CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Karon,cap 8
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Desi dormise mult peste ora ei de trezire,Karon inca lenevea in pat,se gandea,reflecta,punandu-si intrebari cu privire la viata.Ii trecu prin minte sa se scoale,sa se imbrace,ca sa o vada pe Radella.”Cat ma bucur ca ieri se simtea mai bine.”
Sculandu-se se gandi ca nu dormise prea bine in camera de oaspeti si ca ,de maine,va dormi in camera ei.Ducandu-se la baie,se uita in oglinda rotunda si se uita insistent la fata ei,cu mainile rezemate de dulapul de baie unde avea un vas pentru spalat.Existau dimineti ca acestea in care obosea sa mai faca aceleasi lucruri si dorea sa incerce ceva nou.
“Azi am de gand sa schimb ceva.Nu vreau ca viata mea sa devina o rutina.”
Viata fetei nu era una obisnuita,insa voia ca fiecare zi sa fie speciala.Asta o facea sa traiasca.Asa ca,intorcandu-se in camera si privind pe geam soarele ,se gandi sa poarte ceva mai indraznet, ceva care sa reflecte starea ei de spirit.Deschise sifonierul,privi toate rochiile,trecu cu mana peste toate ca sa simta materialul si hotari ca are sa imbrace o rochie de un albastru ca cerul vara.Cobori dupa o ultima privire in oglinda si ciocani la usa Radellei.
-Intra!Se auzii un glas usor din camera.
Pe Karon o multumi faptul ca Radella zambea.Asta insemna ca se simte mai bine.
-Cum mai esti,nana?
-Mai bine,mult mai bine fata de ieri.
-Ai nevoie sa iti aduc ceva?
-Nu ,draga mea.Multumesc.Aongus mi-a adus deja micul de jun,iar matusa ta,s-a dus sa cheme medicul.Spunea ca trebuie sa fie sigura ca sunt bine.Asa ca…Cu tot ce s-a intamplat ieri nu am putut sa vorbim.Cine era baiatul cu care ai venit?
Karon era surprinsa.Credea ca doica nu-l observase din cauza bolii,insa…
-Era un prieten…care m-a ajutat.Doar atat.
-Chiar asa? Stii ca poti sa imi spui orice,nu?
-Bine,ai dreptate.E ceva mai mult.Defapt vreau eu sa fie mai mult.Insa mi-e teama.
-Teama de ce?
-Teama ca o sa-l iubesc si ca o sa sufar.As prefera mai degraba ranile fizice.Mi-e teama de cele din dragoste.In plus,la varsta mea nu cred ca sunt destul de matura ca sa iubesc pe cineva.Ma tem ca sunt prea naiva si ca,voi fi ranita.Ca imi voi pune toata increderea in celalalt si ma va dezamagii intr-un final.
-Ma bucur ca spui asta,Karon.Inseamna ca te-am educat bine.Ai dreptate si in privinta aceasta pentru ca atunci cand iei o decizie trebuie sa te gandesti de mai multe ori.Eu cred ca numai recunoscand ca nu esti pregatita te face sa fi mai matura.Sfatul meu in privinta lui este ca ,inainte sa faci oricare pas,trebuie sa te asiguri ca te iubeste cu adevarat.Nu il cunosc,insa am incredere ca vei lua decizia potrivita in privinta lui.Unei relatii adevarate trebuie sa-i acorzi timp.Doar asa vei putea sa-l cunosti si sa vezi daca intr-adevar e persoana potrivita pentru tine.Acum spune-mi,cum v-ati cunoscut?
Karon ii povesti cu de-amanuntul cum s-a intamplat totul si in final,oftand incheie cu faptul ca,ar vrea sa-l mai revada.
-Oau,ce poveste.Prin cate a trecut fata mea.Desi pare romantic,te sfatuiesc sa ascunzi asta de matusa ta.Stii cum e ea.
-Da,m-a intrebat ieri de el,insa i-am spus ca suntem doar prieteni.
-Mai sunt curioasa de un lucru,Karon.De ce locuieste in padure?
-Nu stiu prea bine,dar am o banuiala.In locul de unde am luat planta,pantru ceai,am vazut doua pietre funerare pe care era trecut numele de Hoffman,ca al lui Will.Cred ca parintii lui au murit si poate ca,sta acolo ca sa fie mai aproape de ei.Nu stiu prea multe despre el,insa voi afla.In alta ordine de idei,am aflat de de micul cadou al lui Jack.Ce parere ai daca iti aduc un buchet proaspat de trandafiri de acolo?
-Mi-ar prinde bine o schimbare de atmosfera.As vrea sa ies afara ,sa ma apuc de gatit.Sunt sigura ca in lipsa mea toate sunt in dezordine.
Karon iesi pe usa insa vorbele Radellei o facura sa se intoarca.
-Karon,sa-l saluti si din partea mea.
Fata nu raspunse ,insa zambi si cobori scarile,cu speranta intanlirii.Desi inima ii batea tare,ca de fiecare data,Karon trebuia sa se gandeasca la un plan destul de bun.Pe de o parte matusa nu trebuia sa afle,iar alta problema era ca avea nevoie de un motiv ca sa il viziteze.De fiecare data cand facea ceva interzis,sau pe aproape,ideile nu ii lipseau.Se gandi deja la un motiv.Ieri ii spusese Will ca poate venii ca sa ii dea niste plante pentru Radella si sa ii spuna cum se mai simte.Dar in privinta matusii?”Poate daca ma strecor pe undeva.In plus,va crede ca sunt in gradina.Am gasit.Desigur.Voi merge tot prin gradina aceea.Acum il inteleg pe stra-bunicul meu.S-a gandit bine cand a facut-o.”Fata se duse langa tufa de trandafiri si langa,dand florile agatatoare,se strecura si merse pana la poarta ruginita.Merse apoi pe poteca deja cunoscuta,pana la cabana.De pe horn nu se vedea fum si nu parea ca ar fi cineva,totusi,intra,insa cu retinere.Era prima data cand se afla singura in cabana.Cand era cu Will nu indraznise sa arunce o privire mai amanuntita dar acum putea.Calca usor pe pielea de urs de pe podea,privi la semineul care dogora si ceva ii atrase atentia pe o masuta.Era o fotografie veche cu o femeie.Aceasta era imbracata intr-o rochie simpla,cu parul brunet avea o frunte luminoasa si niste ochi mari si albastrii ,ce -i amintea de Will.”Oare e mama lui ?”se intreba Karon punand-o la loc.Vazu ca pusca din perete lipsea,deci el sigur era la vanatoare.Plimbandu-se prin camera,vru sa intre si in dormitorul,insa se temea ca e mult prea bagareata si ca va fi surprinsa in orice moment.”Ce s-ar fi intamplat daca el ar venii?se intreba Karon ezitand.Mai bine nu.Voi pleca si daca intr-adevar are sentimente pentru mine,atunci el sa faca primul pas.Nu eu.Vrand sa plece,avu surpriza ca tocmai atunci sa vina si Will,care se mira cand o vazu acolo.
-Am…venit…sa iti spun ca Radella se simte mai bine.Mi-ai spus ca imi vei da niste plante pentru ea.Apoi voi pleca.
Baiatul zambi si ii spuse bine ai venit.Isi lasa pusca in cuiul de pe perete si se apleca sa dea pielea la o parte.Sub aceasta se afla o trapa care ducea sub cabana ,unde el isi tinea cateva butoaie cu praf de pusca,uneltele si plantele de care ii spusese.Karon arunca o privirea si observa o capcana de ursi ca o ghiara care o sperie de-adreptul.
-Nu te ingrijora,spuse Will vazand ce fata facuse fata.Nu am folosit-o niciodata.Nu-mi place sa fac animalele sa sufere.In plus ,in capcana poate cadea si o femela cu pui si daca moare aceasta ,puiul o va urma.Eu cred ca cel mai bine e sa traim in armonie cu natura si sa luam doar cat avem nevoie.  
  
Ma bucur ca Radella se simte mai bine.Poftim plantele.Fa-i infuzie cu doua dintre ele ,de doua ori pe zi ,iar cealalta o data pe saptamana.
-Multumesc.Acum o sa plec.Cred ca Radella ma asteapta si isi face griji deja.  
  
Karon vru sa plece,insa cand iesi pe usa,Will o apuca usor de mana.
-Nu as vrea sa cred ca ai venit doar pentru atat.Din prima clipa cand ai deschis ochii,atunci cand te-am salvat ,am stiut ca voi simtii ceva pentru tine.De atunci ma gandesc mereu la tine ,cu speranta ca si tu imi impartasesti sentimentele.Daca asa simti si tu,te rog,mai ramai cu mine.
Karon ramase fara cuvine.Asteptase de mult sa auda asa ceva din partea lui,insa acum cand i le spusese,nu stia ce sa creada si nici ce sa-i raspunda.Ar fi vrut sa-i spuna da din tot sufletul,insa nu-l cunostea destul.Stia doar ca mintea si gandurile ii sunt acaparate de el.
-Voi fi sincera cu tine,will.Am anumite sentimente pentru tine,insa mi-e teama.Nu te cunosc.Nu stiu nimic despre tine.Poate daca mi-ai dezvalui ceva din trecutul tau,poate m-as simti mai in siguranta.Nu ma condamna,dar nu am incredere in oameni.Au obiceiul de a dezamagii.
-In acest caz,vin-o cu mine.Daca vrei sa afli mai multe despre mine,iti voi arata.  
  
Karon il urma pe William si ajunsera in luminisul unde fata gasise floarea.”Stiam eu ca are legatura cu pietrele pe care le-am vazut”
-Uite,Karon.Aici sunt ingropati parintii mei.Iti voi povesti istoria lor si despre trecutul meu.
Asezandu-se langa cele doua pietre,de parca i-ar fi simtit pe parinti langa el,William incepu sa povesteasca cum s-au intanlit parintii lui si au hotarat sa locuiasca in padure.
-Pe atunci in Wigan se zvonea ca s-ar fi raspandit ciuma,de la niste sclavi de pe un vapor ce a acostat aici cu marfa.La inceput nu a fost asa grav,insa dupa ceva timp,oamenii cadeau pe strada.Medicii ii examinau si constatau ca un bonlav de ciuma avea bube mari pe el si ca va sfarsi tragic.Pe atunci mama era insarcinata,iar tatal meu se temea ca vor lua si ei boala,asa ca au construit cabana asta in padure,urmand ca tatal meu sa vaneze si sa le asigure hrana,ca sa nu mai se duca in oras.Ciuma facea multe victime,insa ei au reusit sa scape.Insa intr-o zi,tatal meu s-a ranit foarte tare la picior si nu se putea misca deloc.Asa ca mama trebuia sa se duca sa aduca de manacare.A riscat si s-a dus in oras,insa dupa cateva luni,cand era aproape sa nasca,s-a imbolnavit si ea.A reusit sa aduca pe lume cei doi copii,eu si fratele meu.Vazandu-ne pe noi,probabil ca asta i-a dat putere si s-a insanatosit.Problema era ca,fratele meu s-a nascut cu un handicap la picioare.Cand aveam noi doar doua luni ,mama s-a imbolnavit din nou si,asa cum mi-au povestit bunicii mei,simtea ca o sa moara.A luat decizia sa il duca pe fratele meu care nu se putea deplasa, la un orfelinat in celalalt oras.Se gandea ca tatal meu nu putea avea grija de amandoi.Dupa un timp ,asa cum presimtise, a murit.Tatal meu a ingropat-o chiar aici.Dupa cativa ani buni,.cand aveam eu cinsprezece ani,tatal meu a urmat-o.Spunea ca despartirea de cea pe care o iubea fusese foarte grea.Astfel,am ramas fara parinti si pana la varsta de optisprezece ani,am locuit cu un negustor si sotia lui,prieteni cu parintii mei,pentru ca bunicii mei erau saraci si nu puteau sa aiba grija de mine.Apoi am decis sa ma intorc aici,.am invatat sa trag cu arma si imi castigam traiul din vanzarea de piei de animale.Poate te intrebi daca l-am mai vazut pe fratele meu,cert este ca am vrut sa il caut si cand am ajuns m-am anuntat ca a murit deja de cativa ani .Am suferit mult atunci pentru ca nu aveam nici macar un mormant unde sa merg,fusese ingropat dupa spusele ingrijitoarei intr-o groapa comunala.M-am intors si a trebuit sa imi reiau viata de la inceput,simtind macar ca ii am pe parintiii mei aproape..Cam asta era de spus.Acum stii totul despre mine.
William observa,pe fata fetei lacrimi,povestea lui o emotionase.
-Iarta-ma,Will.Nu am vrut sa crezi ca ma indoiesc de tine,insa imi era teama.Acum insa,nu imi mai este.
Ii lua mana usor,intr-a ei si il saruta.Baiatul o imbratisa apoi,ca dupa o despartire grea.Inimile celor doi bateau la unison si rasuflarea era vibranta.Despartindu-se cu un alt sarut fierbine,buzele lui Karon inca mai pastrau gustul iubirii…
-Iti multumesc,Karon,ca ai dat un sens vietii mele.Iti promit ca langa mine vei simtii siguranta si iubire.Poate ca nu ma compar cu persoanele care te curteaza,dar cred ca singura avere durabila a unui om e iubirea.Poate ca impreuna vom avea familia care ne-a lipsit.
-Si eu iti multumesc pentru ca alaturi de tine ma simt eliberata.Inainte sa te cunosc ma simteam prizioniera intr-o colivie facuta de matusa mea si singura alinare imi era Radellla si amintirea vaga a parintilor mei.Acum stiu cat de minunat e sa iubesti.Sper,insa ca matusa sa fie de acord cu relatia noastra.
-Putem spera ca asa va fi,cel putin stiu ca parintilor mei le-ar fi placut sa te cunoasca.
-Vom mai astepta putin.Nu e momentul sa-i spun acum despre noi.
-Am incredere in tine.Anunta-ma de starea Radellei si mai viziteaza-ma cand poti.Te voi astepta.
Karon pleca in cele din urma,mangaindu-si buzele alintate de primul sarut,iar William cu mainile transpirate de emotia primei iubiri.Asa cum prevazuse Karon,semintele iubirii chiar incoltisera,insa oare ele vor apuca sa de-a rodul dorit?se intreba Karon,in timp ce mii de ganduri ii navaleau in minte.  
  
Referinţă Bibliografică:
Karon,cap 8 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2294, Anul VII, 12 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!