CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2595 din 07 februarie 2018        Toate Articolele Autorului

Janette
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Dacă exista pe lumea asta un lucru care să-l omoare pe Gustav ,acela era monotonia.  
  
Trebuia să se trezeasca mereu la ora șase ca să ajungă la timp la restaurant,apoi pana la ora opt lucra non stop,cu binevenitele pauze de țigară furate.La cumpărături nu se ducea vreodată pentru că din mâncarea rămasă lua acasă.Ajungea destul de târziu ,plimbându-se fără vreun scop anume pe strazile din apropiere,iar apoi acasă,în camera care îi servea si de dormitor,bucătarie și baie.  
  
Uneori I se făcea așa de dor de verdele copilăriei și-l mistuia ca un foc,dar gândul că s-ar întoarce fără nimic îl deranja și mai tare.  
  
Într-una dintre acele seri,nu putea să adoarmă.Decât să stea cu ochii pironiți în tavan la luminile ce se reflectau de afară,se sculă să fumeze la geam și să spioneze oamenii care încă mai treceau pe acolo.  
  
Deodată,atenția îi fu captată de o siluetă cunoscută.Șterse geamul aburit să vadă mai bine și deslușii un schimb de replici tăioase,urmate de o palmă .Fata căzu ,iar bărbatul îi făcu semn unui angajat să o ridice și să o conducă la hotelul de vizavi.El,împreună cu câțiva domi la costum întrară la barul de lângă.  
  
Urmărind șcena,Gustav se simțea indignat.Știa că,dacă el ar fi fost în locul lui,nu ar fi tratat-o niciodată așa.Nu știa prin ce noroc ajunsese el să aibă parte de ea,dar trebuia să afle mai mult.  
  
Îl știa pe recepționerul de la hotel ,mai ales că îi făcuse câteva favoruri cu patronul restaurantului,așa că,se îmbrăcă în grabă și alungând din minte gândul că ceea ce face e o prostie,traversă strada.  
  
Întră cu o oarecare sfială și căută cu privirea pe Enzo,omul lui de legătură.Acesta stătea pe un scaun după tezghea și citea plictisit dintr-un ziar.Gustav îl atenționă de venire sunand dintr-un clopoțel auriu de pe masă.Enzo se întoarse încet și deschizând ochii mari îl remarcă pe acesta.  
  
-Uite cine mai trăiește! Îl salută ionic Enzo.  
  
-Să știi că am nevoie de o mare favoare.  
  
-Dar când nu ai tu nevoie de ceva?  
  
Lui Gustav I se urca treptat sângele la cap și îi venea să-l I-a de guler.  
  
-Ascultă!Acum zece minute a intrat pe usă aici o domnisoară blondă și cu un domn la costum bine făcut.Vreau să știu cum o cheamă pe ea și la ce cameră stă.  
  
-Dar vrei cam multe tu.În plus ce treabă ai putea avea cu ea?Eu zic mai bine să nu te bagi.Dacă află logodnicul ei de tine ajungi bucăți în Loara.Sfatul meu e să nu te bagi.Sau ce crezi,că un provincial ar putea să aibă parte de o bucată ca ea?  
  
-Nu mă enerva,Enzo.Eu când te-am ajutat nu am făcut așa.Să știi că încă îmi ești dator.  
  
-Dar ai un dar de a scoate ochii omului...Bine ,fie,în mod normal nu am voie să fac asta,dar și tu m-ai ajutat ,așa că..  
  
Enzo deschise un dulăpior și scotocind atent la numerele de la camere,scoase scheia de la 308.Gustav se repezi după ea,dar Enzo o trase spre el lacom.  
  
-Pe asta nu o primești,doar voiam să vad ce cameră e.  
  
Scoase registrul și puse degetul lui mare pe litera J.  
  
-Domnișoara Janette,o cheamă.  
  
-Merci mult,Enzo.Știam eu că ești baiat de treabă.  
  
Fugii pe scări ,încercând să rețină numărul de la cameră.Ajunsese gâfâind dar nu știa ce să facă.Deodată îi venii în minte un plan.Se duse la vestiarul angajatilor și luă un costum și un cărut de pe hol cu un bol de fructe și o apă.Apoi reglându-și respirația ciocănii la ușă.Nimeni nu răspunse.Mai ciocănii încă odată,dar nici de data asta.Se gândii că Enzo I-a făcut o farsă și că nu era ușa corectă.Însă,când să plece se auzi ușa deschizându-se și apăru Janette.  
  
 
  
-Cu ce te pot ajuta?Întrebă fata nedumerită de faptul că persoana din fața ei nu scotea nici un sunet.  
  
-Pai..ei bine..eu am adus astea.Mi s a spus să le aduc la camera 308.  
  
-A,da..intră și lasă-le acolo.  
  
Fata era într-un halat crem de mătase,avea părul răvășit și părea plânsă.Se duse la baie să se spele pe față.Gustav analiză camera și văzu pe masă o scrumieră plină.  
  
Janette scotocii prin poșetă după bacșiși dar Gustav îi făcu semn că nu e cazul.  
  
-Nu te-am mai văzut pe aici,până acum.  
  
-Nu m am angajat de multă vreme.  
  
-Fumezi?  
  
-Da.  
  
-Mă simt cam singură în seara asta.Porcul de logodnicul meu fumează la bar cu prietenii lui.Vrei să-mi ții companie?  
  
-M-aș simții onorat.Desigur.  
  
Gustav luă loc pe canapea,dar se simțea oarecum stânjenit.Își aprinse țigara după ce îi dădu bricheta ei și se uită la felul cum părul buclat I se revărsa pe umeri.  
  
-Apropo,eu sunt Janette.  
  
-Gustav,îmi pare bine.  
  
-Și Gustav,care e povestea ta?  
  
-Nu sunt prea multe de spus.Dar scuză-mă că sunt indiscret.Nu am putut să nu observ scena de afară.Ești bine?  
  
Janette se apropie de el și îl luă în brațe,suspinând cu amar frământările sufletești.  
  
Lui Gustav îi bătea inima frenetic,dar o stranse în brațe.  
  
Liniștindu-se îi povestii cum familia ei se îndatorase peste măsura la Hugo,cel mai bogat și influent din zonă și cum îi manipulase pe părinții să o oblige să se căsătorească cu el .Nu se simțea iubită,mai mult era un obiect de admirat pentru anturajul lui,el fiind mai in varsta cu cinsprezece ani decat ea.  
  
Gustav își amintii că la început I se păru că Hugo e tatăl ei.  
  
-Încearcă să te liniștești te rog,zise Gustav mângâind-o pe păr.  
  
-Să nu pleci,te rog..Mă simt așa singură.  
  
Lui Gustav nu-I venea să creadă.I se părea ciudată apropierea și atenția pe care ea I-o acorda,dar se gândii că poate,prin câte trecuse,avea nevoie de un umăr pe care să plângă.  
  
Stătu așa până adormise,în mângâielile repetate ale lui.Apoi o așeză pe pat ,o învelii și dispăru.Ar fi vrut să fi fost mai mult,dar ce era acum dispăru ca un vis,unul în care el ar fi salvat-o de logodnicul ei.Realitatea însă era alta.  
  
Lăsă hainele la hotel ,traversă strada și plecă mult mai devreme la muncă.Simțea nevoia să se plimbe în aerul rece șă uite imaginea ei și gândurile negre.Totuși,își amintii că în registrul lui Enzo cei doi erau cazati toată săptămâna ceea ce însemna că putea să o mai revadă.  
  
Plimbându-se observase ceva diferit la el și anume faptul că era acum animat de un ideal mai mare decât visul lui de glorie,că firul vieții lui se intersectase cu al ei și că,poate,într-un mod ciudat,sunt sortiți unul pentru altul......  
  
Referinţă Bibliografică:
Janette / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2595, Anul VIII, 07 februarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!