CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  


Autor: Violeta Catincu         Publicat în: Ediţia nr. 2322 din 10 mai 2017        Toate Articolele Autorului

Karon,final chapter 16
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Era ora unusprezece iar pe patul moale trona o rochie de toata frumusetea.Radella muncise zi si noapte sa termine de atasat si cusut toate materialele si margelele sclipitoare ,manusile si chiar pantofii.Isi folosi toata imaginatia si puse multa dragoste in realizarea ei.Corsetul,voalul si sutele de cusaturi o facura pe doica sa exclame fericita ca fata ei va fi cea mai frumoasa mireasa din cate au existat in orasul Wigan. 
  
Insa rochia era singura pe pat iar Karon,care ar fi trebuit sa se imbrace de mult statea la fereastra si se uita ca in prima zi la varfurile brazilor.In sufragerie atmosfera era alta.Aongus si William se imbracara de mult,la fel si Radella de care fiul ei se amuza spunadu-i ca sigur o sa-si gaseasca pe cineva dintre invitati la cat e de frumoasa: 
  
-Sunt sigur ca te-a lasat balta,spuse Aongus amuzat. 
  
-Putin probabil.Femeilor le i-a mai mult sa se imbrace ,atata tot.,adauga William care se plimba dintr-un colt in altul. 
  
-Cum spui tu,Will.Dar sigur a realizat ca eu sunt de fapt iubirea vietii ei. 
  
-Dar atunci cine o sa fie cavaler de onoare? 
  
-Ai dreptate.O sa o refuz politicos daca o sa ma aleaga pe mine. 
  
Dialogul ironic fu intrerupt de Radella care le spuse sa iasa in gradina,in timp ce ea se va duce sa vada daca Karon e gata.Urca scarile in graba tinand in mana rochia albastra si intrand in camera o gasi pe fata stand si uitandu-se pierduta in zare. 
  
-Inca nu esti gata?Baietii te asteapta de mult jos si invitatii au inceput sa vina. 
  
Karon insa nu spunea nimic,dar se vedea pe fata ei ca ceva o tulbura. 
  
-Ce s-a intamplat?intreba ingrijorata Radella luand-o de mana si asezandu-se pe pat.Stii ca mie imi poti spuse orice,nu? 
  
-Stiu,nana,nu iti face griji,sunt bine.Doar ca ma gandesc la parintii mei.As fi dat orice ca ei sa fie alaturi de mine acum mai mult ca oricand. 
  
-Mama ta ar fi fost asa de mandra de fata ei,iar tatal tau si-ar fi dat binecuvantarea pentru casatorie.Acum insa,ei ar fi vrut sa fi fericita si sa ii porti in suflet.Azi,draga mea,ai sansa sa iti intemeiezi propria familie si sa ma faci pe mine o bunicuta mandra oferindu-mi un nepotel. 
  
Lucrul acesta o facu pe Karon sa rada si amandoua se imbratisara de emotie. 
  
Pe drumul pietruit se auzeau trasurile venind si din ele coborand doamne,domni si domnisoare care mai de care elegante,straduindu-se mult pentru petrecerea la care tineau sa vina.Aparu intr-un fnal si familia Victoriei.Tatal ei cobori primul,sotia lui tragandu-l la ea sa-i arajeze camasa.Victoria iesi ajutata de Aongus care o insotii pana la masa cu privirea si atentia captata de creola frumoasa care cobora si ea alaturi de tatal ei.Invitatii se asezara la mese,barfind de bine, pe miri,aranjamentele de la masa,meniul si asteptand cu nerabdare sa o vada pe Karon.Dupa ceva timp,care paru interminabil pentru William,Karon isi facu aparitia in rochia alba cu trandafiri rosii brodati ,tinadu-si trena in mana dreapta.Gatul de portelan era acoperit de un colier cu diamante rosii cumparat de William si buclele aurii erau impletite intr-un coc ,pe care trona o diadema .Invaluita in razele soarelui,imaginea miresei ii lasa pe toti fara cuvinte,astfel ca,vazand atata liniste,Karon rosi.William ii iesi in intampinare,o lua de mana si o conduse la altarul cu bolta din trandafiri unde ii astepta cel care urma sa le lege destinele,cel putin in mod oficial. 
  
-Ne-am adunat astazi aici,dragi invitati si rude, ca sa legam destinele celor doi,Karon Knight si William Hoffman.Vom incepe mai intai prin as prezenta fiecare dintre miri juramintele care ii vor lega si la bine dar si la rau. 
  
Vazandu-l pe William scotocind o foaie de hartie prin buzunar,cu mainile tremurande,o ruga pe Karon sa inceapa.Fata il lua de maini si tremuratul lui Will inceta.,Privindu-l in ochi ii spuse: 
  
„Inainte sa apari in viata mea,eram ca o pasare intr-o colivie ale carei gretele nu le puteam nicidecum rupe.Ma temeam ca nu cumva zborul meu inchis sa-mi franga aripile si sa ma prabusesc in frica de a lua decizi, de a-mi hotari soarta.Dar apoi ai aparut tu si cu iubirea ta ai desfacut gretelele una cate una,pana cand nu au mai fost nici temeri de viitor nici frica,ci doar curajul de a infrunta totul pentru tine.In ziua cand m-ai salvat ai fost eroul meu,dar azi imi vei fi partas la bine si la rau pana cand Dumnezeu va hotari cat de lung e firul vietii noastre .De aceea legandu-mi astazi destinul cu al tau,pot sa-mi intind aripile sa zbor libera,caci dragostea e libertate.” 
  
William ramase hibnotizat de verdele ochilor lui Karon,pana cand preotul ii facu semn si lui sa inceapa.Dupa toate cate spusese Karon,William nu mai avea emotii.O stranse si el de mana si isi spuse juramantul: 
  
„Daca tu erai o pasare inchisa intr-o colivie,eu eram o caprioara ratacita prin padure,care nu putea gasi izvorul dupa care tanjea.Fusese in bataia pustii mereu,alergata prin padurea vietii,fara sa fi cunoscut ce e dragostea de fapt.Am stiut din clipa cand te-am vazut in pericol si te-am salvat ca tu erai izvorul meu.Din tine au izvorat incurajarea,mangaierea si dragostea.Atunci cand m-ai salvat si tu pe mine,am inteles defapt ca nu as fi putut sa traiesc fara apa ce imi inviora sufletul.Astazi,lasand in urma trecutul,imi voi uni fiecare clipa si cate respiratii voi mai avea cu ale tale si voi fi acolo ca sa te salvez asa cum si tu ai facut-o.Iti multumesc ,Karon pentru ca ma iubesti.” 
  
Pe cand isi terminara juramintele,Radella plangea deja,iar ceilati aplaudau mirii si cereau un sarut.. 
  
-Cu puterea cu care am fost investit de stat si de Dumnezeu,va declar in urma juramintelor voastre sot si sotie. 
  
Cuplul se saruta inca pastrand o nota de timiditate si in aplauzele invitatilor,intrara si cativa domni imbracati elegant ,cantand in orchestra la vioara.Luand-o de mana William si Karon treceau pe la fiecare masa,salutand invitatii si primind urari pentru viata ce ii astepta.Atmosfera era paradisiaca,petalele florilor dansau pe sunet de vioara si miri cu emotie copiau dansul copacilor in vant.Asa se termina nunta ,iar seara,dupa ce toti lasara cadourile si urarile de bine,Karon il lua de mana pe Will si se retrasera in salon.Acolo erau felurite cadouri colorat impachetate si pe pat zarira o scrisoare,banuind a fi de la Johnathan care era plecat in instructie la o baza militara din orasul invecinat.Se asezara pe pat si deschise scrisoarea care mirose a parfum imbietor de vara. 
  
„Draga Karon, 
  
Am incercat din rasputeri sa imi gasesc cuvintele dar am tot aruncat foi de-arandul,in speranta ca ceea ce voi spune va fi de ajuns ca sa ma ierti.Am aflat de nunta voastra si banuiesc ca si fratele meu se afla acolo si citeste scrisoarea.Sunt sigur ca ati crezut ca am murit in ziua aceea si in parte ati avut dreptate,pentru ca in foc au murit ura mea nejustificata,trecutul si orice resentiment pe care l-am avut pentru voi sau pentru viata care am crezut ca fusese nedreapta cu mine.De fapt,in locul in care am crezut ca imi voi gasi sfarsitul,am gasit ce inseamna iubirea si am avut sansa sa indrept prin ceea ce mi s-a dat destinele altora.Insa razbunarea mi-a umbrit bucuria de a trai si am crezut ca doar asa pot lasa trecutul in urma.Razbunarea insa e ca o otrava si eu am luat din pacate inghitituri mari din ea.Inca o data Dumnezeu in care incep sa cred mi-a aratat ca mai am un scop pe pamant ,lasandu-ma in viata si aceela de a face ce ar fi trebit de la inceput.In ceea ce il priveste pe fratele meu,sper ca ma poate ierta intr-o zi si sper ca ne vom mai vedea macar pentru ultima oara.Nu-ti pot ascunde ca am plans cand am vazut ca ati construit orfelinatul si vreau sa iti multumesc Karon ca ai aplicat o lectie pe care eu ar fi trebuit sa o invat.De aceea,impreuna cu scrisoarea mea aveti si actul de proprietate al mosiei mele si celelalte pamanturi pe numele vostru.Stiu ca le veti folosi intr-un mod mai bun decat am fost eu in stare.Cu ceea ce mi-a mai ramas,voi ajuta locul care mi-a daruit atatea,Delgado si cu speranta ca in sufletele voastre nu va fi decat iertare,va doresc toata fericirea din lume. 
  
Veti mai primi vesti de la mine si sper ca si voi imi veti scrie.De acum va port in rugaciunile mele si sper ca ne vom vedea candva... 
  
Nickolas... 
  
Karon puse scrisoarea pe pat uimita de cele scrise si uitandu-se la Will care afisa aceeasi fata de uimire zambi si spuse ca acum crede intr-adevar ca totul va fi bine. 
  
Pecetluind iubirea printr-un sarut si ducandu-se sa priveasca pe fereastra la apusul ce imprastia culori,in ochii celor doi nu se mai citea frica,singuratate sau durere.Pentru ei insa,soarele nu apunea,ci intr-n rasarit plin de speranta aveau sa isi indeplineasca scopul pe pamant,sa aduca celorlati raza de lumina mult asteptata. 
  
Referinţă Bibliografică:
Karon,final chapter 16 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2322, Anul VII, 10 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!