CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017        Toate Articolele Autorului

karon,cap 14
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cu mainile tremurande,Karon lasa jurnalul sa-i scape jos.Inca nu-i venea sa creada ce citise.Acum,in mintea ei se legau idei si povesti care pareau ireale.
Daca ma gandesc mai bine,isi spuse,cred ca totul se leaga”.Lua iar jurnalul si mai citi ultimele randuri,cu un scris dezordonat si nefiresc,dupa care paginile fusesera rupte.
,,Am trait pe vas o adevarata aventura.Dupa ce m-am ascuns in cutiile cu marfuri care trebuiau sa fie trimese in Delgado,una dintre slugile care controla transportul m-a prins si m-a infatisat pe punte.Voiau sa ma arunce in mare dar la ordinul capitanului am fost silit sa muncesc.Zilele au trecut si acostand intr-un port in drum spre Delgado multi dintre membrii echipajului s-au imbolnavit.Pe zi ce trecea era din ce in ce mai rau,astfel incat aruncam in mare cate trei sau patru trupuri neinsufletite pe zi.Mi-am luat inima in dinti si m-am infatisat capitanului care mai mereu se odihnea in cabina principala,holbandu-se la o busola in timp ce statea cu picioarele pe masa si fuma.
-Ma scuzati,domnule!i-am spus eu.
-De ce ma deranjezi,baiete?Vrei sa te arunc in mare cu ceilalti?m-a intrebat bajocoritor
-.Nu.I-am raspuns.Vreau sa va vorbesc.Pot sa va ajut sa vindecati echipajul daca ma lasati.
-Ce ar putea sa stie un pustan despre asta?Mai bine du-te si spala puntea,ranji la mine.
-Dar domnule,am insistat,pot sa ii vindec.Stiu sa prepar ceaiuri din plante si sa vindec boala,m-a invatat un prieten.Si de unde sa facem rost de plante aici,in largul marii?Spune!
-E un port la o distanta de cateva mile de locul unde ne aflam.Am putea sa acostam acolo si sa luam plantele.
-Si de ce sa am eu incredere intr-un copil fugar care s-a ascuns pe vasul meu?
-Nu prea aveti de ales,domnule,ii spun eu pe un ton hotarat.Daca nu ma lasati sa incerc,o sa fiti un capitan fara echipaj pana in Delgado.
-Sa stii ca imi esti simpatic,imi spuse el.Va trebui sa am incredere in tine.Iti voi spune un lucru.Daca vei reusi sa imi vindeci echipajul te voi rasplati si vei fi mana mea dreapta,ucenicul meu.Dar daca dai gresi,spuse ridicandu-se..te voi arunca la rechini cu mana mea.Ai inteles?!
-Da domule,i-am raspuns,n-o sa va dezamagesc.Asa sa faci.
................................................................................................................................................
Am reusit in-sfarsit sa gasesc leacul pentru ei.Capitanul a fost foarte multumit iar in curand ajungem in Delgado.
Karon obseva ca urmatoarele file erau rupte si banui care era motivul.El ajunsese in Delgado,gasise averea si se temea ca va fi gasit jurnalul asa ca rupsese filele ce indicau drumul si le arse,sau le ascunse.Acum,putea sa puna cap la cap ideile de mai inaite.Intelesese ce se intamplase si era sigura despre cine vorbea jurnalul.,,Se pare ca Pablo e numele pe care si l-a luat Nickolas.M-a mintit.De fapt intreaga lui viata e o minciuna.A descoperit cine era fratele lui si familia si s-a intors sa se razbune..O,Dumnezeule!Nu se poate!William mi-a povestit ca avea un frate care a fost dat la orfelinat si atunci cand a incercat sa il caute i s-a spus ca a murit.Probabil ca l-au crezut mort.Cum ar fi putut suprevietui un copil singur intr-un oras mare si periculos.?!Acum totul se leaga...Trebuie sa ma intorc la cabana.Sunt sigura ca schimbarea de atitudine a lui William i se datoreaza fratelui sau Nickolas.
Karon incerca sa se miste,sa se ridice agatandu-se de crengile copacilor dar in ciuda faptului ca o durere ca o taietura de cutit se simtea in picior,trebuia sa vada daca Will era bine.Ceva ii spunea ca e in pericol,aceelasi sentiment care o facea sa inainteze.Deodata auzi zgomot de roti de trasura ce inainta pe drumul pietros de langa padure.II strafulgera un gand ,ca nu va putea in cazul in care Nickolas va fi la cabana sa-i faca fata singura.Trebuia sa anunte pe cineva.Se intoarse din drum si striga ca sa nu plece trasura pana cand persoana care mana calul se oprii.La inceput i se paru ca nu e nimic si vru sa se urce la loc,dar cazand langa drum,o vazu acum pe Karon care nu mai putea sa inainteze.Persoana era Aongus.
-Karon,ce ai patit?De ce ai plecat fara sa ne dai vreun semn.Elisabeth si mama sunt foarte ingrijorate si au vorbit deja cu inspectorul.Dar spune-mi!
-Nu conteaza ce mi s-a intamplat.Nu am timp sa iti explic.Aveam banuieli in privinta lui Pedro si mi s-au adeverit.Nu e cine pare ca e.William e in pericol.Trebuie sa il anunti pe inspector.
Fata ii puse in mana jurnalul si il ruga sa galopeze cu trasura pana in oras.
-E singurul mod prin care poti sa ma ajuti,Aongus.
-Dar tu,Karon?Ai nevoie de ingrijiri.Mai bine vin-o cu mine si vom rezolva dupa aceea problema cu William
-Nu intelegi cat e de grav.William ar putea sa fie sa pericol.Ai incredere in mine.Tu anunta-l pe inspector
Desi nu voia,Aongus se sui in trasura si mana caii care o rupsera la fuga ,lasand praf in urma.Karon se trase,rupse un bat dintr-o craca si il puse tija la picior legandu-lcu o bucata de material rupt din rochie.
............................................................................................................................................
Tragand trasura langa un gard din fata sectiei si legand haturile calului ca sa nu fuga,baiatul lua jurnalul in graba si alerga pe un colidor pana ajunse in dreptul unei usi masive.Batu o data,de doua ori dar vazand ca nu raspunde nimeni dadu cu pumnul in usa furios ca nu-i poate fi de folos lui Karon.Din directia opusa,veni insa inspectorul si ii spuse ca e inchis in biroul sefului.
-Pe dumneavoastra va cautam,trebuie sa ma ajutati.Karon mi-a spus sa va dau asta si ....si..
-Linisteste-te,baiete.Vin-o cu mine sa imi povestesti ce ai de spus asa urgent.
................................................................................................................................................
Cand ajunse la cabana,inima lui Karon ii batea nebuneste astfel incat o simtea pulsand aproape in gat.Niciodata nu-i mai fusese asa frica.Insa se gandea ca persoana iubita e in pericol si nu mai conta altceva.Puse usor mana pe clanta si impinse usa care se deschise.Inauntru nu era nimeni.Pentru o clipa ii trecu prin minte ca se insala si ca toata povestea asta si-a imaginat-o.Dar cand pasi in mijlocul podelei din blana,aceasta scartaia.Se apleca pana la poadea si simti pe fata o briza rece si auzi un scrancet infundat ce venea de dedesupt.Isi dadu seama ca era o trapa sub podea si dadu blana de urs la o parte.Trase trapa si luand o lampa ce era pusa pe masa cobora cu prudenta scarile.Acum simtea curent tot mai intens si vazu imaginea unui om legat la maini,picioare si gura,imagine ce devenea tot mai clara pe masura ce inainta.Cand ajunse langa silueta ,puse lampa jos si realiza,cu surprindere ca era Will.
-O,dragul meu Will!Am aflat totul.Stiu ca nu mi-ai spus acele cuvinte din inima si ca ai fost fortat.Am venit sa te salvez.Scotandu-i calusul din gura,Will ii spuse cu regret.:
-Nu trebuia sa vii Karon sa ma salvezi.Pentru tine am spus acele lucruri ca sa stai departe de mine si de fratele meu.Nu intelegi,langa mine esti in pericol.A fost o gresala ca ai venit.Nickolas s-ar putea intoarce in orice clipa.
-O sa iti desfac si funia de la maini si picioare si vom fugi de aici.Aongus l-a anuntat deja pe inspector.O sa il prinda el,vei vedea.
-Asta daca nu va prind eu pe voi mai intai,spuse bajocoritor Nickolas cu o stralucire demonica in ochi.Sunt impresionat,Karon,sa stii.Dupa cate ti-a spus fratiorul meu nu mai credeam ca te vei intoarce.
-Ne-ai mintit pe toti,Nickolas,dar am aflat totul despre tine.Spuneai ca ai incepui sa ai sentimente pentru mine dar era si asta o alta minciuna de a ta.
-Ti s-a mai spus ca esti prea desteapta pentru o fetiscana?Da,Karon te-am mintit,asta pentru ca aflasem deja de Will si de tine.Am vrut sa ma razbun pe el si sa incerc sa te cuceresc sa fi a mea.In felul asta i-as fi frant inima lui Will.Dar se pare ca erai prea indragostita de el ca sa ma accepti pe mine.Oricum,haideti sa lamuim lucrurile in cabana.Nu am vrea ca Will sa raceasca ,nu?Rase Nickolas impingandu-i de la spate cu un pistol.
Urcand scarile ii puse sa se aseze pe podea,iar el trase un scaun in fata lor,fluturand pistolul arogant.
-Asa imi place sa va vad.Invinsi.Incepe din ce in ce mai mult sa-mi placa din gustul razbunarii.Acum ca stiti cine sunt nu are rost sa depanam atatea amintiri.Dar tu,Karon,cum ai aflat?
-Nu ai fost prea prudent Nickolas.Ti-am gasit jurnalul ascuns in locul ruinelor.
-Dar de unde stiai de locul acela?intreaba iscoditor Nickolas.
-Acolo a fost locul unde ne-am intanlit prima data,locul unde Will m-a salvat.Daca nu era el,mi-as fi pierdut viata,m-as fi inecat in lac.
-Ce romantic.Nu te credeam in stare de asemenea fapte,fratioare.
-Ce ai de gand sa faci cu noi?Spune!
-Sa stii ca strici toata distractia,Will ,nu mai e amuzant deloc.Ei bine,daca tot insistati sa-mi aflati planul o sa vi-l spun,in fond e ultimul lucru pe care il veti auzi,asa ca voi povestii mai in detaliu.Planul meu initial,spuse ridicandu-se in picioare,era sa iti inscenez o crima,si sa o fac pana si pe Karon sa creada asta,auzind-o din gura ta.Eu am trimes scrisoarea in care Will iti spunea ca si-a gasit alta iubire si ca nu mai are loc pentru tine in inima lui.Toate astea le-am facut ca tu,Karon,ranita sa il denunti pe Will,pentru ca,astfel,cuvantul tau ar fi avut valoare.Odata inchis si desigur amenintat de mine ca iti voi face rau,el ar fi stat departe de tine si nu si ti-ar fi spus adevarul.Apoi eu,as fi aparut si te-as fi consolat,pana cand ai fi acceptat sa fi a mea.Astfel, m-as fi razbunat pe fratele meu.Sfarsit!Sper ca v-a placut povestea.
-Razbunarea ta nu are rost,Nickolas.Dupa ce bunicii au murit,te-am cautat la orfelinat si mi-au spus ca nu mai esti.
-Asa este,chiar am murit atunci.Acel copil mic si speriat a murit impreuna cu prietenul sau.Oricum ma voi razbuna.Si stii de ce?Pentru ca te-au ales pe tine in locul meu.
-Daca gandesti asa,spuse William cu lacrimi in ochi,inseamna ca nu stii ce s-a intamplat si ca ai auzit o doar o versiune Atunci cand mama noastra era insarcinata,tatal nostru s-a imbolnavit si avea urgent nevoie de ingrijiri.Nu mai avea cine sa aduca mancare pentru ei,iar mama a riscat chiar daca in oras se zvonea ca o boala se raspandise din port.Atunci avea opt luni de sarcina.Cand ne-a nascut,in luna viitoare,chiar in aceast loc,ajutata de bunica,a facut doi baieti prima data pe mine si apoi pe tine.De-abia au reusit sa te faca sa respiri,si intr-un final bunica ne-a luat la ea fiindca tatal nostru era in continuare bonlav.In van a incercat mama sa il ingrijasca pentru ca a murit.Dupa doi ani si ea s-a imbonlavit si stia ca o sa moare,noi avea atunci trei ani,timp in care am locuit la bunica.Fiindca ea nu ne putea creste pe amandoi,mama a hotarat sa te dea la orfelinat pentru ca se temea ca erai prea bonlavicios si vei avea nevoie de ingrijiri.Dupa cateva luni si ea a trecut in nefiinta.Bunica m-a crescut pana la varsta de saisprezece ani si dupa moartea lor am venit aici sa locuiesc si sa imi castig traiul.Mama nu ar fi vrut sa te dea daca ar fi fost sanatoasa,era singura cale.Eu te-am cautat apoi,dar mi-au spus ca esti mort.
Nickolas plangea acum,puse pistolul pe masa si se duse la fereastra.Karon ii facu semn lui Will sa ia pistolul.
-Putem sa fim din nou o familie,Nickolas,daca si tu vrei.Vom da uitarii tot ce s-a intamplat si te vom ierta,spuse Will intinzandu-se dupa pistolul care stralucea.
-Nu am nevoie de mila voastra,se repezi Nickolas sa ia pistolul.
William se eliberase de la maini si se zbatea sa i-l ia din mainile puternice ale fratelui sau.Karon incerca sa il ajute pe Will dar Nickolas o impinse peste Will si sparse pe jos candela ce fusese pe masa.
-O sa platiti pentru tot ce am trait eu,daca nu imi iese planul asa cum vreau atunci vom improviza.Veti arde aici.
Stiind ca in camera alaturata era un butoi cu pulbere,se repezi sa il impinga pe Nickolas si o lua de mana pe Karon sa fuga inainte sa explodeze.Casa era acum in flacari de la candela sparta si focul se intindea pe perdele tot mai sus.Nickolas nu se putu ridica.O grinda in flacari ii cazu pe picior,fiindu-i imposibil sa se elibereze.
-Sa plecam Will.Haide!
-Nu!Trebuie sa-l ajutam.
Will se duse si incerca desi se arse sa-l elibereze insa grinda era prea grea.Vazand ca flacarile ii cuprindeau hainele,Nickolas ii sopti.”Du-te frate,salveaza-te.Pentru mine e prea tarziu.”Karon il trase afara cu greu ,aruncandu-i hainele si cand se indeparta cabana exploda,aruncandu-l pe Will pe iarba.Karon il lua in brate,fara sa spuna ceva,il stranse tare ca pe un copil la piept, pana cand vazura cabana facandu-se scrum.Vazand fumul din departare inspectorul,cativa oameni si Aongus alergau in padure,gasindu-i pe cei doi inca imbratisati cu lacrimi in ochi.
- Imi pare bine sa va vad teferi.Aongus mi-a expliacat ce s-a intamplat.Presupun ca inauntru era Nickolas,nu?
-Da,spuse cu regret Will,a venit sa se razune dar totul s-a intors impotriva lui.As fi vrut sa-l fi cunoscut mai bine,sa-l fi avut aproape,el ar fi fost familia pe care nu am avut-o,dar acum e prea tarziu.
-Nu te intrista,voi fi langa tine,spuse Karon sarutandu-l pe frunte.Vom trece si peste asta.Ne vom gasi o locuinta in oras unde sa stam,pentru ca voi pleca si eu de la matusa mea,impreuna cu Radella si cu tine Aongus,daca esti de acord.
-Sigur ca sunt.In seara asta sa inoptam la Victoria,de maine incepem sa cautam o locuinta.Dar nu crezi ca matusa ta se va supara?
-Nu cred.Nu a suportat niciodata prezenta mea in casa aia.De aceea nu cred ca va fi o problema.Sa mergem,Will.
-Noi vom incerca sa stingem focul cu pamant,dar nu cred ca vom mai recupera ceva,spuse inspectorul dandu-si palaria din cap.
-Tot ce imi trebuie e chiar aici langa mine.Sa mergem Karon.Se urcara in trasura oprita langa drum si mersera in oras,unde isi petrecura noaptea in casa Victoriei.Aongus merse acasa ca sa le spuna matusi si Radellei ce s-a intamplat.
Razele tomnatice ii gasira pe Will dormind in camera tatalui Victoriei si pe Karon in camera fetei,insa nici unul nu dormisera prea bine,gandindu-se la cele ce se petrecura cu o zi in urma.Stiau insa,ca acum nimeni si nimic nu le va sta in cale ,sau sa incerce sa le face vreun rau.Ceva mai tarziu veni inspectorul ca sa le ceara celor doi sa il descrie pe Nickolas,insa ei nu mai erau,pentru ca plecara deja la mosia lui Elisabeth sa-i i-a bagajele fetei.Odata ajunsi,Karon il ruga sa astepte langa trasura,ca sa nu o supere si mai mult pe matusa,pana isi va lua totul si pe draga ei doica,Radella. Cu toate cate se petrecuse Karon nici nu prea observase cat de toamna era.Frunzele incepeau a cadea,una cate una ,zburate de vant si frigul ii dadea o senzatie stranie.Copacii goi o conduceau si ei in gradina si de acolo pana langa usa.Intra cu emotii in casa.Pe o parte se temea de cum va reactiona,pe de alta parte ii era greu sa faca o schimbare.Pana la urma,acolo statuse toata viata,avea amintiri frumoase dar si neplacute.Simtise de mult ca e nevoie de o schimbare,ca matusa cu greu ii putea suporta prezenta si acest lucru o facu sa apese pe clanta . Nevazand pe nimeni urca in camera unde o gasi pe Radella ,care facuse deja bagajele si le carase unul cate unul in trasura de afara.
-Imi pare asa de bine sa te vad,spuse Karon imbratisand-o pe Radela care ii povesti ca Aongus ii spusese ce avea de gand si prin ce trecuse.
-Trebuie sa plecam.Nu mai vreau sa mai stau aici,simt ca amintirile ma sufoaca.
-Dar trebuie sa o anuntam si pe Elisabet.Aseara cand a venit Aongus era plecata si de atunci nu s-a mai intors.
-Nu-mi face placere sa o vad.Deocamdata vreau sa plec.Will ma asteapta afara.O sa iau eu asta,aratand spre o geanta in care avea cartii.O ridica cu greu .
Du-te inainte,nana.Voi veni si eu pe urma.
Vazand ca amintirile inca o leaga de casa si ca privea fiecare coltisor cu compatimire,Radella lua geanta si se duse la tradura.Era o liniste placuta,isi aminti cat alergase pe scari cand fusese mica,se vedea razand cu Radella la bucatarie si pe genuchii lui Jack,in gradina.Apoi imaginile dispareau,sterse de timp si simtii mirosul unui nou inceput.
-Sper ca ai o buna explicatie pentru ce faci,se auzi dintr-un colt al camerei.
Era Elisabeth.Fata se uita cateva secunde la ea,si schita o doulce compatimire pentru acel suflet,inexplicabil atat de chinuit.
-De ce nu-mi raspunzi?Te-am intrebat ceva!
-Intotdeauna m-am intrebat,matusa ce ti-am facut de ma urasti atat.Stiu ca ne-am mai certat,dar de fiecare data cand te uiti la mine,iti simt ura atat de rece ca ma sperie.
-Nu stiu despre ce vorbesti.Am avut intotdeauna grija de tine si ti-am asigurat hrana pe masa.Cred ca am facut suficient dar cu toate astea esti nerecunoscatoare si imi faci probleme.Ai disparut de acasa si am fost ingrijorata.Am vorbit cu domnul Livingstone sa te cautam,am crezut ca ai patit ceva.
-Aveam nevoie de raspunsuri si le-am gasit.Am fost la un pas de moarte dar am scapat datorita lui Will.E a doua oara cand imi salveaza viata.Prima data s-a intamplat cand era sa ma inec,iar acum Nickolas,fratele lui a vrut sa ma omoare si pe mine si pe el.Acum totul s-a terminat.Am decis sa plec,sa ne mutam impreuna in oras,sa incepem o noua viata.Ar tebui sa fi fericita.Nu voi mai fi prin preasma si nu te voi mai deranja.
-Tu te auzi ce spui?! Karon,cum ramane cu Johnathan?El si-a facut sperante in privinta ta.
-Stii prea bine ca nu simte nimic pentru mine.De fiecare data cand ma priveste parca vede prin mine.A fost influentat de tatal lui si nu stiu de ce,sa ma aleaga pe mine.O sa vorbesc cu el si o sa inteleaga.E timpul ca el sa hotarasca pe cine iubeste si nu tatal lui.
-Adio,matusa!Sper sa ma ierti daca te-am ranit in vreun fel si orice ai ascunde in trecut timpul sa vindece.
-Nu-mi poti face asta,fatuca nerecunoscatoare.Intoarce-te!
Matusa o apuca de brat strans si Karon zari in ochi ei aceeasi ura terifianta.O ura rece ca un vifor.
-Intrebi ce mi-ai facut,dar tu nu stii cat ma doare sa te vad umbland ,respirand,traind langa mine.Fiecare clipa cu tine e o insulta.De ce te urasc?Pentru ca o vad pe sora mea in tine.In ochii tai vad privirea ei vicleana atunci cand mi l-a furat pe tatal tau.El a fost singura persoana pe care am iubit-o,dar ea mi l-a furat.Inca imi amintesc clipa cand m-a refuzat pentru ea,spuse matusa plangand.
-Da-mi drumul,ma doare.Nu inteleg ce s-a intamplat,dar mama nu ar face asa ceva.Ei se iubeau,asta imi amintesc.Ar trebui sa treci peste faptul ca el a ales-o pe ea.
-Nu –ti face griji,spuse zambind Elisabeth,am reusit sa trec,mai ales cand i-am vazut platind pentru tot ce mi-au facut.Pe tatal tau il voiam pentru mine,iar atunci cand am pus focul in fabrica,mama ta fusese prinsa inauntru.Odata moarta il puteam avea pentru mine si pe tine te-as fi trimes departe de noi.Dar a trebuit sa faca el pe eroul sa o salveze.
-Nu-mi vine sa cred.Tu ai pornit incendiul?Acum inteleg totul.Inteleg ura ta fata de mine.Dar de ce m-ai luat sa locuiesc cu tine?Odata morti parintii mei,nu iti eram de nici un folos.
-O,ba da!Mi-ai fost de mare ajutor.Daca nu te luam nu puteam ramane cu averea tatalui rau,sau mai bine zis cu o parte din ea.Am fost obligata sa te iau,eram ingropata in datorii.Si ar fi mers totul perfect daca te-ai fi casatorit cu Johnathan.Eu as fi ramas cu restul de avere.
-Dar mi-ai spus ca nu a mai ramas nimic,ca parintii mei investisera totul in fabrica si ca odata distrusa, ai vandut casa lor si alte proprietati ca sa acoperi datoriile.
-Trebuia sa iti spun ceva,nu?Dar casa lor inca exista.Tu nu-ti mai amintesti.
-Acum ca stii totul,nu am de gand sa te las in viata.Macar prin moartea ta sa ma razbun pentru tot ce mi-a facut sora mea.Vreau sa vad aceeasi privire de deznadejde pe care o avea si ea.
Karon intelesese de unde venea ura ei.La fel ca Nickolas si ea fusese prinsa in mreajele razbunarii.Se trase inapoi si incerca sa fuga spre usa ,dar Elisabeth o prinse si o tranti de perete,langa scari.Incerca sa tipe dar matusa ii astupa gura si cu o mana o strangea de gat,pana gand Karon simti ca puterile o lasa.Pipai peretele si lovi cu mana un vas oriental ce se gasea pe un scaun,si vasul cazu cu zgomot pe podea.
William auzi zgomotul si vazand-l pe inspector venind inspre casa lor il alerta si pe el.Cand intrara in casa o vazu pe Karon jos si pe matusa deasupra ei.Inspectorul se repezi si o lua de brate pe Elisabeth care radea isteric si se bucura ca in final Karon murise.Parca timpul se oprise pe loc.William incerca sa o faca pe Karon sa se trezeasca,doica intra speriata si vazand-o pe fata jos incepu sa planga.
Karon se vazu alergand in gradina,atunci cand era mica,intr-o rochita rosie de culoarea cireselor,printe pomii infloriti.Razele intrau printre frunze cu greu si in aer plutea un is de flori.Vazu floarea cea galbena langa un copac langa o femeie frumoasa dansa.Alergand fata se impiedica,dar femeia cu parul auriu o ridica usor si o stranse in brate:Totul va fi bine,Karon.Te voi veghea mereu.Dar trebuie sa te intorci la cei ce te asteapta.”,,Dar cand te voi vedea iar?”intreba fata.”,,Voi fi mereu langa tine,in sufletul tau.”
-Karon,esti bine?O,slava cerului.Am crezut ca te-am pierdut pentru o clipa.!spuse Will stangand-o la piept.
-Nu ne-am imaginat ca Elisabeth e in stare de asa ceva,trebuia sa fi stat langa tine sa nu te las singura,ii spuse si doica ingrijorata, stergandu-si lacrimile cu o batista si manganindu-i mana.
-Si eu am crezut ca voi muri,dar am un inger pazitor care a avut grija de mine.Am visat-o pe mama mea.Era atat de frumoasa.Dar Elisabeth unde este?
-Inspectorul a luat-o de aici,a incercat sa te omoare dar nu inteleg de ce,draga mea.
-Ma uraste pentru ca tatal meu a preferat-o pe mama si nu pe ea.Elisabeth a provocat incendiul.In mine o vedea pe rivala ei si de aceea ma uraste.A incercat sa ma casatoreasca cu Johnathan doar ca sa ramana cu restul de avere al parintilor.
-Dar e ingrozitor,Karon,spuse doica compatimind-o.
-Totul va fi bine,iubita mea,nu voi lasa ca cineva sa-ti faca rau.Voi fi alaturi de tine si te voi salva in toate felurile in care voi putea.
Karon se sprijini de el si se ridica inca ametita.Statuse inconstienta cateva minute bune,dar se simtea mai usurata acum.Raspunsul la toate intrebarile ii fusese dat.Acum stia ce are de facut si se simtea cu adevarat libera.Sprijinita de Will urca in trasura si merse in oras la insistentele lui Radellei de a vedea un doctor.
Paginile se inchideau una cate una,intrebarile fara sens isi gasisera raspunsul,Karon intanlise in drumul ei iubire si ura,compasiune si rautate,dar toate o facura sa devina mai puternica si totul pentru a apara iubirea si pe cei dragi.Insa mai presus de atat, acum stia ca parintii ei o vegheaza de sus si ca ii va purta mereu in suflet.  
  
Referinţă Bibliografică:
karon,cap 14 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2317, Anul VII, 05 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!