CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

karon,cap 9
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ajungand acasa,puse pe masuta de langa patul Radellei florile pe care le culese in drumul ei si vazand ca aceasta doarme,inchise usa usor ca sa nu o trezeasca.Apoi cobora scarile in graba.Voia sa il caute pe Aongus, ca sa il incurajeze si sa-i spuna ca mama lui se va face bine.”Cred ca o sa-l gasesc la grajduri.Sigur hraneste animalele de amiaza”,se gandi fata in timp ce se indrepta acolo.
-Aici erai!Voiam sa vorbesc cu tine si sa-ti spun ca…
-Nu acum,Karon.Am treaba.Vorbim mai apoi.
Aongus iesi cu o galeata de apa sa o umple.Karon ramase pe loc.Nu stia ce sa creada.Constieniza faptul ca sufera pentru ca mama lui e bolnava,dar pana acum,niciodata nu-i mai raspunsese asa.Venii iarasi sa adape calul si trecu pe langa fata de parca nu ar fi fost acolo.
-Aongus,ce se intampla cu tine?Ce am facut de esti suparat pe mine?Stiu ca suferi si ca situatia asta te-a afectat dar nu trebuie sa te descarci pe mine.Eu incerc sa te ajut si…
-Te rog,Karon,nu mai vorbi…spuse Aongus punandu-i mana la gura.Asculta-ma fara sa imi spui nimic.Ce se intampla cu mine? Nici eu nu stiu…Cred ca se numeste gelozie.Pana acum nu ti-am dat nici un motiv sa crezi ca te plac,dar nu mai pot sa tac.Trebuie sa iti spun,sau innebunesc.Si nu e doar o iubire frateasca,intotdeauna te-am iubit,dar nu ti-am spus pentru ca am avut impresia ca vei fi mereu langa mine,chiar daca nu stiai nimic.Dar acum totul s-a schimbat.A venit el si am vazut dupa felul cum il priveai ca il iubesti.Asa ca nu ma intreba daca m-am suparat pe tine pentru ca eu sunt sclavul inimii tale.Te-as vrea doar pentru mine…nu ma condamna, dar asta simt.Iarta-ma!
Dupa ce pleca,Karon ramase langa stalpul de lemn fara sa mai spuna ceva.Cobori incet , jos pe langa el si incepu sa planga.Aongus fusese intotdeauna prietenul ei si nu voia sa strice asta dar prietenia lor fusese deja rupta.Trebuia cumva sa clarifice situatia,sa ii spuna ca nu il poate iubii si ca , va gasi cu siguranta pe cineva care sa ii impartasasca sentimentele.Dar pentru moment,nu se putea misca.Se ridica intr-un final si alerga afara.Il imbratisa pe baiat de la spate cu bratele si plangand ii spuse ca ii pare rau,ca nu il poate iubi dar ar vrea sa mai incerce sa fie prieteni.
-Stiu ca matusa a incercat sa rupa prietenia noastra,dar ,te rog,hai sa mai incercam.Cele mai frumoase momente ale copilariei mele erau cand stateam amandoi langa nucul din gradina si citeam sau cand ne jucam cu uneltele gradinarului.
-Am crescut,Karon.Nu mai suntem copii.
-Macar azi,te rog,hai sa ne prefacem ca suntem.Ca nu s-a schimbat nimic de atunci ,ca am ramas doi copii naivi care priveau norii si isi imaginau lucruri.Te rog!
Intorcandu-se spre ea,o lua de mana si ii spuse usor.
-Si eu as vrea sa fie asa,Karon,dar nu putem intoarce timpul.Recunosc.Am fost egoist pentru ca te-am vrut numai pentru mine,dar sa stii ca ma bucur ca ai gasit pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat.
-Asa crezi?Chiar ma iubeste?
-Nu am nicio indoiala.Nu il cunosc prea bine,dar sa stii ca ii stralucesc ochii ,atunci cand se uita la tine.
In timp ce vorbeau,un zgomot de trasura se auzi venind pe drum,spre casa matusii.
-Cine poate fii?se intreba fata ,ducandu-se aproape sa vada cine coboara din ea.
Din trasura neagra cu ferestre mari,cobori o doamna,cam pe la cincizeci de ani,cu parul saten care ascundea multe fire albe,prins in cateva impletituri facute in graba,cu ochii calzi si albastrii.Buzele erau subtiri si aduceau cu vinetele la inceput de coacere.Femeia se dadu jos,cu ajutorul unui servitor de culoare ce o insotea. Barbatul, cam pe la vreo patruzeci de ani,inalt,spatos,era imbracat intr-o uniforma inchisa la culoare,cu cisme negre,avand o palarie ciudata pe cap tot neagra.Pe obrazul stang,trona o cicatrice ,care ii dadea un aspect de temut.
In timp ce caii se odihneau din fuga comandata de stapani,doamna se prezenta cu numele de Harriet Bundy.Karon o invita politicos,in gradina .Il ruga pe Aongus sa o anunte pe Mara,servitoarea de curand angajata,sa pregateasca ceva,pentru musafiri.Asezandu-se pe scaunul alb,Harriet zambi,cu o oarecare sfiala.
-Nu am sa te retin mult,Karon.Vin din partea lui Pablo Garcia.Eu sunt persoana care are grija de conacul lui cat timp lipseste.M-a rugat sa iti dau asta.
Ii facu semn servitorului,iar acesta ii inmana o scrisoare legata frumos cu o panglica.Daca vei accepta ce spune in scrisoare,te vom astepta sa te luam cu trasura.In timp ce Karon citea scrisoarea,Mara aduse fursecuri si ceai.
“Draga mea,Karon…”
“A fost o adevarata placere sa te intanlesc,atunci la bal.Mi-ai lasat o impresie frumoasa si am petrecut clipe speciale impreuna.In seara aceea te-am invitat la conacul meu si de atunci am asteptat vizita ta.Cum nu am primit niciun raspuns,am hotarat sa trimit la tine o persoana de incredere sa te intrebe personal.
In speranta ca vei accepta,te astept la ferma ca sa-ti prezint pe cineva.
Cu drag,Pablo Garcia”
Karon lasa scrisoarea pe masa si privind-o pe Harriet ii spuse ca mai intai trebuie sa ii spuna matusii.
-Desigur!Noi te vom astepta sa vorbesti cu ea.
-In acest caz,va las singura un moment.Vreau sa vad daca a venit.
Karon intra in casa si il intreba pe Aongus daca a vazut-o pe matusa astazi.
-Da,a intrat mai devreme in casa.Cred ca e in camera ei.
-Bine,ma voi duce sa o caut.
Karon urca scarile si vazand ca usa de la camera matusii e deschisa intra fara sa bata.Elisabeth ascundea ceva intr-un sertar,si incuiase cu o cheita pe care o puse in altul.Karon ezita sa intre.Astepta sa vada ce face.Apoi ciocanii ca si cum atunci ar fi venit si ii spuse de musafirul lor si de invitatie.
-Eu nu pot sa vin.Am ceva de facut.
Fata era mirata.De obicei era prima atunci cand era vorba de vizite.Dar nu o mai intreba. Mai bine daca matusa nu era prin preajma.
-In acest caz,o sa ma schimb si ma voi duce.Il voi lua cu mine pe Aongus.
-Asa sa faci,draga mea,zambi usor matusa si luandu-si umbrela de soare cobori scarile.
Karon alese o rochie turquaz,nu prea impopotonata si isi prinse buclele aurii cu o panglica.Pe cap avea o palarie albastra,tivita cu dantela alba pe margini.Se parfuma ,usor pe gat,apoi la incheieturi si cobori scarile.Vazandu-l in salon, il ruga pe Aongus sa o insoteasca.Se simtea putin rusinata ca si-a lasat musafirii sa astepte in gradina,dar de indata ce o vazura venind,Harriet se ridica si merse la trasura,complimentand-i rochia.Aongus hotari sa stea cu vizitiul,lasand-o pe Karon in compania doamnei si a servitorului.
-Draga,sa nu te simti stanjenita in prezenta mea.Eu tin la Pablo ca la baiatul meu.Daca simti nevoia sa ma intrebi sau sa-mi spui ceva,te rog sa o faci fara ezitare.
-Este departe conacul lui Pablo?intreba Karon ca sa aiba subiect de conversatie.
-.Avem de mers cam o jumatate de ora pana acolo ,insa o sa-ti placa.Din ce mi-a povestit Pablo, iti place sa calaresti.Este putin neobisnuit ca o fata sa calareasca.
-Poate asa e,insa parintii mei au avut cai la ferma si m-au invatat cand inca traiau sa calaresc.Iubesc animalele,insa acum am avut mai putin timp la dispozitie ca sa le mai ingrijesc.
-Mai bine,draga.Unei domnisoare ii sta cel mai bine cu broderia in mana.
Karon aproba din cap,insa se gandea ca doamna Harriet era de moda veche si ca ,avea noroc ca Radella nu era asa.Pe masura ce se apropiau,isi aminti ca mai fusese odata cu matusa in zona aceea si ca,vazuse din treacat conacul.Cand ajunsera ,in sfarsit,fata fu ajutata de servitor sa coboare.Conacul era mai mare decat isi amintea ea.Avea ferestre mari,cu draperii ce se vedeau de afara iar fatada facuta din caramida,cu un acoperis cafeniu.In spatele constructiei ce se infatisa, se vedea o gradina mare cu tot felul de arbusti tunsi in diferite forme,fantani arteziene cu muze dezbracate,insa acoperite cu parul lor lung,turnand apa.
-Karon,vin-o cu mine.Domnul Garcia te asteapta in gradina.
Nu stia daca facuse bine sa vina.Se simtea oarecum condusa de situatie.Si ea dorea sa il vada,insa se temea ca,ar putea intelege gresit vizita ei.Aongus ramasese la trasura impreuna cu servitorul,insa mai dadea rotocoale ca sa o mai zareasca pe fata.Karon fu condusa pe un gang,inspre o alta constructie, unde erau animale.Odata intrata ,doamna se retrase,lasand-o acolo singura.Incaperea adapostea zece cai,dintre cei mai frumosi.Acolo aveau spatiu de depozitat fanul,ovazul,iar caii pareau bine ingrijiti.Se apropie de unul alb,parea iapa si o mangaie ,usor pe cap.Coama era bine tunsa,iar coada era impletita.Lua dintr-un sac de langa ea,ovaz in palma,iar calul manca usor,dand semne ca vrea mai mult.
-Vad ca deja ai facut cunostinta cu Blanka.
Karon se intoarse si il vazu pe Pablo imbracat in costum de calarit,cu o pleasna impletita in mana.Acesta ii saruta mana si luand-o de brat o condu-se afara.
-Recunosc ca atunci cand ti-am scris scrisoarea,m-am temut ca nu o sa vi.Asta pentru ca nu mi-ai dat nici un raspuns.
-Poate ca ti-as fi dat daca as fi stiut unde stai,nu?
-I-am spus prietenului tau,Johnathan unde locuiesc.L-am rugat sa iti spuna.
“Sigur ca mi-ar fi spus.Cred ca era ultimul lucru pe care l-ar fi facut”,se gandi Karon amuzata de situatie.
-Probabil ca a uitat.
-Cu siguranta.Dar nu mai conteaza.Iata-te aici.Ma bucur ca vom petrece timp impreuna.Dar matusa ta?
-A spus ca nu poate veni.Se pare ca vom fi doar noi doi.
-De cand am venit aici,am observat ca multe fete de varsta ta sunt,cum sa spun…foarte protejate.Nu as vrea sa ma intelegi gresit,dar multe fete sunt duse ori la manastiri ,ori au parintii grija de ele prea mult.Si totusi,pe tine matusa te lasa in vizita aici.Ma bucur nespus ca a acceptat,dar mi se pare neobisnuit totusi.
-Poate ca ai dreptate,insa parintii mei nu mai sunt in viata,iar matusii mele nu cred ca ii pasa prea mult.Oricum,am langa mine o doica minunata,care mi-a fost ca o mama si un prieten,care a fost ca un frate.Ambii au grija de mine asa ca…
-Esti norocoasa Karon.Sa poti sa experimentezi atatea.Am observat ca faci lucruri neobijnuite.Desi mi se pare absolut ridicol ca o fata sa stea doar sa brodeasca,sau sa cante,fara sa fi simtit vreodata bucuria citirii unui volum,multi nu gandesc asa.Poate de aceea mi-ai atras curiozitatea.Calaresti,citesti foarte mult si am auzit ca stii sa canti la pian.
-Asa e.Pur si simplu vreau sa ma bucur de orice clipa a vietii mele.
-In acest caz,ai vrea sa calaresti cu mine?De cand am venit nu am avut timp sa o scot pe Blanka la plimbare.
-As fi incantata,dar nu cred ca pot sa calaresc in rochia asta.
-Pai nu vei calari singura… ceilalti cai sunt cam naravasi si singura care va sta e Blanka asa ca… ma vei insotii..Asta daca mai vrei…
"Ce convenabil"…gandi Karon
-Nu e nicio problema.Ne vom descurca.
-Ai mai venit cu cineva?,pentru ca am vazut ca te astepta la trasura.
-Da,e prietenul meu,Aongus.
Pablo ii facu semn unei fete creole,cu buze carnoase si sani voluptosi sa il serveasca cu ceva,la terasa din gradina.Fata avea un zambet care ii dezvaluia dintii albi si perfecti si mainile dibace si pline de viata duceau tava cu indemanare.La vederea ei,Aongus se pierdu,Karon fu convinsa ca supararea de dimineata ii trecuse.Pablo ii spuse servitorului sa inhame calul,iar apoi urcandu-se el primul in sa,o ridica in bratele puternice si mergand la trap,o lua printr-o livada de meri.
- Ce senzatie placuta!Imi era dor sa calaresc.Tie trebuie sa iti multumesc.
-Defapt,cred ca si eu tie.
-Pentru ce?
-Nu stiu daca ai observat,dar in seara aceea eram putin cam abatut.Dar tu m-ai inveselit.Cred ca ai o putere de a face oamenii sa se simta bine.Ca o vindecare sufleteasca.Din putinul timp pe care l-am petrecut impreuna,pot spune ca esti o persoana memorabila.
-Chiar crezi asta?
-Da.Ai anumite gesturi ale tale invaluite in mister,ceea ce ar face pe oricine curios sa cunoasca mai multe.Si odata ce te cunoaste,nu te va putea uita asa usor.
-Iti multumesc pentru cuvintele tale,dar cred ca,asa cum o persoana are calitati are in aceeasi masura,poate si defecte.Nu poti spune ca ma cunosti suficient.
-Intra-adevar!Dar as vrea sa-mi permiti sa te cunosc mai bine.
Karon era magulita de cuvintele lui,care in combinatie cu parfumul ce-l emana camasa alba din bumbac,o facura sa roseasca.Dupa un timp,fata simti pe pielea imfierbantata de emotiile unei posibile iubiri,stropii mari ca niste monede.
-Va incepe sa ploua in curand.Trebuie sa ne adapostim undeva ,sau sa ne intoarcem.
-Nu ne putem intoarce.Ne-ar uda pana acasa.Mai bine hai sa ne adapostim sub marul acela aplecat pana se mai domoleste ploaia.
Pablo sari de pe cal,o lua de mijloc pe fata si tinand-o de mana se adapostira sub marul batran.Inima le batea tare si cei doi se priveau cu ochi mari.Luandu-i mana ,baiatul ii spuse ca simte ca se cunosc de o viata si ca e o companie foarte placuta.
-Stiu ca ma grabesc in privinta aceasta.Sunt o persoana pe care de-abia ai cunoscut-o.Insa daca mi-ai da sansa ti-as demonstra ca intentiile mele sunt serioase.
-Ma temeam ca vei spune asta,ofta Karon.Clipele petrecute cu tine au fost frumoase,dar ma tem ca eu nu simt la fel.Am acceptat sa vin aici,sa te revad doar pentru ca am crezut ca nu simti nimic pentru mine,ca vrei sa te bucuri doar de compania mea.Dar asta e prea repede si…
-Am inteles,Karon,inima ta este deja luata.Se vede in ochii tai.Sper ca nu te-am jignit cu propunerea mea.M-am pripit si mi-am facut iluzii…sa uitam totul si sa ne bucuram de ziua ce ne-a mai ramas.In orice caz,el e o persoana norocoasa.Sper ca se ridica la nivelul asteptarilor tale si ca va stii sa te pretuiasca.
-Imi pare rau,sper ca nu te-am suparat…
-Nu-ti face griji.Am trecut prin lucruri mult mai grele.Atat regret ca nu am fost eu primul care sa te cucereasca.In orice caz,sa ne intoarcem.Ploaia s-a mai domolit si probabli matusa te asteapta.
O urca la loc pe cal,insa se vedea ca facea mari eforturi sa zambeasca.Fetei ii parea rau.Daca nu l-ar fi iubit pe William acum l-ar fi acceptat pe Pablo.Parea o persoana interesanta si o partida buna din prizma matusii,insa in inima ei exista doar el.
Intorcandu-se ii vazu pe Aongus si pe servitoarea ce il servise in gradina stand de vorba.Karon s-ar fi bucurat ca cei doi sa fie impreuna.Dragostea ce o simtea pentru ea era trecatoare.Ea il iubea ca un frate si nu avea sa se schimbe.
Isi lua la revedere,cerandu-si scuze inca o data si imbratisandu-l se urca in trasura impreuna cu Aongus.
In timp ce caii tineau drumul cei doi se privira si izbucnii in ras ca doi copii.
-Ziua asta a fost plina.
-Mie imi spui?Hai sa nu ne mai certam niciodata,bine?
-Ai dreptate,imi pare rau,Karon.Azi am cunosct o fata interesanta.Era fiica celui care ne-a insotit in trasura.O cheama Carla si are saisprezece ani.Lucreaza in casa aceea ca servitoare.
-O! deja ai aflat atat de multe.
-Dar tu si baiatul acela?Il placi?
-Suntem doar prieteni,nimic mai mult.
-Asa ai spus si de William.
-Acum e diferit.Totusi e ceva care ma intriga la el dar nu-mi dau seama ce.Poate cu timpul voi afla.
Rezemandu-se de fereastra si uitandu-se la copacii ce stateau drepti ca niste soldati pe campul de lupta,se gandi si accepta ca il iubeste pe William.Insa cu cat se gandea la el cu atat isi dorea sa-l revada.”Oare ce face in clipa asta? Oare se gandeste la mine?”Sopti usor un gand fugar,in timp ce caii tineau drumul…  
  
Referinţă Bibliografică:
karon,cap 9 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2295, Anul VII, 13 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!