CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017        Toate Articolele Autorului

Karon,cap 5
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Plimbandu-se pe straduta principala ,cu un mers domol si linistit,Karon se gandea la seara trecuta si la Pablo,cel pe care il intanlise si cu care dansase.Nu era ca si cum ar simti ceva pentru el,numai ca, prezenta lui o facea sa se simta in siguranta.O intrigase inca de la inceput personalitatea lui.Avea ceva aparte. Avuse impresia ca la un moment dat in fata ei se afla William,insa nu avea cum sa fie. -"Cu siguranta e o persoana speciala",gandi cu voce tare fara sa-si dea seama.  
  
-Cine e o persoana speciala,Karon?Intreba iscoditor Victoria,care abia o ajunsese din urma.Cu siguranta nu vorbeai de mine si spuneai ca sunt speciala.Deci,am un presentiment ca e vorba de un baiat la mijloc.  
  
Karon incerca sa ramana calma ,insa i-ar fi povestit foarte entuziasmata de noul personaj din viata ei.Se gandi ca inainte,lucrurile erau mai simple dar acum,deveneau mai interesante.  
  
-Nu e vorba despre nimeni,pur si simplu mi-am amintit de cineva.  
  
-Da ,sigur.Eu sunt prietena ta si te cunosc destul de bine.Atunci cand vorbesti de cineva pe care-l gasesti interesant ai o sclipire in ochi,obrajii si chiar urechile ti se inrosesc.  
  
“Nu suport cand fata ma da de gol.Nu mai pot tine nici un secret asa”  
  
-Bine,m-ai prins.Ai dreptate si iti voi povesti dar nu aici,sa mergem undeva,poate la buticul aceea care s-a deschis de curand,stii tu, a lui Peter,Peter Munsley.  
  
-A!,da! ,sigur dar imi vei povestii toate detaliile.Acum se intoarce roata,Karon.Abia astept sa vad cum te manifesti,in conditiile in care,sunt atati domni care te curteaza,spuse Victoria,zambind ironic.  
  
Mergand pe straduta pavata cu pietre,pe unde mai trecea ,ocazional cate o trasura,fetele priveau copacii de pe margine si inspirau mirosul primavaratic al naturii care renastea.Nu vorbeau,de parca privirile si gesturile ar fi spus totul.De parca s-ar fi stiut de o viata iar orce vorba ar fi fost inutila.Ajungand in sfarsit la terasa promisa,cele doua intrara si salutand-o pe doamna Munsley,care le servea celor de la mese, se asezara si ele la o masuta de langa fereastra,de unde puteau vedea toate trasurile care treceau si oamenii care se plimbau in perechi,ducandu-le pe fete cu gandul la frumusetea sentimentului de iubire.  
  
-Asa cum ti-am promis,Victoria,am sa iti povestesc, ce mi s-a intamplat aseara,dar nu vreau sa aud comentarii ironice.  
  
Stii ca atunci cand ne-am intanlit,coboram scarile si ti-am spus ca ma duc in gradina sa iau putin aer.Ei bine,am fost acolo dar cu alt motiv.Stiu ca va parea poate nebunesc,dar am intanlit pe cineva si am dansat cu el,dupa care a plecat.Am vrut sa il caut ca sa-i vorbesc ,asa ca vazandu-l ca se duce in gradina,m-am dus si eu.Ajunsa acolo,am crezut ca a plecat si m-am simtit putin jenata dar si linistita.  
  
-Hei,nu rade,sa stii ca nu iti mai povestesc nimic!  
  
-Scuza-ma ,dar e amuzant.Cum sa te duci dupa cineva pe care abia l-ai cunoscut?  
  
-Poate ca ai dreptate,dar eram asa de curioasa in privinta lui ca nu m-am mai gandit la asta.Cum iti spuneam,am crezut ca a plecat,insa dupa ceva vreme a venit si mi-a adus un trandafir pe care eu incercasem sa-l rup si nu reusisem.  
  
-Ce romantic!Apoi?  
  
-Am vorbit,mi-a spus ca-l cheama Pablo si ca a venit sa inspecteze mosia unei rude,sau asa ceva,si ca va pleca in scurt timp.  
  
-Dar de unde il cunoaste pe John?  
  
-Nu stiu prea bine,insa cred ca fac comert impreuna.Sigur invart ei niste afaceri.Asta ar fi un lucru care ma ingrijoreaza la el.Dar avand in vedere ca va pleca curand..  
  
-Ce pacat!As fi vrut sa-l cunosc si eu.Pare ,cred,o persoana interesanta..Dar cum arata?Spune-mi!Sunt curioasa.Daca te-ai dus sa il cauti cred ca arata destul de bine…destul incat sa o multumeasca pe pretentioasa de Karon,spuse Victoria sorbind amuzata din ceasca cu ceai de salvie.  
  
-Ce pot sa-ti spun,nu arata rau,chiar deloc,insa are o personalitate cam rece.Cel putin asa am observat.Dar,hai!Nu fi asa!Nu ma uit la un barbat doar la aspectul fizic.Mie imi place cel mai mult sa fie o persoana de la care am ceva de invatat ,care sa ma faca sa ma transform alaturi de el,intr-o varianta mai buna a mea din toate punctele de vedere.  
  
-Stiu,Karon.Doar te tachinam si eu.Dar ce ti-a sugerat ca e o persoana rece?  
  
-Nu stiu,dar mi s-a parut ingandurat de parca ceva l-ar fi facut sa-si aminteasca un lucru dureros din trecut.In orice caz,nu investighez mai mult de atat.Ma voi duce impreuna cu matusa la cina la care ne-a invitat si dupa aceea nu-l voi mai vedea,pentru ca va pleca.  
  
-Poate,dar daca are pentru ce,sau mai bine zis pentru cine sa stea…s-ar putea sa mai ramana.  
  
-Nu cred ca va fi ceva intre noi.  
  
-Asta spui tu dar mai vedem…Din ce te cunosc eu,ai o personalitate misterioasa si atragi multe pesoane langa tine si chiar daca nu continui sa fi langa ele ,esti,oricum memorabila si ele vor sa se intoarca in prezenta ta.  
  
-Hai,nu ma mai magulii,Vico.Stii si tu ca multe din trasaturile mele sunt in aparenta.Esenta,pana acum nu a reusit niciunul sa mi-o cunoasca.\  
  
-Ei,bine,nu e tarziu.De-acum lucrurile devin interesante.  
  
Privind pe geamul care dadea inspre fereastra,fetele observau casutele cele mici si mari decorate dupa obiceiul vremii,brutariile si micile croitorii,oamenii interesanti sau obisnuiti,muncitori care carau peste si piei de animale in spinare legate cu funii,femeii bogate care priveau de sub machiajul alburiu si rujul rosu pe cei mai mici lor,iar undeva mai departe de oras,chiar in padure cineva pe care Karon isi dorea sa-l vada.”Oare ce mai face?”,se intreba fata sorbindu-si ultima gura de ceai din ciasca.Reflectand la viata ei,cu razele soarelui ce se alintau pe fata fetei,se intreba adesea in astfel de momente de cugetare cum a mers cand era mica cu parintii ei la o astfel de terasa,numai ca atunci nu erau atatea dulciuri,ci prajituri facute in casa.Isi amintea cum mama ei si tatal se strangeau de mana si zambeau in timp ce ea isi savura poate cea mai delicioasa placinta cu mere ,una cu multe amintiri."Cum ar fi fost sa fie in viata?"..Cu siguranta ca ar fi sfatuit-o ce sa faca cu sentimentele pe care le are sau mama ei ar fi luat-o deoparte si i-ar fi transmis cunostiintele pe care orice femeie trebuie sa le stie,insa…nu era cu putinta,trebuia sa invete totul singura.Afisand o fata de nemultumire,Karon gandi ca “poate”era un cuvant folosit prea mult in vocabularul ei.Trebuia sa accepte situatia si sa spere la mai bine.  
  
-Stii ceva,Victoria?Hai sa mergem la parfumeria parintilor tai de care mi-ai spus ,nu am mers niciodata acolo.  
  
-Desigur,vom merge.  
  
Dupa ce ii platira doamnei Munsley,fetele iesira afara si mergand in ritmul inceput,se plimbau pana la locul promis.Nu luasera trasura.Ar fi fost pacat,pentru ca,vremea fiind asa frumoasa dupa iarna cea grea,le facea pe fete sa iubeasca soarele domol si briza calma pe pielea catifelata.Si oricum,distanta nu era mare,dar era un prilej pentru ca cele doua sa isi mai povesteasca despre viata,reusite,amintiri,ganduri.Dupa un timp,vazand-o pe Karon care privea la cerul albastru presarat cu zahar,Victoria o intreba daca s-a certat iarasi cu matusa ei.  
  
-Nu,sa stii ca nu.Nici nu ma gandeam la ea.Nu imi mai pasa ce sa intampla cu ea,pentru ca,de acum inainte o sa iau viata asa cum trebuie.Daca trebuie schimbat ceva ,o voi face,dar voi juca numai dupa regulile mele…  
  
-Aproape ca ma sperii!Sa mai intreb daca ti s-a intamplat ceva?  
  
-Nu-ti face griji,totul va fi bine.Acum haide sa intram,tatal tau este aici.  
  
-Buna ziua,domnule Bathory!Ce mai faceti?  
  
-Buna ziua si tie ,Karon!Aranjam sticlutele de parfum.Cele mai vechi le mutam in spate,pentru ca urmeaza sa aducem monstre noi din cele preparate de la subsol.  
  
In timp ce vorbea cu Victoria,Karon il studia pe acel omulet de vreo patruzeci si cinci de ani.Avea o infatisare placuta,cu statura lui impunatoare,mustata,ochii micuti si negrii,iar printre firele de un negru carbune,se ascundeau cateva fire albe,ce ii dadeau un aer de intelept grec.Victoria ii semana perfect.Avea aceeasi statura impunatoare,cu parul brunet,in bucle mari si ochii asemenea,fata alba cu trasaturi blande,nasul micut,si o frunte de sculptura.Cat despre vestimentatia celor doi,nu ducea lipsa de culoare si stil.Familia Bathory era renumita pentru parfumeria din oras si dispunea de o situatie financiara buna.Insa nu din acest motiv lui Karon ii placea sa petreaca timp cu ei,ci pentru ca spre deosebire de ceilalti bogatasi,ei erau o raritate.Aceia care ar fi fost in state sa dea tot ceea ce aveau pentru altii.Lucrul de care Karon a ramas impresionata a fost acela ca,tatal Victoriei si sotia lui,Emilia,le faceau rost de munca celor care nu aveau.Multe persoane sarace care erau in stare sa munceasca au primit adapost si hrana pentru a lucra la fabricarea parfumurilor.Desi acest lucru era destul de complicat dupa cativa ani de ucenicie,puteau cu recomandare de la proprietar sa se angajeze in alta parfumerie.Fetei I se parea un lucru cu adevarat revolutionar,mai ales ca nimeni altcineva nu se ingrijea de cei saraci si fara speranta in ochii altora.  
  
Karon fu intrerupta din gandurile ei de intrebarea domnului Bathory:  
  
-Karon,ti-ar placea sa vi la subsol sa vezi cum se prepara parfumurile?  
  
-Desigur ca mi-ar placea,chiar as fi incantata.  
  
Cele doua fete se luara de mana pe scarile care duceau la subsol si emotionate coborara treapta cu treapta.Nici chiar Victoria nu mai fusese acolo.Mama ei ,Emilia ii interzisese de multe ori sa mearga,fiind desigur mult prea grijulie si protectoare cu ea.Tatal ei era opusul.Atunci cand Victoria voia sa mearga undeva,chiar el o insotea si se contrazicea de multe ori cu sotia lui,spunand ca fata lor trebuie sa experimenteze cat mai mult,lucru care o va ajuta pe viitor.  
  
Ar fi vrut si Karon sa fii avut parinti ca ai ei,insa stand mai mult cu familia Bathory se simtea chiar ca intr-o familie.  
  
-Aveti grija,fetelor,pe unde calcati.Scarile sunt putin alunecoase,pentru ca muncitorii mai trec cu uleiurile de flori si e imposibil sa nu mai scape pe jos.  
  
-Nu va faceti griji,domnule Bathory,vom avea.  
  
Ajungand la subsol Karon ramase muta de uimire.Camera unde se preparau parfumurile era mai mare decat si-ar fi inchipuit ea.De afara nu se vedea atat de mare,insa acel subsol era sapat in pamant.Pe pereti erau numai sticle mari si mici cu uleiuri aromate iar cazanele din cupru, erau amplasate la o distanta de trei metri unul de altul.Fetele observara o trapa care ducea afara si pe unde un muncitor impingea petalele de trandafir intr-un vas de metal pentru a se fierbe.In toata sala munceau numai barbati,pentru ca,asa cum spusese domnul Bathory,munca ara cam periculoasa pentru femei.  
  
-Veniti cu mine fetelor,sa va arat ceva.Aici in stanga mea e un cazan pentru parfumul din lemn de santal si petale de trandafiri,iar aici se prepara chiar acum unul din frezie,tei si gardenie.  
  
Langa cazanele infierbantate se simtea un miros placut de parfum unul mai dulce si aromat,altul mai tare,depinzand de plantele care erau introduse.  
  
-Domnule Bathory,am citit intr-o carte,spuse Karon,ca o metoda mai veche de fabricare a parfumurilor era prin folosirea grasimii de animal.  
  
-Da,ai dreptate,insa e mult mai simplu asa.  
  
-Tata,in cat timp este gata preparatul?  
  
-De obicei se lasa la foc mai moale toata noaptea.Insa am aici unul deja gata,daca vreti sa-l mirositi.  
  
Fetele se apropiara de un cazan mare,la al carui capat,pe o teava micuta,se scurgea lichidul pretios.Domnul Bathory lua sticluta bombata si dand cu mana sa inspire mirosul exclama multumit de cum a iesit.  
  
-Am putea si noi sa mirosim?intreba nerabdatoare Victoria.  
  
Tatal le inmana sticluta care inca era putin calda,iar fetele asemeni lui fura multumite de parfum.  
  
-Iti place,Karon?  
  
-Da,are un miros inbietor.Ce ingrediente ati folosit?  
  
-Am folosit frezie,trandafir si mir.Daca iti place poti sa-l pastrezi.  
  
-Multumesc mult,miroase grozav.  
  
-Acum sa iesim,fetelor,sa-I lasam pe muncitori sa-si faca treaba.  
  
Urcara scarile si ajunsi in magazin o intanlira pe mama,Victoriei,Emilia.La cei patru zeci de ani,inca arata foarte bine.Era satena cu ochii maronii,buze carnoase si pometii ridicati,purtand o rochie violet cu un corset negru dantelat.  
  
-Buna ziua,doamna Bathory.  
  
-Buna,Karon,ma bucur ca ne-ai vizitat.Ati coborat cumva la subsol.?  
  
-Da,tatal Victoriei ne-a aratat cum se prepara parfumurile si chiar mi-a daruit unul.  
  
-Ei bine,daca ati fost toti trei nu imi fac griji,dar sa nu cumva sa cobori singura Victoria.Nu as vrea sa patesti ceva!  
  
-Haide,Emilia,am mai discutat s  
  
despre asta si oricum va cobori cu mine,nu o las singura.  
  
-Mama,cred ca sunt destul de mare ca sa am grija de mine.  
  
-In niciun caz,domnisoara,nu e vorba ca nu am incredere in tine,dar imi e teama sa nu patesti ceva.  
  
-Exact asta imi arati,neincredere.  
  
-Haide,draga mea,ma astept ca tu sa ma intelegi.Cum iti pot arata ca am incredere in tine,insa fara sa te expui unor pericole?  
  
-Ei bine,ma vei lasa in noaptea asta la prietena mea Karon.Ne cunoastem de multi ani si cred ca voi fi in siguranta.  
  
Cele doua fete se strangeau de mana,in speranta ca o vor indupleca pe mama Victoriei sa o lase la Karon.  
  
-Bine ,cred ca e in regula daca stai o noapte la ea.Dar luati trasura noastra.Iar daca se va intampla ceva,aratand spre domnul Bathory,o sa vorbim noi,iar apoi pleca din magazin spunand ca o asteapte o trasura care o va duce la croitorie.  
  
-Fetelor asta e sotia mea si de aceea o iubesc.De prima oara cand am vazut-o mi-a placut firea ei vulcanica.Victoria,spuse lui Karon,m-a mostenit pe mine.noi suntem mai calmi si rabdatori..Acum voi chema o trasura sa va duca pana acasa .Sper ca matusa ta sa fie de acord  
  
-Cu siguranta o sa-I faca placere,rase Karon,uitandu-se spre Victoria.  
  
-In acest caz,ne vedem maine Victoria.Da-I o imbratisare tatalui tau.  
  
Iesind in fata parfumeriei,Karon ii spuse Victoriei ca nu ii vine sa creada ca a lasat-o si ca acum ii indrageste si mai mult pe parintii ei.  
  
Dupa ce trasura sosi , fetele urcara,povestindu-si tot drumul gandurile si sperantele de viitor .Dupa un drum de o ora,Karon se dadu jos cu ajutorul vizitiului, unul mai in varsta si urca impreuna cu Victoria in camera ei.In timp ce urcau scarile,veni iscoditor si Elisabeth,care le intreba ce mai fac.  
  
-In noaptea aceasta,Victoria va sta la noi.Parintii ei deja ne-au dat permisiunea.  
  
-In cazul acesta,poti sa ramai,Victoria.Coborati la cina ,mai tarziu.Radella a pregatit pui umplut la cuptor.  
  
-Pare delicios,spuse Karon care urca in camera ei.  
  
Odata ajunse , fata cu bucle balaie se puse in pat, scotandu-si cismulitele negre,lasand rochia albastra sa se reverse pe tot patul.  
  
-Nu o stiam pe matusa ta asa de bine-voitoare.M-a surprins.Ma asteptam sa spuna ceva de sederea mea aici.  
  
-Nu te lasa inselata de aparente.E doar multumita ca am mers la balul organizat de Johnathan.  
  
-Asa,deci.In acest caz,sa ne schimbam si sa coboram la cina.Imi e cam foame si cred ca puiul Radellei a iesit grozav.  
  
Fetele se schimbara si dupa o cina copioasa cu rasete si voie buna,cum nu mai fusese de mult in sufrageria familiei Knight,spre frustrarea matusii care se scuza si merse in camera ei devreme,Karon si Victoria urcara istovite in camera ca sa doarma.  
  
-Crezi ca s-a suparat Radella ca nu am ajutat-o sa stranga masa?,intreba Victoria cu un dram de vinovatie.  
  
-Eu am intrebat-o dar a spus ca se descurca,asa ca….In plus ,sunt foarte obosita.  
  
Dupa ce se schimbara in hainele de noapte,Karon privea pe fereastra mare la cerul instelat.  
  
-Crezi ca exista o lume acolo undeva ,dincolo de stele?  
  
-Nu stiu,Karon,orice e posibil,spuse Victoria bagandu-se in patul moale care o astepta si pe Karon.  
  
-Uneori am impresia ca este ceva mai presus de noi,ceva care ne guverneaza.Cred ca natura si chiar noi am fost creati de cineva si ca acel cineva face ca unele persoane sa se intanleasca sau nu.Poti spune ca e destin,dar eu am impresia de ceva mai mult.  
  
-Pana vei descoperii ce este,vin-o in pat,Karon,sa dormim.  
  
-Ai dreptate.  
  
Ca doi ingeri care dorm pe un nor,asa stateau si fetele,cu parul balai si brun pe pernele albe,incervand sa inchida ochii si sa viseze la inceputuri…  
  
-Vico,dormi?,intreba in soapta Karon.  
  
-Acum nu…spuse somnoroasa Victoria.  
  
-Trebuie sa iti spun ceva.Ceva important.  
  
-Sper sa fie ceva de viata si de moarte,Karon,deoarece ma luase somnul.  
  
-Pe aproape.  
  
Deschizand ochii negrii,fata asculta cu atentie peripetia prin care a trecut Karon,cum a fost salvata si adusa acasa.  
  
-Karon,tu simti ceva pentru acel baiat?  
  
-Nu stiu inca,dar as vrea sa-l mai vad macar odata.  
  
-Stii,nu sunt experta in dragoste dar cred ca esti indragostita de el.Cand imi povesteai de Pablo nu vorbeai cu aceeasi intensitate asa cum vorbesti despre William.Poate ca e intuneric,dar sa stii ca iti stralucesc ochii.Daca nu e asta dragoste,atunci ce e?  
  
-Cred ca ai dreptate.Dar imi este frica sa iubesc.Mi-e teama ca voi fi ranita.  
  
-Nimeni nu stie cum va fi,dar sa iubesti e cel mai frumos lucru,cel mai inaltator sentiment pe care un om il poate avea.Asa ca,lasa-te in voia lui.  
  
-Poate ai dreptate.Ma simt mult mai bine ca ti-am povestit.Acum sa dormim.  
  
-Era si timpul!  
  
Dupa ce Victoria adormi,Karon cobori usor din pat si se duse la fereastra.Oricat de obosita ar fi fost nu putea sa adoarma.Oare chiar il iubea pe William?.Daca da,atunci maine va incerca sa il vada.Privind in departare,la luna muscata care lumina peste varful copacilor si la stelele ca niste ochii de copii inca se gandea la cuvintele Victoriei.”sa iubesti este cel mai frumos lucru”.La acel moment din noapte cuvintele Victoriei pareau dintr-un roman de dragoste.Apropiandu-se de geamul rece respiratia fetei il incalzi,aburindu-l si-l saruta cu gandul pe alesul inimii ei .”Maine te voi vedea,Will.Destin sau nu,dar imi doresc sa te vad si asa va fi.  
  
Referinţă Bibliografică:
Karon,cap 5 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2269, Anul VII, 18 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!