CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2473 din 08 octombrie 2017        Toate Articolele Autorului

Așa e viața
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Duminica.Ador ziua asta.De fapt dacă ar venii sfarșitul lumii aș prefera să fie duminica.Sau mai bine luni,să nu mă duc la muncă?Hmm..greu de deciș.Astfel de gânduri îmi treceau fugar prin minte în timp ce citeam la horoscop destinul inexorabil al zilei de azi.  
  
,,La locul de muncă sau în afaceri,ar fi bine să amânați discuțiile și negicierile pe teme financiare,,  
  
( stați liniștiți,oricum nu ceream o mărire de salariu,îmi spun amuzată citind în continuare aberațiile care deveniseră o rutină plăcută.  
  
,,se recomandă să evitați activitățile de rutină,care nu necesită o capacitate de concentrare deosebită  
  
(pe bune?concentrare deosebită zici?eu de-abia mă concentrez pe funcțiile vitale.)  
  
,,În a doua parte a zilei aveți șanse să vă relaxați în compania unei persoane deosebite,,  
  
(eee,acum mai vi de-acasă.Mai zic și ei ceva de bine.)Opresc televizorul care își făcuse treaba să-mi țină companie cât mănânc și ma duc în cameră .  
  
.Totuși aș cam vrea să ies afară.Mă uit iscoditor pe geam să vad cum se prezintă vremea și ca să fiu sigura ies afara pe balcon să adulmec ca un copoi aerul dimineții.Iar au început furnicile să miste,îmi spun în timp ce sorb din nesul cu un strat generos de spumă.Pe hotelul de lângă s-a schimbat iarăși reclama,de data asta e pentru cosmetice.Kat von D ,o tipa din LA se uita înspre mine cu ochii ei albaștrii.Ce mai urmăream Miami Ink odată!JMașini parcate pe o parte și pe alta,furnici care aleargă cine știe unde și cu ce scop.Eu doar urmăresc și parcă timpul stă în loc.Deși cald,vântul mă bagă în cameră și apelez la haina mea lungă și pufoasă care nu are anotimp.  
  
Îmi e lene să mă schimb mai ales când mă plimb singură,dar parcă e prea frumos afara și e prea duminică să stau în casă.Așa că îmi trag o pereche de blugi pe mine ,adidași și păstrez cu mustrări de conștIință bluza pufoasă pe mine.În drum spre parter ,uitându-mă în oglinda din lift,care parcă intenționat îmi arata toate defectele,mă uit la par care-mi părea cam ciufulit.  
  
,,Ei și ce?E duminică,mă scuz eu repede..Dau cu mâna repede prin el și-l dau într-o parte.Perfect!,,  
  
În 15 minute în care am cascat ochii la orice se putea am ajuns și în locul care voiam.Urc o pantă în pădure și găsesc un luminiș ca un platou înconjurat de copaci.Mă așez să mă recunoască locul.Nu am mai venit aici de un an,îmi spun.Iarba e mai mare,dar frumusețea e aceeași.Măreață ,deplină,așa cum o știam.Dar oare locul mă mai știe pe mine, cea de acum un an,cea care credea în cerul infinit și în ciocolată?Cea care nu cunoștea ce înseamnă banii și ce sunt în stare oamenii pentru ei?  
  
 
  
Constat printre atatea filozofii că nu mi-am luat apă și chiar mi se făcuse sete.Dar nu mă judec prea aspru cu uitatul,pentru că știu că se poate și mai rău.  
  
Îmi zic să mă bucur totuși de soare,mai ales că toamna deja a venit.De acum soarele iese doar când vrea.Mă întind pe spate pe iarbă și mă las încălzită de razele slăbuțe.Nu aș vrea să fiu altundeva acum,pentru că momentul e plenar.  
  
Deodată,simt o limbă umedă pe fată și aud un lătrat zgomotos care mă stropește de salivă .  
  
 
  
 
  
-Stai,Bălțatule!Nu ai voie!  
  
Se aude o voce care urcă panta în urma lui.  
  
Câinele uitase de stapan și mă băloșa în continuare,cerând să fie băgat în seamă.  
  
-Îmi cer scuze că dacă te-a murdărit.Încă lucrăm la maniere,spuse baiatul din fața mea zâmbind larg.  
  
Dându-mă mai la umbră îl analizam .  
  
-Nu-I nimic,erau bale din dragoste,spun eu ca să mai salvez situația.  
  
-Apropo,eu sunt Dani.Iar el e Bălțatul.  
  
Când își auzii numele,cățelul se gudură pe lângă el ca un milog.Era defapt adorabil.  
  
-Eu sunt Vio.Îmi pare bine.  
  
Ne așezăm pe iarba moale și începu să-mi povestească de Bălțatul,cum l-a găsit abandonat într-o pungă lângă un tomberon seara și că,de atunci sunt prieteni la cataramă.  
  
Îi spun și eu de pufoșenia mea de la țară,Fulga.  
  
-Aș fi vrut să fi stat la țară,îmi mărturisește,să scot la plimbare câinele mai des,dar deocamdată nu pot.  
  
-Locuiești la bloc?il întreb.  
  
-Da,am un apartament în apropiere,dar tot e bine că-s aproape de locul asta.  
  
Scotocii prin ruxac și scoase o sticlă de apă .  
  
-Vrei să bei?mă întreabă zâmbind.  
  
Ce-I drept îmi era sete,dar parcă nu aș fi baut de la un necunoscut.Nu sunt eu de vină,ci instinctul de apărare.  
  
-Hai,nu fi simandicoasă! E nedesfacută! Si îmi aruncă sticla în brațe.  
  
Gestul lui mă făcu să roșesc.  
  
Analizându-l mai bine,avea un aer british.Păr șaten deschis,ochii căprui,suficient de înalt și o îmbrăcăminte lejeră.Toate astea plus un tovarăș blănos îl făceau să fie cam fermecător.  
  
Dar apoi mintea mea sucită care supra analizează,se gândi că varianta unui psihopat era mai plauzibilă.  
  
-Vi des aici,Vio ?  
  
Suna bine numele meu spus de el.  
  
-Nu cât de des mi-aș dorii.Timpul îmi cam dă bătăi de cap.  
  
-Da,organizarea e cheia.Cel puțin asta am învățat eu de când am magazinul de jucării.  
  
-Ai un magazin?Întreb eu surprinsă.  
  
-Da.Chiar lângă facultate ,în centru.L-am deschis cam de câteva luni.De prin ianuarie.Ar trebuii să intrii odată.Aduc marfă interesantă.Nu chestii de pluș.Jucăriile mele sunt trainice.Spuse asta cu o licărire în ochii.  
  
Se vedea că pune pasiune în ceea ce făcea după felul cum vorbea.  
  
-Cu siguranță o să trec pe acolo,sa dau o raită.Poate îi I-au ceva lu nepotu.  
  
Conversația noastră se animase destul de mult,însă Bălțatul simțise ceva și se tot foia lângă el.Alergă cu lesă cu tot la vale după o veverită care îndesa in falci o nucă .  
  
-Se pare că trebuie să plec.Dacă se agată lesa de vreo cracă e de rău.Mi-a părut bine să te cunosc Vio și cine știe,orașul nu e așa mare ca să nu ne mai întânlim.  
  
Îi zâmbesc și-l urmăresc cum se îndepărtează.  
  
Poate că totuși mai e și un adevar la horoscop,râd eu la soarele care încă îmi zâmbea.  
  
Chiar dacă vara îmi arsese inima destul de mult,încă mai existau speranțe la o toamnă călduță.  
  
Mă bucurasem că nu mi-a cerut numărul de telefon.Deja avea o bulină galbenă de la mine.  
  
,,Cred că de azi soarele nu v-a mai stralucii așa de puternic,dar și ploaia are frumusețea ei.  
  
Pe drum spre casă o întrebare nu-mi dădea pace.Oare destinul întâmplător ne scoate în cale persoane,sau mai am și alte lecții de învățat?  
  
Cred că toate răspunsurile le voi afla într-o canâ fierbinte de ceai.  
  
Referinţă Bibliografică:
Așa e viața / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2473, Anul VII, 08 octombrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!