CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Karon,cap 7
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Intr-o admosfera claustranta,data de draperiile de culoare sangerie,parca intr-o ceata densa,Karon visa.
La inceput,se afla intr-o poiana si in aer plutea un miros aromat de flori de tei,de zambile si clopotei.Ridicand mainile in sus,o rafala de vant aduse mii de petale de flori,ce se invarteau si o inconjurau,dansand dupa ritmul si glasul care se auzea.Copacii cei batrani si nodurosi vorbeau si cantau despre o poveste care s-a petrecut in poiana.Ascultand,Karon intelesese ca demult,a existat un vanator curajos care cutreiera tinutul.Intr-o zi,atunci cand fugarea un cerb ce se adapa dintr-un izvor,a zarit in poiana,o fata frumoasa care aduna flori si plante pentru leacuri.Cei doi s-au privit si pe loc,baiatul s-a indragostit de frumoasa domnita cu cosuletul cu flori.Pentru ca vanatorul era epuizat si ranit din incercarea de a-l vana pe ocrotitorul paduri-cerbul,fata ii bandaja ranile cu o planta galbena,care ii vindeca ranile si il revigora pe bravul vanator.”Cum se numeste tanara domnita aceasta planta miraculoasa”intreba baiatul.”Planta se numeste”laurie””.Si ce inseamna asta?intreba tanarul curios”.”Inseamna “miracol”spuse fata cu mainile tremurand de fiorul primei iubiri.”Atunci ii vom spune “miracolul iubirii”,pentru ca asemeni numelui ei a fost un miracol ca te-am intanlit.”
Plantele se certau care mai de care pe finalul povestii,insa fata observa floarea galbena .Razele soarelui ii faceau petalele sa para din aur.Cand intinse mana sa o i-a,Karon se trezi fredonand in gand cantecul auzit.”Ce vis am avut” isi spuse coborand din pat.Dupa ce se dezmetici si isi urma ritualul de ingrijire cobori,cu o durere de cap,scarile pana in salon,uitandu-se de Radella.Tocmai atunci,intra si Aongus,care grabit se ducea spre camera doicai
-Stai putin,Aongus.Nu ai vazut-o pe Radella?
Fara sa ii spuna ceva,baiatul o lua de mana si mersera amandoi spre camera Radellei.
-Dar ce s-a intamplat,ce are nana?intreba fata aproape cu lacrimi in ochi,in timp ce Aongus ii facu semn sa nu faca zgomot deoarece mama lui se odihnea.
-Nici eu nu stiu prea bine,Karon.Insa de dimineata cand le dadeam animalelor de mancare,matusa ta mi-a spus ca mama nu se simte bine si ca ,ea se duce sa cheme doctorul.Am venit intr-o fuga nebuna ca sa vad cum se simte.
Cei doi se apropiara de pat,incet,ezitand sa calce pe podeaua care scartaia,ca sa n-o trezeasca pe Radella.Pe frunte avea o compresa inmuiata in otet de trandafiri amestecat cu apa si langa pat o cana cu ceai de musetel.
Lui Karon nu-i venea sa creada ca Radella,mai ieri plina de viata,ca de obicei,azi arata ca o muribunda,lucru care o facu sa izbucneasca in plans.Desi puse mana la gura,doica dadu semne ca s-ar trezi ,asa ca cei doi se apropiara si mai mult de pat.
-Cum te mai simti,mama?intreba Aongus luandu-i mana intr-a lui.
-Fiule,nu as fi vrut sa ma vezi asa,rosti aproape stins Radella
-Nana,spune-mi ce sa-ti aduc.!Matusa va aduce doctorul si o sa vezi ca te vei face bine.
-Apropie-te sa iti spun ceva,Karon.
Radella o ruga pe fata sa caute in sertarul masutei de lemn,o carte neagra si sa i-o aduca.
Luand-o,Karon i-o inmana iar doica o ruga pe fata sa citeasca,ceva insemnat de ea.Karon nu mai vazuse cartea pana acum,de fapt ,daca se gandea mai bine,vazu una in biblioteca din salon,atunci cand se certatse cu matusa .Luand-o,fata nu stia de unde sa inceapa.Era o carte groasa cu un scris micut,insa ,pana la urma ,izbutii sa citeasca ce insemnase Radella.
-Citeste cu voce tare ,draga mea.
“Psalmul 23- 1.Domnul e Pastorul meu:nu voi duce lipsa de nimic.2.El ma paste in pasuni verzi si ma duce la ape de odihna;3.imi invioreaza sufletul si ma povatuieste pe carari drepte din pricina Numelui Sau.4.Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii,nu ma tem de niciun rau,caci Tu esti cu mine.Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie.5Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei,imi ungi capul cu undelemn si paharul meu este plin de da peste el.6.Da,faricirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.”
Karon lasa cartea pe pat,inca memorand cu o teama sfanta cele citite,insa nu stia despre ce era vorba sau a cui autor era carte.Radella,vazand nedumerirea din ochii fetei ii spuse ca ceea ce tocmai a citit era un psalm pe care ea l-a auzit pentru prima data. can dlucra pe plantatie ca sclava.Ii povestii ca unul dintre negrii care fusesera adusi din port ascunsese o carticica si seara ,cand terminam munca si se strangeau langa foc,el le citea din ea.
-Nu are un singur autor ,Karon ci mai multi. A fost scrisa acum mult timp de un grup de apostoli care au fost martori a celor intamplate.
Astfel,ascultand cu mare atentie,cei doi aflara de povestea unui om care a schimbat lumea.Dupa un timp,Karon intreba:
-Dar nana,lucrurile acestea de care imi spui chiar exista?
-Vezi tu,fata mea,unele lucruri exista chiar daca noi credem in ele sau nu.Si pentru mine a fost greu la inceput.Sotul meu tocmai murise,baiatul meu se imbolnavise si eu erau nepastuita si ma simteam singura pe lume.Imi amintesc de parca a fost ieri,cat plangeam la capatul patului si cat am suspinat de teama de a nu-mi murii baiatul.Insa, pe zi ce trecea,el nu se facea bine asa ca am hotarat sa chem un om al lui Dumnezeu,chiar daca nu credeam in El sa il conduca pe ultimul drum.(Oftand adanc,parca isi simtea amintirile in piept,amintiri ce apasau greu).Cum va spuneam,omul pe care il chemasem a venit si dupa ce s-a rugat pentru fiul meu,mi-a lasat aceasta carte.Stand langa patul lui,in noaptea aceea,am citit din ea si am simtit ca si cum un val ar fi fost luat de pe ochii mei.Am inteles ca desi eram singura si simteam ca nu am de ce sa mai traiesc,pentru ca nu mai aveam un scop,cineva ma iubea,vesnic,neconditinat.Noaptea aceea a fost cea mai intunecata si cea mai luminoasa din viata mea.(Lacrimi se rostogoleau ,in timp ce povestea,pe obrajii ,negrii,asudati).Lasand cartea pe pat,m-am rugat unui Dumnezeu atunci necunoscut si L-am rugat sa imi salveze copilul..Am adormit dupa ceva timp de veghe si dimineata m-am trezit in mangaierile lui Aongus.Am stiut atunci ca El imi ascultase rugaciunea.
-Atunci si eu ma voi ruga aceluiasi Dumnezeu si il voi ruga sa te faca bine.
Desi nu stia cum sa se roage,Karon inchise ochii,punand stavila lacrimilor si luand-o de mana pe Radella ii ceru un singur lucru”Doamne,ajuta-ma sa gasesc o cale de a o salva pe Radella.Fa-o bine si voi crede si eu in Tine.
Deschizand ochii,auzi o bataie in usa si ,atunci intrara matusa si doctorul,un barbat solid imbracat in alb,care purta dupa el o valiza de metal.Doctorul ii ruga pe toti sa paraseasca camera si asa si facura.Matusa pleca in camera ei,insa Aongus si Radella ramasesera,sprijiniti de perete si tinandu-se de mana,pentru a se imbarbata.Dupa un timp,care paru o vesnicie,barbatul iesi si bagandu-si ustensilele inapoi in valiza,ii lua pe cei doi mai departe de usa si le spuse cu un glas stins:
- Eu sunt domnul Peter Blurigard.Am consultat-o pe doica ta si ma tem ca am sa va dau o veste proasta.Sufera de ceva vreme de o boala care nu se manifesta pana aproape in fasa terminala.E o boala a plamanilor,probabil din cauza unor raceli netratate in copilarie.Poate ca Radella a trecut printr-o perioada mai stresanta si asta a declansat boala.
Karon isi aminti ca,atunci cand fusese mica,Radella lucrase pe plantatia de tutun a unor oameni bogatii ,dar care o vandura altora cand crescuse.Viata ei nu fusese usoara, cea de sclavie.Pe vremea doicai era ceva obisnuit.Dar nu toate persoanele erau la fel.Parintii ei nu o tratasera niciodata asa.Era inuman dupa cum povestea doica.
-Dar care e vestea proasta?
-Nu stiu cum sa va spun,insa pentru tipul ei de boala nu s-a gasit leac.Am incercat sa-i administrez ceva,insa corpul ei e prea slabit si nu mai accepta medicamentul.Acum cel mai bine e sa fiti alaturi de ea.Din ce am vazut e vorba de cateva saptamani.
Doctorul pleca,iar cei doi ramasesera pe hol,neizbutind sa intre.
-Nu ma dau batuta.Am incredere ca Dumnezeu ne va ajuta.Am avut totdeauna un sentiment ca e ceva mai presus de noi.Vom gasi o cale sa o ajutam.Intrara amandoi in camera ,insa Radella dormea.Sarutand-o pe frunte,Karon tresari:
-Stiu,cum de nu m-am gandit la asta.Ma intorc imediat.Stiu pe cineva care o va vindeca.
Fata iesii din camera,cobori scarile si luandu-si haina,iesi pe usa principala.”Sigur ca ma va putea ajuta,isi spuse.Imi amintesc,atunci cand am cazut,el mi-a bandajat ranile cu o planta.Cu siguranta stie un leac pentru boala ei.Insa nu vreau sa ma vada matusa.Oare pe unde sa o iau.?Desigur.!Voi intra in gradina aceea.Jack mi-a spus ca duce spre padure.”
Karon se duse langa tufa de trandafiri,si dand plantele ce acopereau intrarea,se strecura si privi in jur.Ridicandu-se pe un gard din plante,vazu intr-un colt,ceva care aducea cu o poarta si o lua intr-acolo.Insa poarta era intepenita.Fata se izbi, cu putere si izbuti sa o deschida.Observa de departe cararea pe care o luase atunci si fugi inspre cabana lui William deoarece avea speranta ca el o va ajuta.Dupa ceva drum de mers,gafaind,ajunse la cabana si intra fara sa mai bata.William insa,nu era acolo.”Nu–mi vine sa cred.Trebuia sa fie aici”
Cazu pe blana de urs si incepu sa planga.Nu mai stia ce s-a faca.Oare,nu ii fusese ascultata rugaciunea?,se intreba printre suspine.
-Karon?.Ce s-a intamplat?Ce faci aici?
Fata alerga inspre el,cu lacrimi in ochi si il imbratisa.Amandoi simtira un fior cald si placut.
-E vorba de doica mea,e foarte bolnava.Doctorul a spus ca nu mai poata sa faca nimic pentru ea.Insa mi-am amintit ca tu m-ai vindecat atunci cu planta aceea si…am sperat ca ma poti ajuta.
-Ce fel de boala are?intreba baiatul asezandu-si pusca in cuiul din perete.
-Nu stiu prea bine.Cred ca e o boala de plamani.Crezi ca o poti ajuta?
Intorcandu-se spre Will,vazu in ochii lui tristete,insa nu intrazni sa-l intrebe.
-Ma gandesc la un singur lucru.In aceasta padure creste o planta,in pajisti,mai ales.Trebuie sa o gasim.
-Dar cum arata?
-E galbena,aurie,insa e foarte rara.E posibil sa nu o mai gasim.
-Miracolul iubirii!spuse fata aproape tresarind.Stiu unde e, sa ne grabim.
William nu intelegea de unde stia fata denumirea plantei ,insa o urma pe aceasta.In cele din urma ajunsera in poiana unde Karon visase floarea cea galbena.
-Karon,nu inteleg.De unde stii tu de floarea asta?
-Nu am timp sa iti explic acum,insa ai incredere in mine,trebuie sa fie aici,trebuie.
Karon se apleca si cauta mai bine printre flori si,gasi o floare mica galbena cu reflexii aurii.
-Am gasit-o! striga de bucurie Karon imbratisandu-l pe William.Acum trebuie sa ne grabim,sa ii preparam un ceai Radellei.
-Karon,stai!spuse William care o tinea de mana.Acum ca ai gasit ceea ce voiai,e in regula sa te insotesc?Nu vor zice ceva parintii tai?
-Nu trebuie sa iti faci griji in privinta aceasta.Parintii mei nu mai sunt in viata.Au murit intr-un incendiu cand eram mica,iar matusa nu va spune nimic.In plus…am nevoie sa fi alaturi de mine…
Vazand ca ezita,Karon spuse ca,e o persoana destul de orgolioasa si ca,nu il va mai intreba de doua ori daca vrea sa vina cu ea.William zambi si o urma pe fata.Karon il conduse si pe baiat prin gradina ascunsa si intrara ,fara sa ii vada cineva prin usa de la bucatarie,deoarece nu voia ca matusa sa o i-a la intrebari despre William.In timp ce fata facu ceaiul din planta galbena,Will admira salonul si picturile extravagante de pe pereti,apoi urcara spre camera Radellei.
-Cum se mai simte,Radella? Intreba Karon saltandu-i capul acesteia ca sa bea ceaiul.
-La fel.Insa cine e baiatul acesta si unde ai fost?intreba curios Aongus,care statea langa patul mamei sale.
-Eu sunt William Hoffman.Imi pare bine.
Insa Aongus nu se ridica sa il salute si privi cum Karon o mangaia pe frunte si ii schimba compresa Radellei.
-Ce fel de ceai i-ai dat?
-Am gasit o planta foarte rara care stiu ca o va face bine.Acum trebuie sa ne rugam ca sa o asimileze.
Tocmai atunci intra grabita pe usa Elisabeth care la vederea noului musafir se mira.
-Si,cine ar trebui sa fi tu?
William ii lua mana usor si i-o saruta.
-Imi face placere de cunostinta.Eu sunt William Hofmann,un prieten a lui Karon.
-Ma bucur.Eu sunt matusa fetei,Elisabeth Knight.
Intorcandu-se spre fata ,ii facu semn sa o insoteasca ca sa discute o problema delicata.Iesind pe usa cele doua se trase intr-un colt din hol.
-Ce cauta persoana aceasta in casa mea?Stii ca nu ai voie sa aduci straini,mai ales baieti.Daca ne-ar vedea cineva ar intelege gresit.Asa ca astept explicatii,domnisoarea!
-Am fost sa-l caut deoarece stie despre multe leacuri.Doctorul a fost aici si nu ne-a dat sanse.Asa ca,am gasit cu el o planta,care o va face bine.
-Poate ca ai dreptate,draga mea,insa trebuie sa luam in considerare sa chemam preotul.
-Nici sa nu te gandesti,matusa.Radella se va face bine.Stiu asta.Spunand acestea,Karon se intoarse si lasand-o pe matusa in hol il lua pe Willam de mana ca sa coboare,spre mirarea lui Aongus.
-Voiam sa iti multumesc ca ai acceptat sa vi cu mine,insa matusa imi tot pune intrebari,asa ca ar trebui sa pleci.
-Vin-o te rog maine pe la mine,sa imi spui daca doica ta se simte mai bine.Iti voi da ceva revigorant pentru ceai.Sigur o sa o ajute.
Pentru ca nici unul nu mai spunea nimic,Karon intrerupse tacerea si il saruta pe obraz pe William iar apoi pleca lasandu-l pe acesta in gradina.Intrand in casa,matusa o astepta in salon si ii arunca niste priviri iscoditoare.
-Nici sa nu te aud.Nu am dispozitia necesara pentru predicile tale.
-Dar nici nu ti-am zis.Ce rea esti.Voiam doar sa aflu cine e.
-E doar un prieten,atat.
-Unul pe care il saruti pe obraz…
-Exact.Fara alte explicatii,Karon urca inapoi scarile doar ca sa dea de privirile lui Aongus.
-Nu si tu!
-Dar nu ti-am zis nimic!
-Iarta-ma,Aongus!Voi sta eu cu Radella acum.Du-te te rog si ajuta-l pe Jack cu animalele.Ai nevoie sa te distragi putin si sa uiti.Daca apare ceva te voi anunta eu.
-Ai dreptate,Karon.Si pleca din camera,lasand-o pe fata care se aseza in locul lui si tinand-o de mana ii fredona cantecul pe care il auzise in vis…Din cauza oboselii adormii langa Radella si se trezi seara cu o mana mangaindui-i parul.
-Nu-mi vine sa cred! Radella,cum te simti?
Doica zambea blajin,cu ochii mari,caprui si umezi.
-Mai bine,draga mea.Ai adormit langa mine,dar nu am vrut sa te trezesc.A venit Aongus si a pus un asternut pe tine.
-Cat ma bucur! Stiam ca o sa te faci bine.
Impreuna mainile si se ruga lui Dumnezeu si ii multumii pentru tot.
-Cat am stat Karon in convalescenta,am avut un vis.Am visat-o pe mama ta.Era imbracata in alb si avea o floare galbena in mana.Era atat de frumoasa.Parca erai tu.M-am apropiat de ea si mi-a dat floarea.Atunci m-am trezit si am realizat ca ma simt mult mai bine.Durerile disparusera si suflam mai usor.
-Cu siguranta mama ne vegheaza din ceruri si va avea grija de noi,spuse Karon cu incredere.
-Acum ca esti mai bine,te las sa te odihnesti.Voi dormi in camera de alaturi,asa ca daca ai ceva sa imi ceri,voi fi aproape si te voi auzi.
Inchizand usa,Karon pasi usor si inchise si usa dinspre Aongus care dormea profund.Desi era obosita,se apropie de fereastra si privi la cerul instelat.”Stiam eu ca dincolo de stele mai e ceva.Aveam sentimentul la mai mult.Nu doar la nivelul mintii ci si a sufletului.Radella are dreptate.Multi oameni sunt fara scop pe lumea asta si numai cei norocosi il descopera pe Dumnezeu.Am citit multe carti.Insa nici un filozof nu mi-a raspuns la intrebarile pe care sufletul meu le framanta de multa vreme.Azi le-am descoperit si toate au un raspuns-iubirea lui Dumnezeu.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Karon,cap 7 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2290, Anul VII, 08 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!