CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Karon,cap 11
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe straduta care ducea spre sectia de politie,un om,rotund,cu un inceput de chelie grabea pasul.In mana avea o servieta neagra pe care o tara cu mare efort.Fata ii era rasa bine cu briciul,iar trasaturile tradau un om bland dar perspicace.Ochii erau aparati pe arcada de sprancene stufoase putin cenusii,care erau umbrite de o palarie poate cam mare pentru el.Facea pasi mari,aproape imposibili ca sa ajunga la timp.Se opri in fata unei usi masive din lemn cu balamale din fier rezistente si privind in ansamblu, intra cu o usoara retinere.Pe holul lung si anost de cenusiu,se opri si aseza servieta pe un scaun, isi fixa palaria pe cap,inspira si intra in camera alaturata de unde se auzeau voci.
Pasind in camera observa un barbat cam pe la vreo cinzeci de ani,ce purta o salopeta de un albastru prea spalat, cu o palarie de paie in mainile care tradau o meserie deloc usoara.
-Bine ati venit,inspectore.Va asteptam de ceva vreme,spuse o voce groasa din coltul camerei.
Cei doi isi dadura mana.
-Bine v-am gasit.As fi dorit sa vin mai devreme dar am avut ceva probleme cu trasura.Calul s-a speriat de o vulpe si a rupt hulubele.Am venit pe jos o buna bucata de drum.
-Imi pare rau.El este,spuse vocea groasa aratand spre omul imbracat in salopeta,negustorul care a gasit-o pe victima,acum doua zile,langa padure.L-am adus ca sa dea informatii suplimentare.
-Imi pare bine,sunt inspectorul Arthur Lowery.Mi s-a trimes o telegrama despre incident si implicit,ajutorul in rezolvarea acestui caz.
Intorcandu-se spre vocea groasa i se adresa acesteia:
-Presupun ca ati trimis deja pe cineva sa intervieveze rudele sau persoanele apropiate,nu?
-Desigur.Doi colegi de-ai mei au fost ieri la cei apropiati sa le dea vestea si sa ii chestioneze.Din ceea ce mi-au relatat,am inteles ca victima lucra in calitate de servitoare in casa familiei in cauza si ca a plecat cam pe la ceasul unsprezece la o femeie ce detine o spalatorie.Victima a fost insotita pana acolo de un alt muncitor la mica ferma a familiei Knight,dar acolo s-au inteles sa revina cateva ore mai tarziu sa o i-a acasa.
-Inteleg.As putea vorbi cu cei doi,cu colegii care au fost la familia Knight?
-Da,ei sunt la morga.Asteapta acolo impreuna cu medicul legist,domnul Twain.I s-a facut autopsia si s-a constatat ca moartea a fost survenita prin asfixiere.Domnul Garry a gasit-o cam pe la inserat,calul dansului oprindu-se brusc langa padure,unde a si fost gasita.Daca doriti mergem intr-acolo.Probabil ca ei ne asteapta.
-Dupa dumneavoastra,spuse inspectorul.
-Domnule,spuse vocea groasa aratand din nou spre negustorul care isi cam pierduse rabdarea,poti sa pleci.
-La revedere,sper sa rezolvati cazul si sa-l prindeti pe nemernicul care a facut asta.
Iesi pe usa dar inca se auzea pe holl un”Sper sa infunde temnita cei care fac asa ceva”urmat de un scuipat zgomotos si un trantit de usa.
In vremea asta,langa o usa metalica,statea Tom,cu o evidenta ingrijorare pe chip.
-De ce trebuie sa ii asteptam chiar aici,tata?Nu era mai bine in birou?
-Termina,Tom.Daca ma faci de ras de fata cu inspectorul aici te inchid.Sa vedem atunci cum e!
Privind pe ferestruica ingusta,ii vazu pe cei doi apropiindu-se.Tom se aseza pe scaunul de langa victima,degajat de parca ar fi dormit intre timp.
-Sper ca nu ne-ati asteptat mult,domnilor.Dumnealui este inspectorul Arthur.A venit sa ne ajute sa rezolvam cazul.
Tom tragandu-si pantalonii si aer in piept,se apropie de cadavrul acoperit cu o panza alba,trupul fiind asezat pe o masa meralica.Dintr-o camera invecinata,un barbat spatos,ca un macelar,se stergea pe maini.Tom si tatal lui schimbara priviri,iar apoi inspectorul dadu mana cu el,prezentandu-se.Doctorul avea un cap mare ca de trol,o frunte lata cu incretituri specifice,par negru pieptanat precis si o privire agera ca de vultur.Cand puse mana pe un bisturiu ascutit,celor trei barbati li se infatisara doua maini uriase,dar nespus de delicate.Parea o namila de om gata sa se i-a la bataie,insa sub trupul greoi se ascundea o fire stranie,de om ferit de lumina zilei.Lua panza alba de pe trup,dezvaluind cusaturile facute cu maiestrie in forma de y.Tom se scuza iesind afara,auzindu-se pe hol zgomot de pasi grabiti .Cei care ramasesera priveau la un trup atat de viu si de senin,cu o indoitura la coltul buzelor,de parca dormea.In camera plutea un miros de cloroform,folosit pentru conservarea trupurilor.
-Doctore,spuse vocea groasa,ce ne poti spune despre victima?
-Am remarcat ca moartea a survenit prin asfixiere.
-Adica atacatorul a sugrumat-o cu o funie sau asa ceva?intreba inspectorul.
-La inceput asa am crezut,insa urmele de pe gatul ei nu sunt de funie.Agresorul a sugrumat-o cu mainile lui.Uitati,aici pe maini are semne ca s-a zbatut,dar nu a avut puterea sa se elibereze.Am constatat ca inaintea decesului victima consumase o cantitate considerabila de alcool,folosit probabil pentru scoaterea unor pete de fructe in spalatorii.Asadar,moartea a survenit foarte repede,nemai avand puterea de a se zbate.Un alt lucru interesant pe care l-am observat a fost ca are pe picior imprimat modelul unei bratari din lemn.Atunci cand au adus-o nu au gasit nimic.Ma gandesc ca,daca am gasi bretara l-am gasi si pe cel care a facut asta.Intorcandu-se spre tatal lui Tom ii spuse:
-Ati putea sa va mai duceti in locul acela sa mai cautati.Daca nu ma insel,am vazut acest tip de bratari,mai demult.Le facea un negustor care a murit.El era prieten cu tatal meu si mi-a daruit si mie una.Uitati-va!
Barbatul scoase bretara de la mana si le arata ca pe spate de obicei era trecut numele.
-Vedeti?Aici este trecut numele meu mic Benjamin.Daca vom gasi bretara vom gasi si vinovatul.
-Inteleg,spuse tatal lui Tom.Dar daca cei care au adus trupul nu au gasit bretara noi cum o vom face.Sa presupunem ca aveti dreptate.Daca criminalul a luat bretara apoi?
-Nu cred.M-am gandit ,mult si am constatat ca dupa ce criminalul a omorat-o,nu a mai luat bretara.Ea a cazut pe pamant sub victima.Vedeti aici?Pe picior se vad urme imprimate mai puternic.Asta inseamna ca victima a stat pe bretara.Trebuie sa fie cazuta pe jos,pe undeva.
-Doctore,spuse inspectorul,ii voi ajuta si eu.Sunt sigur ca trei perechi de ochii sunt mai ageri decat una.
-Atunci asa sa fie.Nu mai zabovim,hotari vocea groasa.Inspectorul va merge cu tine si fiul tau acolo.
-Bine,atunci.Va vom tine la curent cu noutatile.
Inspectorul si Jack Rose iesira pe usa si cautandu-l pe Tom care era palid la fata ,se suira intr-o trasura ce galopa pe drumul ce se intindea spre padure.
-Inspectore,as vrea sa va aud parerea despre crima,spuse Jack Rose intorcandu-se cu fata spre cel care privea pe fereastra trasurii.
-Ce pot sa spun,pare un caz realmente usor,insa itele sunt mult mai incurcate.
-Ce vreti sa spuneti?
-Pai,e clar ca cineva a ucis-o pe tanara,dar acum trebuie sa descoperim mobilul crimei.Pe corp nu erau urme de agresiune sexuala,asadar,care a fost motivul pentru care a ucis-o?
-Poate ca a fost din gelozie,spuse Tom.Poate ca a avut un iubit care a vrut sa-i faca rau.
-E foare putin probabil,spuse Jack Rose.Am chestionat familia la care lucra si mi-au spus ca nu se vedea cu nimeni,nu se punea vorba de niciun iubit.
-Domnilor,vom afla cine a fost faptasul inainte sa aflam motivul.Daca ipoteza doctorului e corecta,atunci vom gasi bretara din lemn cu numele faptasului gravat pe ea.
Cand ajunsera langa padurea unde fusese gasit trupul,cei trei coborara din trasura si in timp ce vizitiul ii astepta ei se uitau cu bagare de seama in locul unde fusese calcata iarba.In zona in care fusese gasit cadavrul iarba era calcata de cei care il ridicasera,erau urme de incaltaminte iar ploaia ce cazuse aseara stersese din urme , fapt care il nemultumea pe inspector.
-Ar fi trebuit sa se lucreze mai cu grija,spuse inspectorul catre domnul Rose care ii arunca priviri de nedumerire.
-Eu nu cred ca o sa gasim ceva spuse Tom,nu cred ca faptasul a fost atat de neglijent sa lase bretara.
-Poate ca asa este,poate ca s-a intors dupa ea inainte ca fermierul sa gaseasca trupul.
-E o ipoteza si aceasta.Sau poate vrea sa-l gasim,adauga inspectorul.E posibil sa fie genul de persoana careia i place asemenea jocuri.
-Am cautat deja aici.Hai Tom,sa mergem.Inspectore,nu cred ca vom gasi ceva.
-Ma tem ca aveti dreptate,voi mergeti inainte.Voi mai ramane putin.Ma voi duce la familia Knight,sa vad daca voi mai afla ceva.Va tin la curent.
-Bine,atunci asa ramane,spuse dl Rose care se si urca in trasura.
„Cazul e mai complicat decat pare,la suprafata ar parea simplu de rezolvat,insa nu trebuie sa tinem cont de presupuneri.”Cred ca am vazut ceva interesant.In noroiul proaspat se mai observa o talpa de pantof,asta ar insemna ca persoana care a comis crima s-a intors pana la urma sa i-a bretara.Totusi,urma de pantofi ar fi putut sa apartina celor care au ridicat trupul,dar e putin probabil.Urma are toc mic si din cei care au fost nimeni nu poarta modelul acesta.Acolo mai e o alta urma,putin mai apasata pe partea dreapta,aproape de locul unde fusese trupul.”
Inspectorul mai dadu cu bastonul cateva frunze si observa ca mai erau cateva urme ca cele de dinainte care duceau spre padure.
„Totul pare mult prea previzibil”isi spuse Arthur.”Ori criminalul a actionat la impuls si a lasat aceste urme,ori ne conduce pe un drum pe care el doreste sa-l urmam.In orice caz,se intuneca,trebuie sa vorbesc cu familia Knight.”
Omuletul inainta pe drumul inca umed spre casa matusii,sprijinindu-se din cand in cand in baston,ingandurat si dornic sa dezlege misterul acestei crime.Pe cand ajunses era intuneric deja,iar de la fereastra se vedea Karon si Aongus care vorbeau in salon pe canapea langa semineu.Inspectorul ciocani,iar in fata usi aparu o tanara care il pofti inauntru.
-Ma scuzati ca va deranjez la ora asta tarzie,dar ma intrebam daca mi-ati mai putea raspunde la cateva intrebari in legatura cu tragedia petrecuta alaltaieri.
-Desigur,raspunde Karon cu ochii rosii si obositi.Am fost astazi,devreme sa identificam cadavrul.Stiti,situatia asta ne-a afectat pe toti.Luati loc aici,va voi aduce indata un ceai cald.Pentru luna iulie e destul de frig,as putea spune.
-Asa e,multumesc.
-Imi pare bine sa va cunosc,eu sunt Aongus.
-Incantat,inspectorul Arthur Lowely.Am fost chemat printr-o telegrama sa fac lumina in acest caz,asa ca am decis sa va mai pun cateva intrebari.Sper ca nu va deranjaza.
-Suntem mai mult decat dispusi sa va ajutam in orice privinta,spuse Karon aducandu-i o ceasca cu ceai fierbinte.
Atmosfera era cam tensionata asa ca inspectorul rupse tacerea:
-Imi puteti spune cam pe la ce ora ati vazut-o ultima data pe doamna Brawn?
-Eu am vazut-o de dimineata,inainte sa ma duc la grajduri sa muncesc,spuse Aongus.
-Iar dumneavoastra,domnisoara?
-Eu nu am vazut-o deloc in dimineata aceea,m-am trezit putin mai tarziu,am fost sa o vad pe Radella,doica mea,care e bolnava.Apoi am coborat si l-am intrebat pe Aongus daca a vazut-o.El mi-a spus ca a vazut-o de dimineata si stia ca trebuie sa duca rufele la spalatorie mai tarziu.
-Ce treaba aveati cu ea,mai precis?
-Dupa ce Radella s-a imbolnavit nu prea a mai avut cine sa duca grija casei .Asa ca matusa a vorbit sa vina cineva din oras sa ne ajute.Mara a fost o fata cuminte si ascultatoare.Nu era genul de persoana care sa plece noaptea.
De dimineata,am vrut sa o caut ca sa imi duca o scrisoare in oras dar Aongus mi-a spus ca e plecata.
-Inteleg,iar apoi?
-Mai tarziu am fost plecati in vizita la domnul Garcia.El va poate confirma asta.
-Nu stiu toate detaliile cazului,dar presimt ca suntem aproape.Va multumesc pentru intrebari si nu va mai retin.
-Dar nu ati mai aflat nimic?Stiti,e putin ingrijorator ca un criminal sa fie liber in zona.
-De fapt am observat ca unele urme de pantof duceau spre padure.Mai mult,pe piciorul fetei era imprimata o bretara cu nume,in lemn.Asta era o pista buna.Am crezut ca o vom gasi,dar se pare ca a fost cineva pe inserate si a luat-o.Nu va faceti griji,vom elucida pana la urma misterul.Insa aveti grija sa nu plecati neinsotita domnisoaraMaine o sa-i alertam si pe ceilalti cu privire la incident.Acum va las,sa aveti o seara buna in continuare.
Inspectorul isi trase palaria pe cap si se duse spre usa.
-Dar cu ce va veti duce pana in oras?,intreba Karon.
-Pe jos,nu cred ca imi va lua prea mult.
-Cred ca mai bine va duce Aongus,asa ajungeti mai repede.
-Multumesc,aveti dreptate.
-Aongus,te rog pune tu calul la trasura.
Ramasi singuri inspectorul o intreba pe fata:
-Sunteti sigura ca nu mai aveti alte informatii in legatura cu incidentul?
Karon ramase un moment pe ganduri si ii raspunse ca nu,daca isi va aminti ceva il va vizita.Artur se sui in trasura iar in timp ce gonea,se intreba daca oare i s-a spus totul.
„Acum ca a plecat ma simt dezamagita de mine fiindca nu i-am spus de William dar,sigur s-ar fi interpretat gresit,pentru ca el a fost ultima persoana care a vazut-o in viata.Mintea imi spunea sa spun ce stiu,dar inima imi spunea sa-l protejez.Din cat il cunosc el nu ar face asa ceva.Trebuie sa se intoarca ca sa ii vorbesc.”
Urca scarile strangand un sal care o acoperea si asteptand sa se incalzeasca camera se baga in pat.Cerul era plin de nori si nici o stea nu se zarea.Aranjand perna mai bine sub cap si strangand de asternutul cald,fata incerca sa se incalzeasca.Stinse lampa de pe noptiera si isi sopti cu glas stins :Prea rece pentru iulie,prea rece...  
  
Referinţă Bibliografică:
Karon,cap 11 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2309, Anul VII, 27 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!