CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Carti >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2577 din 20 ianuarie 2018        Toate Articolele Autorului

Janette
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
-Intră,te rog! Îi făcu semn ,tânărului cu un gest lejer din mână.  
  
-Vă mulțumesc,domnule Renuard că m-ați primit.Vă sunt profund recunoscător.  
  
Bătrânul însă nu-si luă privirea de la pânza ce înfăția un trup de femeie .Cam pe la un șaizeci de ani,cu barba de mult căruntă și riduri adânci,cu privirea aspră dar caldă al unui om trecut prin multe,Renuard era un om respectat în rândul criticilor de pictură.Tocmai de aceea ,când prin fierbinți rugăminți I se făcu rost de întrevedere,tânărul nu ezitase.  
  
-Hmm! Exclamă vocea pătrunzătoare.  
  
Baiatul era si mai contrariat.Se uita atent ca o pisică la gesturile fine ale feței lui,de fiecare dată când întredeschidea colțurile gurii.  
  
-O sa fiu direct cu tine,Gustav.Singurul motiv pentru care te aflii aici e că avem o cunoștință comună.În ceea ce privește pictura ta,e total lipsită de farmec.Nu transmite nimic,de parcă aș vedea o bucată de metal.  
  
Tânărul se înroșii și strânse cu putere marginile scaunului,însă nu zise nimic.  
  
-Îmi pare rău.  
  
Lăsă pictura din mână și se duse să-si ia pipa de pe măsută de lângă geam.Linistea era enervantă și apăsa pe sufletul plin de speranțe al baiatului.  
  
Gustav se ridică militărește,luă pânza și mulțumindu-I bătrânului cu ochelarii pe nas,se îndreptă spre ieșire.  
  
Afară batea un vânt de martie destul de rece,dar el nu simtea nimic.Era mult prea înflăcărat de refuzul tranșant.Grăbii pasul pe aleea Univee și apoi urcă scările spre mica locuintă unde acesta stătea.Ura cu toată ființa locul acela.Strazile murdare,multitudinea de oamenii care îl obosea,faptul că nu cunostea pe nimeni și chiar răceala din sufletul lor îl facea să fie melancolic.  
  
Închise usa ,trântind-o și se duse în baie să-si dea cu apă pe fată.Auzii la un moment dat,un strigat gutural al vecinului de dedesupt care înjura de mama focului,pentru chiria întârzâiată.  
  
În momente ca astea,Gustav îsi ura viața.Nu că ar fi avut parte de multe frumoase,dar acum,că era atât de aproape de ceea ce-si dorea și anume să devină un mare pictor,un încrezut și înfumurat precum Renuard îi spusese că nu e bun.  
  
Se rezemă de peretele cu igrasie și închise ochii ca să se calmeze.  
  
Îi trecu prin minte întreaga copilările .O vedea pe mama punând în pământ ,pe tatăl și pe fratele mai mare arând cu plugul,iar el descoperind întreaga natură și farmecul ei.  
  
Îi era dor de casă.De micul sătuc din sudul Frantei Wissant care era atat de departe acum.Tot verdele pitoresc fusese înlocuit de cenușiul capitalei.  
  
Însă,se ambiționase atât de mult față de familie ,deșii I se spusese că va fi greu,iar acum,numai gândul la întoarcerea acasă fară nimic I se parea de nesuportat.  
  
Trebuia să mai îndure umpic.Gloria cere sacrificii pe măsură.  
  
În întunericul din baie zării ora târzie care –l făcu să se întoarcă la realitate.Trebuia să muncească.Lucra de dimineața până seara la restaurantul Taillevent ca ajutor la bucătarie.Asta era singura posibilitate ca să poate să supraviețuiască.  
  
Se schimbă repede în hainele de muncă și grăbind pasul ajunse în spatele restaurantului pe o usă care veșnic scârțâia enervant,la fel ca viața lui Gustav.  
  
 
  
-Iar ai întârzâiat! Îl luă la rost Lumiere,patronul care mereu apărea ca din umbră și tinea totul în deplină ordine militarească.  
  
-Îmi pare rău,domnule! O să stau mai mult azi!  
  
-Fii convins că așa faci.Mai repede !Vreau cartofii ăia să fie curătați pănă fierbe apa.S-a înțeles?  
  
-Da,domnule!  
  
Lui Gustav nu îi plăcea să fie mustrat sau să se stea cu gura pe el,dar trebuia să îndure de dragul realizării.Uneori însă I-ar fi fost mai ușor să fi ales calea cea mai simplă.Tatăl lui lucra pământul și bunicul lui tot din el și-a câștigat traiul,ambii au luat fete din sat ,iar viața lor în mare a fost simplă și liniștită.Însă el nu putea fii așa.Simțea că era menit pentru mai mult și cu fiecare zi creștea în el un foc care nu -I dădea pace,ambiția.  
  
-Iar te-a certat Lumiere?Îl întrebă cu o voce amuzată Adele,singura ființă care părea să-l înțeleagă.  
  
Ea luă un alt cuțit și-l îndreptă spre Gustau.  
  
-En garde!  
  
-Nu am chef de glume ,Adele.  
  
-O,haide! Chiar atât de rău a mers cu Renuard?  
  
-Da,a fost necruțător.Am simțit că- mi ia foc inima când a spus că nu I place.  
  
-Și de asta arăți așa ?Mai sunt și alții la fel de capabili să aprecieze ceea ce tu ai făcut.Trebuie doar să nu-ți pierzi speranța.Se apropie de el zâmbind și făcând scheme încât Gustav uită încetul cu încetul că era departe de visul lui de glorie.  
  
-Hai că te ajut să-i cureți.În ritmul asta sigur te dă Lumiere afară.  
  
Adele era genul de fată mereu pozitivă ceea ce compensa cu frecventele depresii și negativismul lui Gustav.Îi plăcea să facă glume,uneori chiar enervante și nu-I prea păsa de ceea ce credeau ceilalți din jurul ei.Chiar și munca pe care o făcea era tot pentru distracție și ceea ce nu știa Gustav,că ea lucra sa-I fie aproape.Familia ei era destul de înstarită dar simțea nevoia de independentă și libertate.Încă de la început crezuse în visul lui de a devenii un pictor celebru și îl susținuse chiar și acum cu interviul luiRenuard.Însă nu-I spusese.Știa că nu ar fi acceptat asta.Gustav însă nu o putea privii altfel decât o soră mai mică,ceea ce unori o durea teribil,însă se muțumea să -I fie alături și se străduia să-l facă să zâmbească.Poate că asta era adevărata iubire,chiar dacă era din umbră.  
  
Gustav însă avea planuri de glorie.Visa la o faimă ca și pictor ,să aibă tot ceea ce I-a lipsit acasă,să nu mai ducă grija zilei de mâine.Dar toate astea păreau mai departe ca oricând de el.  
  
 
  
Până seara restaurantul era plin de parizieni.Mirosea a eleganță și tutun.Gustav terminase cam totul prin bucătarie și îi venii poftă de o țigară.Ieșii pe ușa din spate,se rezemă de perete și inspră mirosul de Paris seara,care-l făcea să uite totul.La intrare tocmai parcase o mașină neagră luxoasă iar un băiat de la usă se repezii să o preia .Din ea coborî un bărbat impunător cu pălărie ce -I dădu baiatului cheile.Apoi,cu mișcări mecanice,deschise ușa din spate,de unde o domnișoară într-o rochie argintie coborî.  
  
Gustav nu-și putea lua ochii de la ea ,de parcă ar fi pierdut intreg universul.  
  
Părul ei blond buclat era gentil prins într-o agrafă perlată iar când coborî își ridică rochia dezvăluind pielea de un bronz strălucitor.Și-ar fi dorit să fie pentru o clipă în locul individului și spera că acela era tatăl ei.Însă felul cum o atinse pe spate îl facea să creadă că e mai mult.  
  
Seara trecuse repede,ca prin vis.Mintea lui însă se ținea disperată de imaginea unei persoane pe care nu o cunoștea și pe care poate nu o va mai vedea vrodată,însă ceva îl atrăgea ca un magnet,acea stare de glorie care îl bâtuia de prea mult timp.Se gândea că poate,dacă ar fi fost bogat și faimos ar fi putut să I ofere unei fete ca ea ceea ce merită.Însă trebuia să uite acest gând.Trist era faptul că lumea lui era prea diferită de a ei.  
  
Se reântoarse la realitatea pe care o detesta,la camera mult prea mică,la patul care veșnic îi cauza dureri de spate,la pardoseala care scârțâia.Însă privirea îi căzu pe singurul lucru care îl făcea cu adevărat să uite.Luă pensulele și le duse la ferestră,apoi pânza ,însă nu aprise lumina .Afară era lună plină care-I asigura lumina de care avea nevoie.  
  
Acolo,chiar în acea seară picta întruchiparea ambiției însăși,a gloriei la care visa demult și neputința care-l măcina pe zi ce trece.Cu mișcări repezi,de parcă ar aduna piese de puzzle,penula se scălda în noanțe de argintiu ca rochia fetei și în galben ca părul ei fin.Într-un final se oprii,ca să-și admire munca.Pânza înfățișa chipul celei pe care nu o putea scoate din minte.Se ridică greu de jos ,aprinse o țigară și privii pe geam la furniciile care se grăbeau undeva.  
  
Printre fumul de țigară și mirosul de acuarelă o vedea pe ea,ca într-un vis neclar mai aprope și mai dureros ca niciodată.  
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Janette / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2577, Anul VIII, 20 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!