CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017        Toate Articolele Autorului

karon,cap 12
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trecura doua saptamani de la vestea tulburatoare a mortii Marei,insa lucrurile intrara cat de cat in normal.Radella se insanatosise complet si putea acum sa se ocupe de casa,Elisabeth era mai tot timpul plecata,iar Aongus cufundat in muncile campului care ii ocupau tot timpul.
.In lipsa stirilor despre William,Karon incercase sa afle de la un negustor unde ar putea fi acesta,insa fara rezultat.Mara fusese singura care stia.Familia Knight mai fusese chemata la sediul politiei din oras pentru declaratii,iar inspectorul nu aflase decat ca victima mai avea un frate vitreg in Lake town,un orasel de provincie din apropiere.
Stand in gradina,la umbra nucului aplecat,Karon se hotari sa nu se mai gandeasca la William.”Nu as vrea sa cred despre el ca m-a uitat,sau ca a intanlit pe altcineva acolo.In ultima scrisoare mi-a spus ca va sta o luna si apoi se va intoarce,dar...”Nu,Karon ,nu te gandi la ce-i mai rau.Vei vedea ca va veni si veti avea posibilitatea sa vorbiti”,isi spuse fata in timp ce citea din cartea daruita de Aongus.Ar fi vrut sa se distraga cumva de la tot,sa uite,sau sa-si faca de lucru,insa cu cat se straduia,cu atat totul din jurul ei ii amintea de el.
Treceau zile,una dupa alta,saptamani si uitandu-se pe un calendar pe care il tinea pe masa,vazu data de 28,ziua ei ce urma sa fie maine.”Oare isi vor aminti?Toti sunt asa ocupati.Trebuie sa am si eu ceva de lucru.Voi merge sa vorbesc cu Victoria.Poate parintii ei vor fi de acord sa ii ajut la pravalie.”Iesi afara,pe usa de la bucatarie si il ruga pe Aongus sa o duca cu trasura pana acolo.Drumul i se paru o eternitate,padurea mult prea verde,chiar daca se facuse mai cald.Ajunse acolo,vorbi cu tatal Victoriei si decise sa vina sa ii ajute peste cateva zile,cand vor primi marfa din port.
Seara se derula in acelasi ritm,domol si nimeni din casa nu parea sa aibe pofta de viata sau de friptura Radellei care era mult prea facuta ,parca fiind cu totii in asentimentul fetei.
Dimineata insa,Karon se hotari sa fie mai vesela.Se trezi cu zambetul pe buze,cobori la bucatarie si,cu ajutorul Radelliei aranja cu flori micul foisor din gradina.Il impodobi cu ghirlande pe margini,gatii impreuna cu doica mancaruri alese si la urma tortul care era decorat cu fructele preferate ale fetei fragi din padure.Vazand totul curat in casa si in gradina,florile care o bine-dispuneau,se gandii sa il invite si pe Jonathan la petrecere.Pe la amiaza trasurile celor invitati sosira.Mai intai Victoria si parintii ei,apoi Jonathan neinsotit de tatal lui.Elisabeth nu lua parte.Ea pleca cu cateva zile inainte la verisoara ei care era bolnava,insa ii promisese fetei un cadou de acolo.Nimic nu putea merge rau.Invitatii se stransera la masa,in timp ce Radella servea,iar in aer se simtea o atmosfera familiala,cu rasete si voie buna.Jonathan fusese sufletul petrecerii,povestind patanii din armata sau de pe vremea copilariei,iar tatal Victoriei facea glume care starneau rasul.
Cadourile fura date sarbatoritei,urari de sanatate si implinire in viata,iar la sfarsit cand invitatii plecara acasa,Karon se simtea multumita.Nu se gandise deloc la Will,nici nu vroia sa ii mai pese.Stranse masa cu Radella si urcand cadourile in camera ca sa le desfaca cazu o cutie mica din lemn,pe scari in jos.:
-Radella,poti sa imi aduci cutia tu in camera,am bratele pline si ma tem ca daca ma aplec o sa-mi cada si restul.
-Sigur ca da,du-te inainte ,o sa o aduc eu.
Karon puse cadourile pe pat,asa cum facea de cand era mica si incepu sa le desfaca.
Cadoul Victoriei era cel mai mare,inauntru descoperii o rochie rosie cu corset ,manusi de catifea negre si o perche de perle de aceeasi culoare.Fata fu incantata si o aseza pe pat ca sa i-o arate si Radellei cand o va proba.Parintii Victoriei ii daruira un parfum din violete alaturi de un vin vechi pe care il puse pe masuta.Aongus ii luase un ceas de camera,iar Radella o pereche de pantofi lacuiti.La final,dupa ce proba rochia si pantofii care ii veneau destul de comod,urca si Radella cu mica cutie in mana:
-Ce parere ai,nana?Cum imi vine?
-Nu stiu de ce ma mai intrebi.Tie iti vin toate rochiile bine.
-Asa e,dar ma bucur ca are corset.Victoria s-a gandit si la mine.E facuta pe comanda.
-Uite!Ti-am adus cutia.Eu o sa cobor acum,daca nu te superi.Mai am de strans niste farfurii de pe masa.
Isi desfacu rochia cea noua,o puse bine in sifonier si imbraca alta mai simpla,de purtat pe acasa,in care se simtea si mai confortabil.Se puse pe pat,studiind micuta cutie maro si vazu pe fundul ei atasata o cheita.Deschise cutia si in interior,facuta pergament,o scrisoare pe care o desfacu.Pentru cateva secunde i se oprii respiratia.Mainile incepura sa ii tremure incontrolabil,iar fata era palida.”Nu se poate asa ceva”Mai citi din nou si din nou,insa scrisul ramanea acelasi si rasuna in mintea ei ca un vifor.Mototoli scrisoarea si se puse in pat izbucnind intr-un plans,trist care ii alungase veselia de mai devreme.
-Uite,Karon!A venit si cadoul matusii tale,l-a adus mai devreme o trasura.Ea o sa ma stea catev...Karon ,ce ai patit?! Ce s-a intamplat,de plangi asa.?spuse doica intrand pe usa si vazand-o ghemuita in pat.
-Scrisoarea...Era de la el...reusi cu greu sa spuna Karon.
-Care el?intreba din nou doica,vrand sa ia hartia de jos.
Karon se ridica,o lua ea si o rupse in bucati.
-De ce ai rupt-o?Ce scria in ea,de te-a tulburat asa?
-Era de la Will,nana.Mi-a spus ca s-a intors dar sa nu il caut ca nu ma mai iubeste.Defapt a spus ca nu m-a iubit niciodata,ca a gasit pe altcineva acolo.
-Esti sigura de ceea ce spui?
-Din pacate,da.Cum a putut sa-mi faca asa ceva?Chiar de ziua mea.!
-E mai bine,fata mea ca ti-a spus asta. Macar a fost sincer cu tine si s-a gandit sa nu te raneasca.
-E prea tarziu,m-a ranit deja.Il iubeam si credeam ca si el simte ceva,dar m-am inselat.Lasa-ma singura nana.Voi fi bine,dar trebuie sa-mi fac ordine in ganduri.
-Nu e bine sa suferi dupa el.Tu esti asa frumoasa si scumpa.Orice barbat ar da multe sa aibe iubirea ta.
-Te rog,nana.Voi fi bine dar am nevoie sa stau singura acum.
Radella se retrase,usor,trase draperiile si in camera se facu semi-intuneric.Bombanii ceva furioasa si cobora scarile.Pe pat,printre cadourile primite,Karon statea ghemuita,tinand mica cutie in maini.O lua si o arunca pe jos in timp ce randuri din scrisoare ii veneau in minte.Nu numai ca ii spusese ca nu a iubit-o niciodata,dar marturisise si crima.Ii spusese ca a omorat-o pe Mara si ca a trebuit sa se ascunda o perioada ca sa nu il gaseasca nimeni,sa i se piarda urma.
„Dar de ce a facut asa ceva?Inspectorul avea dreptate,urmele duceau spre padure.De aceea a lipsit si mi-a trimes scrisoarea aceea ca sa nu il suspectez.Dar acum ce fac?Sa ma duc sa il denunt pentru tot?Of!De ce mi-ai facut asta?Aveam incredere in tine...”
De la bucatarie si Radella bombanea.”Biata mea fata, a incercat sa iubeasca si a ranit-o.Ii arat el lui cand o sa-l vad,o sa plece de aici cu spinarea rupta de bataie.”
Vazand ca pana seara,fata nu iese din camera si ca usa e incuiata,Radella lasa o ceasca cu ceai pe o masuta in hol si ii spuse fetei sa o bea ca ii va face bine.Nimeni nu-i raspunse,insa,iar doica crezand ca a adormit se duse si ea in camera.
Era cam pe la ora sase cand Karon descuie usa incet si o incuia pe dinafara.Se furisa incet pe scari cu ghetele in mana si merse direct in gradina,pe unde de atatea ori fugise spre padure.Avea de gand sa lamureasca lucrurile,sa il intrebe in fata de ce ia frant inima.Nu-i mai pasa de nimic,nici nu ii era frica ca poate, a ucis un om.Tot ce voia era sa i se spuna in fata de Will ca nu o iubeste si atunci va pleca si nu-l va mai vedea niciodata.Cand ajunse deja se intunecase.Vazu lumina inauntru si doua siluete,de la geam.Inima incepu sa ii palpiteze.Era cu ea,cea care il facuse pe Will sa o uite.De furie Karon lua o piatra si ii sparse geamul.Se facu liniste ,insa nimeni nu iesea afara.
-Iesi,lasule! Macar ai curajul sa imi spui lucrurile in fata,striga fata strandand din pumni si gandindu-se sa mai ia o alta piatra sa arunce.
Intr-un final,iesi William in fata usii intre-deschisa.Avea o vanataie pe fata si sange pe brat,care picura pe pardoseala din lemn.
-Ce s-a intamplat cu tine?Ce ai patit?il intreba ingrijorata Karon vrand sa se apropie.
-Am fost sa vanez ceva si am cazut,spuse cu tristete Will.Nu te apropia.
-Da-mi voie sa vin sa te ingrijesc.
-Nu e nevoie,spuse el cu raceala.Parca ti-am spus in scrisoare sa ma lasi in pace.
„Deci era adevarat.Degeaba ma incapatanam sa cred contrariul”isi spuse fata cu lacrimi in ochi.
-Esti cu ea,nu?Cea care ti-a furat inima?
-Da,Karon.Pe tine nu te-am iubit niciodata.Au fost doar minciuni.Voiam altceva de la tine.
-Nu te cred,nu vreau sa te cred,tot ce mi-ai spus erau minciuni?Si crima pe care ai comis-o!Cum ai putut asa ceva?!
-Se pare ca am acea rautate innascuta,Karon.Oamenii nu sunt ceea ce par.
-Ma voi duce si te voi denunta pentru ce ai facut.
-Fa ce vrei,spuse parca stins Will.Doar pleaca odata de aici,striga cu putere.
Karon isi duse mana la gura,incepu sa planga si o lua la fuga prin padure.Usa se inchise si un zgomot de aplauze urmat de un ras bajocoritor se auzi din spate.
-Felicitari,fratioare.!Fara cuvinte.Performanta ta e uluitoare.Te-ai gandit ca ai putea sa joci intr-o piesa?
-Las-o in pace,Nicholas.Daca te atingi de ea o sa..
-O sa ce?spuse vocea din nou razand,dupa care se auzi un geamat de durere.Mai bine stai pe podea si odihneste-te.In curand iti vei juca finalul in temnita.Karon se va duce si te va denunta.Ai ranit-o si nu te poti pune cu o femeie ranita.
-De ce faci asta,frate?Putea sa fie altfel.
-Da,putea,dar tu mi-ai rapit sansa la un viitor.M-ai distrus si te voi distrge si eu pe tine.
O trapa in podea se deschise si Will fu tarat inauntru si legat de maini si picioare cu o sfoara iar la gura cu o carpa.Trapa se inchise lasandu-l pe Will in intuneric in timp ce se zbatea sa scape.
Era intuneric afara. Un intuneric cosmic care-i ingheta sufletul lui Karon .Copacii pareau siluete fantomatice in lumina lunii pline iar ochii scaldati in lacrimi nu mai vedeau bine poteca serpuita. Alerga haotic prin padure de parca ceva ar fi alungat-o din spate.Numai o fiinta intunecata ii putea face pulsul sa bata ritmuri alerte de spaima.Poate daca nu s-ar fi rupt de realitatea cruda ar fi observant zgarieturile de pe maini si picioare facute de maracini si spini in noaptea neagra.Dar ranile care o dureau cel mai mult ,erau cele ale sufletului,rani facute de un sentiment puternic,de o asa amploare ca nu mai conta nimic…..ucigasa dragoste.Chipul bland si scaldat in raze de luna se schimba brusc, deoarece aluneca pe o piatra acoperita cu muschi umed si cazu greoi pe frunzele ca o invelitoare a pamantului. Acest lucru o facu pe Karon sa revina la realitate. Se auzi un scrancet infundat de durere in tacerea noptii de parca ar fi fost singurul suflet existent pe pamant.Incercand sa se ridice,suroaie de lacrimi sarate si amare I se prelingeau pe obrajii altadata de culoarea rozelor, insa acum isi pierdusera farmecul.Isi puse in gand ca trebuie sa se odihneasca, sa se ascunda ,deoarece acasa nu se mai putea intoarce. Isi ridica capul greoi plin de ganduri negre si privirea ii fu captata de lumina de diamant a lunii care se oglindea pe deasupra lacului, creand impresia de un alt cer instelat. Parca scotocind prin amintiri, Karon inchise ochii, dar numai o clipa pentru a-si aminti de locul acela.Era lacul unde…si se opri. Nu mai avea rost sa-si aminteasca.Dar daca avea dreptate , langa lac trebuia sa fie ruinele vechiului castel si putea acolo sa innopteze. Poate pana zorii zilei vor veni,va avea destul timp sa-si puna in ordine gandurile si sa incerce sa-si faca un plan pentru ce va urma. Astfel, incerca sa inainteze dar atunci vazu in semi-umbra pe piele o pata violacee umflata…Oftand adanc, incerca sa se deplaseze tinandu-se de crengile taioase ale copacilor si nu dupa mult timp simtii raceala pietrelor nedaramate ale vechiului castel. Se sprijini de un zid ramas nesurpat in fata intemperiilor naturii ,asezandu-se pe un muschi. Desi nu era frig, Karon tremura din toate incheieturile si isi prinse o mana in cealalta in semn de rugaciune. Sa se roage? ,nici ea nu stia ce sa faca. …Oare daca s-ar ruga la Dumnezeu pentru o minune.? Se intreba Karon,cautand o umbra de speranta de care sa se agate. „Ajuta-ma Doamne sa uit ceea ce s-a intamplat ,sa pot sa o iau de la capat. Stiu ca nu vei intoarce timpul asa incat eu sa nu-l fi cunoscut pe William dar alina-mi macar durere ce o simt. De ce nu-i poti porunci inimii sa nu mai iubeasca?!” Striga launtric Karon ,stergandu-si lacrimile de pe obraji. Si inchizand ochii, amintiri fugare ii veneau in minte iar printre picaturile perlate ce-i udau obrajii se intreba cum a ajuns in aceasta poveste care la momentul acela din noapte parea doar un vis..
Imaginea unei fete intinsa pe muschiul moale si verde in lumina razelor caldute ,parea desprinsa dintr-un vis.Dar Karon era prinsa mai degraba intr-un cosmar care nu se mai sfarsea.Se trezi greu,cu trupul ca de plumb si cu mana la cap incerca sa afle unde era si ce se intamplase.”Aseara am plans pana am adormit”isi spuse amintindu-si.”Probabil ca doica e ingrijorata,ar trebui sa ma intorc.”Incerca cu greu sa se ridice,ametita,mergand si sprijinindu-se cu mainile de pietrele acoperite de muschi.Uitandu-se in sus zarii soarele ce se strecura printre frunze,insa atentia ii fu captata de o caramida ce fusese scoasa din temelia ruinelor.Se apleca,vazu ca fusese scoasa si bagata la loc,iar atunci cand o apuca,aceasta se desprinse si cazu,dezvaluind un obiect infasurat intr-o panza neagra.Ea o carte cu coperti de piele, neagra.Fata baga mana,o trase afara si deschizand-o, isi dadu seama ca e un jurnal.”Oare cine ar ascunde aici,un jurnal?Cine ar stii de locul acesta?Sigur autorul s-a semnat.Se puse iar jos si citi pe prima pagina „Nicholas”.”Cine poate fi?”se intreba fata,in timp ce citea din prima pagina scrisa atent cu cerneala.  
  
Referinţă Bibliografică:
karon,cap 12 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2314, Anul VII, 02 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!