ajungeau la colibă se descălțau, storceau ciorapii sau obielele, le puneau la zvântat pe o prăjină lângă foc sau pe buturugile de lângă drum. Mă uitam la mâinile lor înnegrite, arse de soare, zgâriate de spini, zmeuriș și cetină. De aproape, nici obrajii fetelor nu erau chiar așa de netezi cum păreau de la distanță. Din cauza neajunsurilor de tot felul, pe fețele lor apăruseră semne de maturizare timpurie iar privirile lor trădau o tristețe ascunsă , legată poate de imensa distanță de la visurile lor la realitatea zilnică. Bărbații își aprindeau câte o țigară de la foc și povesteau câte și mai câte de-ale lor, planuri pentru a doua zi. După ce se mai încălzeau scoteau ce mai aveau de mâncare și mă alegeam și eu cu o bucată de pâine proaspătă cu o roșie. Sare aveam eu și de dat. Unii se mai uitau să se întoarcă la cules dar cei mai mulți trăgeau spre cabană, așa că, la un moment dat, își strângeau catrafusele și plecau. Îi salutam a doua zi când urcau iarăși la cules. De la o vreme îi cunoșteam pe toți. Până și câinele se înțelepțise, nu-și mai bătea gura degeaba, ci lătra doar când mai apărea cineva nou, cu miros necunoscut lui. Cu atâta vânzoleală în sus și-n jos, zilele treceau parcă mai repede, timpul se umplea mai ușor. 
  
Referinţă Bibliografică:
Păzitor la albine / Viorel Darie : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2748, Anul VIII, 10 iulie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!