CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Karon,cap 10C
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În salonul cel mare,cu candelabre din coarne de cerb,legate cu lanțuri aurii,cu pereții tapetati intr-o culoare maronie,unde atârnau capete împănate de porc mistreți cu colții albi,se afla un bărbat înalt.Era îmbrăcat într-un pardesiu negru,lung care îi ajungea la glezne.Din cauza înaltimii sau poate chiar a meseriei stătea puțin cocoșat,ca o calugarita,pe o frunza.Părul lins,acoperit de o sudoare tipică zilelor toride i se prelingea pe frunte,însa personajul încerca să o alunge cu o batistă,inutil.În mâinile uscate precum crengile copacilor de mlaștina,ținea un plic alb.Aștepta ceva de multă vreme.După un timp ,în care admira pușca cu doua țevi ce trona pe perete,cineva își făcu intrarea.Bărbatul care venise îi facu semn să se așeze,făra însa să scoată vreun sunet.Cel din urmă se aseză pe un fotoliu verde și se uita,fix la omulețul care ținea plicul.Un rânjet deranjant i se afișa pe chip dupa care i se adresă:
-Văd că ai făcut rost de informațiile pe care ți le-am cerut.Sunt mulțumit.Îi făcu semn să se apropie.Bărbatul uscațiv cântari coținutul și se îndepărtă mulțumit.
-Te poți retrage.
-Dacă mai aveți…
-Te voi căuta eu.Acum pleacă.Spuse vocea hotărâtor.
De îndată ce omul uscațiv părasii incaperea,bărbatul de pe fotoliul verde luă un cuțit de pe o masuță și rupând plicul,scoase o hârtie.Se uită la ea,însă nu izbutii să o citească.I se păru prea întuneric,așa că se ridică și se duse la fereastră.Era semi-lună.în timp ce citea conținutul,fața lui căpătă o culoare palidă ,iar ochii îi luceau demonic.Avusese dreptate.El era.Îl găsise.Mototolii hârtia cu o forță nebună dar mai apoi se răzgândii și încercă să o facă la loc,ca un copil care stricase ceva.”O voi păstra ca amintire…isi spuse”Se așeză din nou în fotoliu,cu o mână sub bărbie privind insistent luna mușcată care se arata prin fereastră.Până la revărsatul zorilor nu se clintii.Fața bărbatului afișa acum o mulțumire deplină.Fu deranjat de venirea unei servitoare care îl intrebă dacă are nevoie de ceva.Îi făcu semn să plece,însă după un timp se ridică și scoase un lănățișor pe care îl purta la gât de care era legat o cheiță și deschise un sertar.Luă o carte neagră,de piele și băgă foaia în ea.O înfășură într-o pânză și o puse la loc,încuind sertarul.Apoi plecă…Îi făcu semn unui servitor să pregătească ceva.Acesta încuvință și le făcu semn altora să vina după el.Bărbatul încălecă pe un cal și gonind disparu pe drumul care ducea spre oraș.
-----------------------------------------------------------
-Opriți aici,vă rog!Îi spuse fata vizitiului,care trase puternic de hățuri.
-Ce s-a întâmplat,Karon?De ce cobori aici?
-Vreau să-l văd,Aongus.Te rog,spune-i mătușii că o să vin mai târziu,că mă aduce Pablo.Îi vei spune?
-Of!Sigur că o sa-i spun dar nu îmi place să te duci de una singură prin pădure.Ai putea pății ceva.
-Nu-ți face griji pentru mine.O să fiu bine.Cunosc zona asta.O să ajung imediat la el.
-Radella o să mă omoare dacă pățești ceva,așa că ai grijă .Îmi rămâi datoare,să știi.
Fata o luă printre copacii înalți cu inima bătand ca de fiecare dată când îl vedea,reproșându-și că înainte era mai calculată și nu făcea asemenea imprudențe.Într-un final ajunse la cabană și văzu că ușa era încuiată cu un lacăt.Era a doua oară când nu îl găsea acasă.Karon se întreba oare unde plecase.Știa din ceea ce îi spusese Will că lucra ocazional pentru un negustor de piei de animale,care îl îngrijise de mic.Poate ca se afla acolo.Oricum,s-ar fi simțit rușinată daca l-ar fi gasit acasa.Trebuia să inventeze o scuza mai buna pentru vizita.Chiar nu era in regula ca o fata să viziteze un barbat.Mai degrabă ea trebuia să fie cea cautată. Toata situația asta nu i se potrivea.Ea nu era asa.Nu s-ar fi dus niciodată după cineva,chiar dacă l-ar fi iubit.Trebuia să plece.Mai se învârti puțin,apoi se duse lângă lac,văzund ruinele neschimbate.Copacul din interior crescuse.Îi dăduse frunzele.Avea în gând să cerceteze ce s-a întâmplat cu ele.Era în orașul Wigan de atâțea ani și nu-i știa istoria.”Poate chiar voi fi surprinsă de ceea ce voi descoperii”îsi spuse ea zâmbind.Acum trebuie să plec.A fost o greșală să vin.Poate m-am entuziasmat degeaba.Cred ca așa s-a simtit Pablo cand l-am refuzat.Sunt o insensibila,dar nu-i puteam da speranțe deșarte.
Ajunse acasă odată cu trăsura dar se duse în camera ei.Nu voia să o vada Aongus.Se simțea rănită în orgoliu.L-ar fi vrut acolo,la cabană,mereu pentru ea atunci cand avea nevoie.Mai bine apela la Dumnezeu pentru problemele ei,în oameni nu se putea încrede.Ar fi riscat să fie rănită.Trecu pe la Radella ,o văzu dormită,o sărută pe frunte și merse în cameră.Așezându-se,văzu pe pat o hârtie făcută pergament și legată cu o panglică roșie.O desfăcu ca un copil curios și văzu,cu un scris aplecat câteva rânduri.
Dragă Karon, deşi au trecut doar câteva zile îţi duc dorul.Nu ai mai trecut pe la cabană,însă sărutul tău încă îmi dă încredere şi speranţă.Am vrut chiar eu să vin la tine,însa mi-am facut griji că o să ai probleme cu mătusa ta.Nu am vrut să intru,pentru că servitoarea mi -a spus că eşti plecată .Eu sunt la înmormantarea unui unchi in orasul invecinat.Trebuie sa o ajut pe Anabelle,soția lui si pe copiii ei sa se mute.Voi sta doar o lună aici..Dacă îmi vei scrie ceva,o poti ruga pe servitoarea ta să mi le dea.I-am spus unde locuiesc.E de încredere.Când voi putea,voi veni să te văd.
William
Karon nu știa ce să mai zică.Nu se așteptase ca William să-i scrie așa ceva.Desi sperase sa i se raspunda sentimentelor ei,totusi,avea multe semne de indoiala.Ar fi vrut sa fie cineva care sa o sfatuiasca.Dar mai bine,ar trebui sa accepte ceea ce i se ofera si sa spere ca nu va fi dezamagita.”Am sa-i scriu si eu.Dar nu vreau sa par prostuta.Ceva serios, matur si in aceelasi timp romantic.”Să mă gândesc..”Karon lua de pe masuța ei o foaie și o pana,însă cuvintele zăboveau.Într-un final se decise.
„Sunt fericită ca mi-ai scris.Și mie îmi este dor de tine.(Am fost la cabana ta...nu ,asta nu trebuie să afle..).Am fost ocupată si nu am putut sa te vad.Cred ca te vei bucura sa stii ca Radella e din ce in ce mai bine..îmi pare rău pentru pierderea ta.(.asta e bine,o scriu) și astept sa ne vedem cat de curand.
Cu drag ,Karon
„Nu e perfect,dar..o voi transcrie pe o alta foaie.”Dupa ce fata transcrise totul o lega cu o panglica si cu un zambet de satisfactie cobori scarile.Stia ca matusa nu a ajuns inca si ca va putea fara probleme sa o inmaneze servitoarei,insa cand ajunse in bucatarie,ea nu era acolo.”Oare unde s-a dus?.Mereu o gaseam aici.Sa-l intreb pe Aongus daca stie ceva.”Fata il striga cand ajunse langa grajduri si Aongus iesi cu calul, sa-l adape.
-Nu stiam ca ai venit,Karon.Cand ai ajuns?
-Mai devreme .William era plecat,la o inmormantare,din cate mi-a scris.
-Dar de ce m-ai strigat?Cu ce te pot ajuta?
-Voiam sa te intreb daca stii ceva de Mara,servitoare noastra.
-Pai azi stiu ca duce rufele la o spalatorie.Se intoarce mai pe seara.De ce aveai nevoie de ea?
-Voiam sa o rog sa faca ceva pentru mine.O sa astept sa vina.
-Daca nu mai ai ce sa imi spui,o sa ma duc pana la Jack.M-a chemat sa il ajut la tunsul unui gard viu.E inalt si cineva trebuie sa-i tina scara.
-De fapt,voiam sa te intreb daca mai esti suparat pe mine,Aongus.
-Nu imi amintesc sa fi fost suparat pe tine.Ce te face sa crezi asta?
-Discutia noastra.Am ramas cu impresia ca sunt de vina pentru ceea ce simti.
-In legatura cu asta..ofta Aongus,nu stiam ce spuneam.Tin foarte mult la tine dar sunt realist si stiu ca inima ta ii apartine lui.Voi incerca cu timpul sa te uit,insa nu va fi usor.Atat sper sa nu te inseli in privinta lui si sa se dovedeasca a fi cu totul altcineva.
-Ce te face sa spui asta?
-Nu stiu,poate sunt banuielile mele,insa sunt mult prea multe secrete in jurul lui.Sa nu te superi pe mine pentru ca iti spun toate astea,dar nu as vrea sa suferi mai tarziu.
-Stiu.Ai dreptate,insa relatia noastra trebuie sa se bazeze si pe incredere.Voi vedea ce se mai intampla.Iti multumesc ca ai grija de mine,Aongus.Ce m-as fi facut fara tine?spuse Karon imbratisandu-l.
-Nu stiu ce ai fi facut tu,dar eu cu siguranta nu as fi reusit sa invat sa citesc fara tine.Am cumparat o carte din oras.Voiam sa ti-o dau.E foarte captivanta.Sa imi aduci aminte diseara de ea,da?
-Multumesc mult.Nu am mai citit o carte buna de mult timp.Imi era dor.Sa ma anunti cand vine Mara,te rog.Chiar vreau sa ajunga scrisoarea cat mai repede la el.
-Nu-ti face griji,o sa te anunt.Ai mai fost pe la Radella,Karon?
-Da,am trecut mai devreme pe la ea.Dormea.De ce intrebi?
-Fara motiv.Ai vrea sa mergem acum la ea?Cred ca s-ar bucura nespus sa ne vada.
-Desigur ca merg.
-Bine atunci.Asteapta-ma sa bag calul inapoi in grajd.
Karon spera ca Radella sa se simta mai bine.Fara ea pe afara sau la bucatarie ,lucrurile nu mai erau la fel.Mara era o fata buna dar nu gatea la fel de bine cum o facea doica.In plus era obisnuita sa ii auda glasul sau fredonatul prin casa.Mersera amandoi inspre camera Radellei si spre surprinderea lor doica se ridicase si privea pe fereastra la varfurile copacilor care taiau orizontul.Cerul parea ca fumul gros al unui trabuc cubanez pufait,usor peste tot de vant.
-Nana,cum te mai simti? Se apropie Karon,luand-o de mana.
-Mai bine,deja pot sa ma ridic.
-Dar nu ar fi mai bine daca te-ai mai odihni la pat? Intreba Aongus putin ingrijorat,asezandu-se langa mama lui .
-Ma simt deja mai bine.Nu e nevoie sa ma tratati ca pe o invalida.In plus,mi-e dor sa ies pe afara,sau sa stau sa gatesc.
-Nu-ti face griji pentru astfel de lucruri.Acum singura ta grija e sa te faci bine. O sa te lasam.Ai nevoie de odihna,spuse Karon bagand-o in pat.
Inchisera usa si Aongus se duse in camera lui ca sa ii dea cartea fetei.
-Parca spuneai sa iti aduc aminte diseara.
-Te cunosc prea bine,Karon.Odata ce te-am facut curioasa in privinta unui lucru,nu mai ai rabdare.Cu siguranta te duceai si o cautai,rase Aongus,inmanandu-i carte cu coperti maro.
-Asa e.Acum,daca ma scuzi o sa ma duc sa o citesc.Daca ai nevoie de mine,sunt in camera mea.Cand vine Mara,anunta-ma.
Karon pleca in camera ei,iar Aongus iesi afara ca sa termine restul treburilor.Matusa inca nu venise,asa ca in casa era o liniste numai buna de citit.”Oare despre ce va fi vorba in carte?”se intreba fata tinand -o in mana.In timp ce Karon patrundea tot mai mult in taramul povestilor,picaturi de ploaie dansau pe geamul din camera ei,iar zarea era din ce in ce mai intunecata.Pe la ora sapte,cand se intunecase aproape de tot,Karon auzi batai in usa de la intrare.Matusa inca nu venise iar Aongus,desi fusese strigat de fata ,nu raspundea.Lasa carte cu semnul pus si cobori scarile ca sa deschida.Avea un presentiment straniu.”Oare cine e la ora aceasta?” ,se ingrijora fata punand mana pe clanta usii.
-Ne pare rau pentru deranji, dar am venit sa va punem cateva intrebari.Se poate?
Karon avea in fata un domn imbracat in uniforma de politie,cu o haina neagra asemeni unui detectiv .Pe cap avea o palarie turtita din care se scurgeau picaturi reci de ploaie, o mustata neagra bine periata parca lipita de fata din care se iveau cativa peri albi,purtand o pereche de ochelari rotunzi,micuti aproape pe varful nasului bombat si rosiu .Omuletul isi scoase palaria respectuos,iar individul inalt de langa el ii imita gestul.Acesta din urma era cam cu un cap mai inalt decat celalalt,purta o pelerina de ploaie ,tot cu o palarie turtita, insa fara mustata.Se vedea ca era incepator,pentru ca uniforma nu era bagata bine in pantaloni,de parca ar fi dormit cu ea,iar trasaturile blande insa repezite ii tradau novicia.Karon le facu semn sa intre si ii conduse in salon,tinand in mana o lampa.Aprinse in graba si lampile de pe pereti si in salon se facu suficienta lumina.
-Domnilor imi pare bine sa va cunosc.Eu sunt Karon Knight.
-Eu sunt detectivul Jack Rose,spuse cel mai in varsta,iar dumnealui este fiul meu,Tom.
-Imi pare rau sa va anunt,spuse fata asezandu-se,ca matusa mea Elisabeth nu este acasa.Dar luati loc pe canapea sa vorbim.Cu ce va pot ajuta?
-Nu as vrea sa va supar domnisoara,insa s-a intamplat o tragedie in linistitul nostru oras Wigan.Pe inserat,in jur de ora cinci,cinci si ceva,un fermier a venit la sectia de politie pentru a raporta ca a vazut un cadavru de femeie langa marginea padurii,pe drumul care duce spre oras.La inceput martorul ne-a spus ca ar fi fost vorba despre un atac al vreunui animal,insa dupa ce am mers la fata locului,am constatat ca era vorba de o crima.
-Ma scuzati ca va intrerup,dar nu inteleg ce legatura ar avea cu familia mea.
-Credem ca acel cadavru ii apartine servitoarei dumneavoastra,pe nume Mara Brown.
-O,Dumnezeule!Sunteti siguri?
Detectivul incuvinta din cap,iar fiul lui o intreba:
-Cand ati vazut-o ultima data pe domnisoara Brown.
Cu lacrimi in ochi,Karon raspunse:
-Am fost plecata pana la pranz,iar cand m-am intors l-am intrebat pe Aongus, daca stie ceva de ea.El mi-a spus ca s-a dus la spalatoria din apropierea orasului si ca va veni,cu siguranta pe seara.
-Cine este Aongus?L-ati putea chema?Trebuie sa punem intrebari fiecaruia daca vrem sa facem lumina in acest caz,spuse detectivul.
-Il voi chema,cred ca este in camera lui.Asteptati-ma o secunda.
Karon urca scarile,tinandu-si rochia in maini,merse in fata camerei lui Aongus.Ciocanii de cateva ori si auzi un”cine e” infundat.”Se pare ca doarme,insa trebuie sa-l trezesc”isi spuse fata.Intra incet in camera luminata slab de o lumanare aproape stinsa,se duse langa patul lui si il apasa usor pe umar.
-Aongus,trezeste-te!Sunt doi oameni afara care vor sa iti puna intrebari.
-Dar ce s-a intamplat?spuse Aongus somnoros.Cine sunt?
-O tragedie.Mara...si izbucni in lacrimi.
Fata il strangea acum in brate.Moartea Marei o afectase mai ales pentru ca,cei doi sugerasera ca fusese o crima.
-Linisteste-te,Karon.Spune-mi.A patit ceva?
-Da,Aongus.E moarta.Jos e un detectiv care ne-a anuntat.I-au gasit cadavrul langa marginea padurii,aproape de spalatoria unde fusese.
-Sunt siguri ca e ea?Poate e altcineva.
Aongus se ridica din pat, isi lua rusinat pantalonii si iesi in graba sa vorbeasca cu cei doi,care asteptau pe fotoliile din salon.
-Numele meu e Aongus,domnilor.Am auzit despre tragedie.Ne puteti da detalii?Cum s-a intamplat?
-Va rog,asezati-va.Cum spuneam mai inainte,un martor ne-a anuntat de incident.Fermierul venea spre oras sa cumpere cativa saci de grau,asa cum ne-a relatat,cand calul lui s-a speriat de ceva.A oprit trasura ,s-a dat jos si a vazut o femeie culcata intr-o parte.Cand a intors-o pe cealalta parte a constatat ca e moarta.El ne-a spus ca ar fi omorat-o un animal pantru ca avea muscaturi pe corp dar cand am mers la fata locului, am vazut ca avea vanatai in jurul gatului.Fusese sugrumata.Muscaturile probabil fusesera facute mai pe inserat de vreun animal.
-Deci e vorba de o crima,nu?intreba Aongus.Dar cine ar fi putut sa faca asa ceva?Si cu ce motiv?
-Aceaste intrebari am putea sa vi-le punem si voua,spuse domnul Rose.In fond,sunteti singurele persoane care ati vazut-o ultima data in viata.
In timp ce discutia continua,se auzi usa de la intrare si zgomotul de umbrela scuturata.Afara ploa torential.
Elisabeth intra in salon si linistita intreba ce se petrece si cine sunt domnii din casa ei.
-Matusa,s-a intamplat un lucru ingrozitor.Mara,fata care lucra la noi a murit.De fapt se crede ca a fost omorata.
-Dar este ingrozitor!Cum s-a intamplat asta?spuse matusa scotandu-si batista
-Linistiti-va,doamna.Asta incercam sa aflam.Cand ati vazut-o ultima data pe dmnisoara Brown?
Asezandu-se, Elisabeth incepuse sa planga fara sa raspunda la vreuna din intrebarile puse de cei doi.
- Cred ca vom mai reveni maine.Daca puteti, vom merge impreuna sa identificati cadavrul.Trebuie sa ne asiguram ca e chiar ea.
-Cum adica?Vreti sa spuneti ca ar putea sa nu fie ea?se resti matusa pe un ton straniu.
-Noi am identificat-o,insa procedura cere ca rudele ei sau persoanele apropiate sa o vada.Uneori se creaza confuzii.Stiti dupa un timp corpul poate sa...
Elisabeth izbucni in plans,iar domnul Rose se scuza de deranji si scotandu-si palaria in fata doamnelor fura condusi spre usa de Aongus.
-Stai linistita matusa.Cred ca te-a afectat mult vestea.Du-te mai bine in camera.Odihneste-te.O sa-ti aduc mai tarziu un ceai.
-Multumesc,draga mea.Dar nu e nevoie.O sa ma duc in camera mea.
In timp ce matusa urca scarile,Karon o intreba:
-Unde ai fost toata ziua,matusa?
-Am fost cu prietenele mele.
-Presupun ca da,vorbim maine.Noapte buna,marusa.Si daca se trezeste Radella,te rog nu ii spune.O sa-i faca rau veste,da?
-Sigur,draga.Noapte buna si tie.
Karon se duse in salon,unde focul din semineu ardea mocnit.Uitandu-se la jeratecul aprins se gandi la scrisoarea pe care i-a trimes-o Will.In ochii verzi se reflecta focul iar in suflet o senzatie stranie,ca un vifor.Picaturile de ploaie se adunau pe geam precum gandurile rele in mintea fetei.
-Ar trebui sa te odihnesti si tu,Karon,spuse Aongus.Vin-o!
-Du-te inainte,vin si eu pe urma.
Stingand lampile aprinse care creau umbre fantomatice pe pereti,Karon isi framanta mainile,care prinsesera o raceala si o culoare violeta.Isi stranse salul mai bine si parasind camera nu se putea abtine sa nu se framante.Nu le spusese totul celor doi oameni.William fusese ultimul care o vazuse,dar lucrurile ar fi degenerat,In fond el locuia in cabana din padure,aproape de locul unde fusese gasit cadavru.Insa scrisoare spunea ca s-a dus in alt oras la o inmormantare.Simtea ca nu trebuie sa dezvaluie acel secret pe care il stia numai ea.
Intra in camera ei ,lua lumanarea ce ardea pe o masuta si sufland ca sa-i stinga scanteia de viata,incaperea se cufunda in intuneric.”Azi o viata a fost curmata.Oare ce va mai aduce ziua de maine?”se intreba Karon in timp ce se uita pe fereastra la natura dezlantuita  
  
Referinţă Bibliografică:
Karon,cap 10C / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2305, Anul VII, 23 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!