CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2621 din 05 martie 2018        Toate Articolele Autorului

Janette
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Tic-tac..tic tac.Pic..pic...Hmmm.Ufff!  
  
-Urăsc orașul asta! Mormăi Gustav cu capul în pernă.Atâtea zgomote! Zădarnică strădanie să doarmă.Ceasul de pe perete arăta doar ora două și jumate.Până dimineață mai era atât demult...Se ridică totuși și își simții capul greu,ca după o beție serioasă.Bău niște apă ,lacom.  
  
-Poate că dacă stau cu ochii inchiși voi adormi,își spuse.,dar lumina de afară îl contrazicea.  
  
Trase nervos draperiile groase,scufundând din nou camera în întuneric.  
  
Se așeză pe pat.Știa în sinea lui ce îi tulbură mintea și îl ține treaz.Râse se comicul situației în care se afla.De ce nu putea alege calea simplă și trebuia să se complice mereu.?  
  
Și iarăși ticăitul enervant și chiuveta care picura .  
  
Dar nu asta îl măcina pe el,ci dorința arzătoare de a o revedea.  
  
Adormise cu gândul asta și persistă în mintea lui Gustav mult după ce termină treaba la restaurant.Își petrecuse restul de zi aflând unde lucrează soțul ei ,ca să știe unde să o găsească.Conștiința îi spunea că face o greșală,dar de mult nu o mai asculta.Ibdiferent ce se va întampla,își spuse că nu o să aibă regrete.  
  
 
  
Nu avuse norocul să afle de ea prea multe.Așa se întamplă când nu ai influențe prea mari și buzunarele goale,dar nu voia să renunțe.Altfel,de ce I-a scos-o destinul pe ea în cale.  
  
Într-una dintre serile în care se plimba ca un caine singuratic,o revăzu,întrând pe usa din spate la un teatru.Pe fată îi apăru oun zâmbet ștrengăresc,iar ochii își recăpătaseră strălucirea .Întră după ea.  
  
Colidoarele erau pline cu haine de tot felul pentru artiști,proiectoare și fire peste tot,dar ea dispăruse.  
  
Opri o domnișoară să o întrebe dacă o cunoaște,iar ea îi arătă fugitiv o cabină unde se schimbau artiștii.  
  
Ajuns în fața ușii îi bătea inima așa de tare că o putea auzii,dar nu ezită să ciocăne,pentru că ,gândul de a nu o vedea era mai teribil.  
  
-Intră!  
  
Se auzii din spatele ușii.  
  
-Imi cer scuze,madmoiselle!Gustav sunt.Te-am văzut intrand aici și am vrut să văd dacă ești bine.Ultima oară …  
  
Îi zâmbii suav în oglindă,dar nu-I răspunse.Se duse la un sertar și scoase dresurile de mătase,care alunecau pe piele spre încântarea lui.  
  
-Da,se poate spune că sunt bine.  
  
Se duse la fereastră să-și aprindă o țigară.Gustav o urmă.  
  
Privind-o în ochi,vedea o minte ca un cosmos,plină de gânduri de tot felul.  
  
După ce trase ultimul fum ca un oftat,stinse țigara.  
  
-Eu o să intru pe șcenă,dar mi-ar plăcea să te găsesc și la întoarcere.  
  
Dădu să plece,dar Gustav o apucă de mână.  
  
-Dacă nu te sărut acum,o să-mi explodeze inima.  
  
Ea râse zgomotos.  
  
-Atunci o să fie un spectacol pe cinste.  
  
Se apropie ușor de buzele lui doar ca să-I simtă respirația dar plecă,lăsându-l pe el cu imaginea a ceea ce ar fii putut să se întample.  
  
O lăsă să se îndepărteze,urmărind-o cum intră pe scena de balet.Acum îi era și mai teamă.O astfel de persoană doar se lasă iubită,dar nu poate iubii.  
  
 
  
Spectacolul se termină în aplauze ,luminile se stinse una câte una,lăsându-l pe Gustav în întunericul minții lui.  
  
-Aici erai! Exclamă o voce din penumbră.Vino cu mine.  
  
De data asta el se lăsă purtat de voința ei.  
  
Se schimbă în ceva mai comod și alergă apoi pe ușa din spate ,ținându-l de mână.îl împinse de perete sălbatic,mânată de o dorință de evadare și-l sărută.  
  
Timpul se oprise în acel loc ,învăluindu-I pe cei doi într-o stare de neființă.  
  
Se desprinse încet,cu dorința de mai mult.  
  
Șoseaua era luminată de farurile mașinii ei,care gonea cu viteză.  
  
-Unde mergem? Întrebă Gustav văzând că lasă orașul în urmă.  
  
-Ai încredere.Locul în care te duc e cel mai aproape de sufletul meu,pentru că ,îmi amintește de acasă.  
  
Într-un final trase mașina langă un port,unde valurile băteau malul zgomotos.Coborî și el langă ea ca să o încălzească.  
  
-Ai mâinile reci.  
  
-Nu contează.Ia-mă în brațe.Vezi tu,am crescut cu valurile .Iar aici mă simt liberă și completă.Se desprinse din brațele lui și se urcă pe un zid care despărtea marea de uscat.  
  
-Cred că ar trebui să cobori!  
  
Dar Janette nu îl auzea,dansa pe ritmul valurilor.  
  
Nu mai văzuse o ființă așa de vie ,ca o energie pură desfășurându-se în fața lui.Era ca un spectacol.Se aruncă în brațele lui într-un final și iarăși îl sărută cu pasiune.  
  
Îi păru așa de rău să o conducă acasă.Știa cât de nefericită o făcea el,dar plecă promițându-și că o va elibera cumva.  
  
 
  
 
  
-Ce e cu zambetul ala tâmp pe fată?Îl întrebă Anna care tăia ceapa pentru supă.  
  
-Cred că iubesc pe cineva.  
  
Răspunsul o taie în suflet,dar mască durerea cu un suras.  
  
-Și cine e norocoasa?A?  
  
-Nu aș putea spune,dar e cea mai fabuloasă ființă pe care am văzut-o vreodată.  
  
Se ridică și o luă la dans pe Anne,care avea lacrimi în ochii.  
  
-Plângi cumva?O întrebă Gustav ,oprindu-se din dans.  
  
-Nu,prostuțule,e de la ceapă.  
  
Dar ea știa defapt că e o scuză bună.  
  
Orele trecură ca nisipul și dorința de a o vedea era din ce în ce mai mare.  
  
Urcă scările în fugă ca să se pregătească și văzu cu uimire,patru bărbați care făcuseră totul bucăți.Un lucru lipsea.Portretul ei...  
  
 
  
O siluetă bine făcută se apropie de el,șoptindu-I la ureche.  
  
-Nu am nimic cu tine,băiate,dar proprietatea lui sefu e sfântă.Domișoara Janette a dispărut în dimineața așta și am aflat că ultima persoană care a văzut -o ești tu.Știu că nu ar fi putut să fugă cu un pârlit ca tine,dar trebuie să-ți dau un mesaj pentru care o să-mi mulțumești mai târziu.  
  
 
  
Se apropie de el,lovindu-l puternic în stomac.Gustav se prăbușii la podea,scuipând sânge.  
  
Hai băieți,să mergem,spuse silueta auzind zgomote pe scări.  
  
-A,era să uit.Altă dată,vezi-ți de viața ta și nu te mai complica.  
  
 
  
Gustav se trezii la spital,cu o durere groaznică ce-l facea să nu poată să se ridice.  
  
-Stai,te rog. Îi șoptii o voce familiară.  
  
Era Anne care îl veghease toată noaptea.  
  
-Încearcă să nu te ridici.Nu încă.  
  
Gustav avea lacrimi în ochi.  
  
-A plecat..spuse cu tristețe.  
  
-Cine?  
  
-Janette.  
  
-Uite,Gustav.Faptul că tin enorm de mult la tine ,mă face să-ți spun ce gândesc.Știu de povestea voastră.Prima dată când te-am auzit de ea,l-am rugat pe tata să vadă ce e cu povestea asta.Îmi era teamă că o să pățești ceva,pentru că știam că soțul ei e un om lipsit de inimă și că nu s-ar da în lături de la a-ți face rău.Iar ea,a făcut cel mai bun lucru,plecând.Tu nu o puteai ajuta.Dacă a-ți fi fugit împreună,el v-ar fi urmărit.  
  
 
  
În sinea lui,el știa că are dreptate,dar ,cumva se legase ceva mai puternic decât frica sau teama de moarte.Nu voia însă să-I facă rău căutând-o.Știa prin gestul acela de a lua tabloul ei,fapt ce aflase de la vecinul lui,că și ea îl iubea.  
  
 
  
După câteva zile,Gustav era complet sănatos.Veni la restaurant și discută cu Lumiere.Avea de gând să plece.Știa acum că viața înseamnă mai mult decât bani,decât statut și era hotărât să se perfecționeze pe lucrul care îl facea să se simtă liber-pictura.  
  
Vestea plecării o întristă pe Anne,dar știa că în felul acesta va putea să iubească din nou.  
  
 
  
Gustav își amintii de locul de la marginea orașului și rugă șoferul să oprească acolo un moment.Coborî din mașină și privi la valurile învolburate care loveau tărmul.Cumva,o vedea pe Janette în ele,transformată în spuma mării,mai vie și mai sălbatică ca oricând.  
  
 
  
…........................................................................................................  
  
-Ești gata,Janette? O întrebă un domn care îi arăta scena plină .  
  
Ea mai privi odată spre tabloul care o înfățișa și se lăsă sărutată de luminile proiectoarelor ca niște stele.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Janette / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2621, Anul VIII, 05 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!