CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017        Toate Articolele Autorului

karon,cap 4
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dupa ce trasura lua o piatra maricica sub roata de pe partea stanga,Karon se trezi din vis, brusc la realitatea urata in care trebuia sa fie personajul principal.Parca ii parea rau ca s-a trezit.Ramase cu impresia ca,a revazut ,ca intr-o amintire,scena cand s-a trezit la cabana lui Will din padure si i-a vazut chipul luminos,ce afisa un zambet copilaresc.
Intre timp,Jonathan,ii striga vizitiului sa aiba mai mare grija data viitoare sau o sa se lipseasca de serviciile lui.In orice caz,niciun servitor,vizitiu sau alta persoana care lucra pentru familia Livingstone nu era platita de el ci de tatal lui,domnul Richard,insa pe moment parea o idee buna sa dea impresia de putina autoritate in fata fetei,care afisa o atitudine de indiferenta.Oricum,se trase de pe partea lui,mutandu-se pe cealalta,scuzandu-se.Acum privirea lui John era de nemultumire,deoarece piatra o trezise pe fata,care dormea atat de frumos rezemata de bratul lui.Aproape tot drumul simtise caldura emanata de trupul ei firav si bataile ritmice ale inimii,care-i ridica si cobora corsetul.
Dupa inca doua ore de mers,fara sa schimbe vreun cuvant,cei doi ajunsera,iar primul lucru care i-a atras atentia fetei,era numarul mare de invitati care coborau din trasuri ,in perechi de cate doi sau trei,dintre familile cele mai cunoscute din zona.Coborand din trasura,Karon observa opulenta data de conacul impresionant si de invitatii ca niste furnici colorate.Coloane de marmura tronau la intrare ,iar langa fiecare cate o faclie aprinsa ce oferea o noata de mister.
.Neasteptandu-l pe sarbatorit sa-i ofere mana ca sa coboare,fata isi facu loc printre trasuri si vazand o figura familiara in lumina facliilor,se opropie incet.Era un vizitiu care se odihnea,iar Karon il recunoscu cu adevarat dupa ce veni si ea in lumina.Era Aongus,fiul Radellei.Chiar daca dorea sa lase impresia de maturitate,inima fetei era tot de copil,asa ca,se furisa incet pe langa trasura,si il trezi strigand pe o voce groasa:-
-Ce faci,vizitiu,dormi?!
-Cine..ce...ma iertati,nu dormeam,spuse baiatul dezmeticindu-se si sarind in picioare.
-Sunt eu,prostutule,Karon,..rase fata de el.
-A!,tu erai!M-ai speriat,am crezut ca era domnul Munpfry si nepoata lui.Privind la lumina,baiatul observa chipul angelic al fetei si exclama:
-O! Sa nu te mai recunosc in rochia aceasta!Arati superb...Oricum mai bine te-ai grabi la petrecere,matusa ta a venit acum ceva timp si mi-a zis sa te anunt sa vii de indata,atunci cand te voi vedea.
-Nu-ti face griji,am avut grija ca matusa sa nu mai imi poata zice nimic,de acum incolo,nu mai joc dupa regulile ei.Dar cum se face ca esti vizitiu?
-Am fost astazi sa-i livrez doamnei Munpfry la mosie cativa saci cu ovaz pentru cai si am descoperit ca are o nepoata superba care avea nevoie sa fie adusa la bal,asa ca...
-Te-ai oferit,nu?
-Oricum,pe cat e de frumoasa pe atat de inganfata ,o sa o vezi la petrecere..Vazand ca pleaca spre John care se plimba ca un pudel in lesa,baiatul ii striga:.
-Ureaza-i la multi ani din partea mea,Karon!spuse Aongus,aratand spre John.
Insa fata nu replica,ci doar afisa in coltul gurii un zambet care lasa sa se inteleaga totul...
-Karon,sa stii ca suprizele nu s-au terminat,spuse John.Am ceva pentru tine.Matusa ta m-a ajutat sa o i-au.
Karon isi dadu parul buclat la o parte si baiatul ii puse masca de bal,care stralucea in lumina fada a felinarelor.
La intrara in sala unde invitatii deja faceau cunostinta si discutau,Johnathan intentiona sa o tina de mana pe Karon,pentru ca toata lumea sa il observe,insa fata prevenind acest lucru ,lua un pahar de sampanie de pe o tava dusa de un servitor si incerca din multimea persoanelor care erau prezente sa gaseasca o figura familiara,insa nu avu noroc.Chiar si fata matusii era o binecuvantare in acel moment....”Sunt chiat atat de speriata de a socializa cu atatea persoane? Sau faptul ca stau la periferia orasului m-a facut sa nu mai suport pe nimeni?”se intreba amuzata Karon ,in timp ce sorbea din licoarea spumoasa.”Nu cred ca problema e la mine.Daca ma gandesc mai bine nu suport pe nimeni pentru ca toate persoanele de la petrecere sunt niste prefacuti si inganfati.Si evident ca nu am ce sa discut cu ei.Ce as putea aborda ca subiect?.Eu nu vreau sa barfesc despre ce se intampla in societate sau vreo persoana anume.Nu ma imaginez spunand vreodata:-Ai auzit draga ce a patit fata aceea?O!..nu stii?Dar e ingrozitor !Se amuza launtric Karon.Uitandu-se in jurul ei,nu il mai zarea pe John,probabil ca,vazand-o atat de absorbita de propiile ganduri ,abandona initiativa de a dansa cu ea.”Saracul de el si eu chiar aveam de gand ,macar de ziua lui sa ii acord un dans..Mai bine ma duc sa il caut.”Facandu-si loc printre rochiile colorate , fracurile si costumele bicromatice,in cele din urma il gasi pe cel pe care il cauta,purtand o discutie cu un important comerciant de peste care aproviziona,prin corabiile sale intreg orasul Vigan.
-Si cine este domnisoara aceasta incantatoare?,intreba barbatul luand initiativa.
-Este o prietena,dar sper ca va fi pe viitor mai mult de atat,raspunse John,parca laudandu-se in urma achizitiei unei proprietati.
„Ma indoiesc,ii raspunse Karon,in gand,dar e ziua ta ,asa ca nu am de gand sa te fac sa te simti prost”
-Imi pare bine sa va cunosc,domnule.Eu sunt Karon Knight.
Barbatul cu burta si mustata rasucita,ce aduce mai mult cu un pirat din cartile pe care obisnuia sa le citeasca,intinse mana si luand-o pe a fetei o saruta spunandu-i ca el se numeste Arthur Gottman si ,momentan se afla in oras cu afaceri.Fata auzise de el si ,in plus isi amintise de una dintre vizitele facute parintilor pe vremea cand era mica.Isi aminti cum fusese fascinata de un lucru pe care omul din fata ei i-l daruise.
-Poate nu va mai amintiti,dar v-am mai vazut,de mult ,pe vremea cand parintii mei traiau.Ne-ati facut o vizita.
-A,da ,daca stau bine si ma gandesc...am facut in trecut multe afaceri cu domnul Knight.Era un om de exceptie,intotdeauna te puteai baza pe el.Ce vremuri,intr-adevar.
-Acum ,ma scuzati.Va trebui sa vi-l rapesc pe John pentru un dans,i-am promis,asa ca...
-Nu-i nimic,duceti-va...Mi-a facut placere sa te cunosc si tragand-o mai langa el ,pentru ca John sa nu auda ,ii sopti usor..-Sa stii ca baiatul asta nu ti se potriveste...ai incredere in sfaturile mele,tatal tau ar spune acelasi lucru...
-Stiu,dar azi e ziua lui, asa ca am de gand sa fiu mai ingaduitoare.... si rase in timp ce il tragea de mana ,ca sa termine mai repede ceea ce fagaduise.
Sala de dans era destul de mare,cat sa incapa toti invitatii,dar multi dintre domnii nu aveau curajul sa le invite pe domnisoare...insa Karon era o exceptie.Lasandu-se plimbat printre celelalte cupluri,John nu indraznea sa rosteasca nimic si oricum,se simtea putin rusinat ca nu a luat initiativa,asa cum il sfatuise tatal sau.Toate cuplurile se pozitionara pentru Quadrille,un dans pe care fata il stapanea destul de bine si spera ca si John sa il stapaneasca la fel.
„Sper sa nu ma calce pe picioare, asta ar fi cam rusinos pentru amandoi..”gandi fata,asezandu-i mana pe coapsele ei invelite de materialul delicat al rochiei.Karon zambi usor vazand ca John are mainile transpirate si se gandi sa se lase in voia sortii,pentru ca,oricum lucrurile nu puteau merge mai prost.Muzicienii amplasati ceva mai sus incepura a vrajii notele sa curga si perechile asezate una langa alta ,fata in fata,incepura a dansa.Dupa ceva timp,fata observa ca luiJohn nu-i mai era teama ca o sa gresasca si se simtea putin mandra,ca de un copil care invata sa mearga.Dansand cu el,trebuia sa se faca un schimb de parteneri si afisandu-se in fata unui domn,un sentiment familiar o coplesii .Strangandu-i mana celui din fata ei,putu sa ii observe,ochii albastrii ce se ascundeau sfiosi sub masca.Tanarul nu era prea inalt,doar cu putin fata de ea,iar fata,studiindu-l simtii atunci cand el o trase mai aproape un miros imbietor de trandafiri si regina noptii,care o facu sa uite ca danseaza.Acum plutea...Insa se trezi la realitate cand mana lui John o lua de coapse spre el,facand din nou schimb de perechi.Dupa cateva miscari ,dansul se sfarsi in aplauzele celor ce ii priveau,iar fata uitandu-se dupa cel cu care dansase ,observa ca nu mai era.Chiar si acum mai pastra mireasma parfumului,ce o invaluise .Fata ii promisese doua dansuri,asa ca atunci cand cel de-al doilea incepu,John ii intinsese mana si o invita sa danseze.Inca nu si-l putea scoate pe acel barbat misterios din minte asa ca,in timp ce dansa cu Johnathan,se gandi ca il va cauta.
-Ai dansat superb,Karon,iti multumesc.
-Acesta era cadoul meu pentru tine..si acum ma scuzi,voi merge sa o salut pe Victoria,am auzit ca a venit si ea la pertecere,nu-ti face griji ,voi revenii..
Fata isi facu loc printre invitati si tinandu-se de rochie ,incerca sa il zareasca pe cel care,pentru un moment ii facu inima sa bata mai tare.”Poate ca a plecat”gandi ea”In cazul acesta,ma voi duce sa o caut pe Victoria.Coborand scarile,cu rochia dantelata in maini,ajunse intr-o camera cu putini invitati si lua un pahar de sampanie de pe o tava plimbata de servitori.”E absolut superb...”exclama fata si lasand paharul de sampanie pe o masuta se apropie,usor si il mangaie pe clapele de fildes,cu o atingere ce era menita unei iubiri de mult pierdute.”Nu stiam ca il are,cred ca a costat o multime de bani”Pianul,de culoare alba,trona in camera,in semi-umbra si o incanta pe fata care invatase de la mama ei aceasta arta a sufletului .Asezandu-se pe taburetul de aceeasi culoare,fata mangaie ca un salut clapele albe si negre iar apoi,dupa ce hotari ce va canta,isi scoase manusile de catifea si canta melodia ei preferata,cea pe care,chiar inainte sa moara o invatase mama ei.De fiecare data cand aceasta voia sa o adoarma pe fata ii fredona din refren,Karon reusi mult mai tarziu sa invete la pian sa o reproduca.Dupa ce parinti ei murisera,fata mai pastrase o perioada pianul,dar apoi,in urma unei discutii cu matusa il vandu,pentru ca,dupa spusele acesteia parintii o lasasera cu datorii.Norocul ei a fost sa o intalneasca ,mult mai tarziu pe Victoria si sa poata canta la al ei.Acum cu mainile fragile,scotea sunetele unui clar de luna,imaginandu-se in patul moale cu somnul ce venea sa-i sufle praf de stele si pe mama ei soptindu-i noapte buna,cu ultimele note ce rasunau in linistea camerei.Auzind melodia,matusa,simtii un fior rece mortuar pe spinare si facandu-se palida la fata urca pe scari pana la sursa sunetului.Karon nu observa ca in timp ce canta se facu liniste in jurul ei si deschizand ochii,o zari pe matusa cu o fata plina de remuscari si cu lacrimi in ochi iar pe invitati aplaudand performanta.Stergandu-si lacrimile si zambind cu mare greutate,Elisabeth se apropie de ea si mangaind-o pe umeri o felicita si ii spuse ca e foarte mandra de nepoata ei.Dupa ce multimea se risipi,matusa o trase putin la o parte si ii spuse:
-Draga mea ma bucur ca ai venit.As vrea sa imi cer scuze ca te-am suparat,stii si tu cate am pe cap ,asa ca as vrea sa fie armonie intre noi de acum inainte,da?
-Desigur,matusa,asa va fi,atata timp cat nu iti scoti gherutele.Te-am avertizat si sa stii ca am vorbit serios.Dar daca te mai amesteci in problemele mele,voi riposta.
-Bine,bine..am inteles,dar te-as ruga,politicos,desigur..daca vrei si tu...sa il cauti pe Johnathan.
-Da,ma voi duce..spuse fata coborand scarile ce straluceau de curatenie si lux,gandindu-se ca trebuie sa i-a o gura de aer,in fond ,asa era planul ce si-l facuse de cand venise la pertecere.La ultima treapta insa,se opri.Il vazu,din nou,pe barbatul cu care dansase si observand ca se indreapta spre gradina,grabi pasul sa il ajunga.Atunci,o mana la fel de delicata ca a ei,o cuprinse si intorcandu-se o vazu pe Victoria.
-Ce faci Karon,?Te-am cautat peste tot,voiam sa iti vorbesc.Unde te duceai?
-Am ceva de facut acum,vorbim mai tarziu si daca intreaba matusa,m-am dus sa il caut pe John,bine? Asa sa-i spui.Grabindu-se impinsa de curiozitate asupra identitatii tanarului,iesi afara si nezarindu-l ,vazu o trasura care pleca si se gandi ca si el era in ea.”Trebuie sa fiu tare nebuna sa urmaresc o persoana care am cunoscut-o la petrecere”spuse fata in timp ce se plimba pe culuarul delimitat de tufele de trandafiri albi.”Insa,ceva m-a atras la el,ceva cunoscut,chiar si acum,am presentimentul ca l-am mai vazut undeva...insa nu stiu unde”.
Cararea pe care se plimba Karon era luminata de felinarele ca niste soldati in pozitie de drept pe front,ceea ce o facea sa se simta ,oarecum,in siguranta.In aer se simtea un miros linistitor,iar lumina lunii pline,amplifica misterul.Zarind o fantana se apropie usor si scotandu-si manusile din matase,lasa sa ii cada in palma moale cateva picaturi de apa ce tasneau din vasul unei muze usor aplecata.Vazand in spatele fantanii o tufa de trandafiri albi,se gandi sa rupa unul pentru a-l pastra restul serii langa ea si pentru a-i simtii prospetimea in racoarea noptii,insa se zgarie pe mana si renunta in cele din urma,sa-l mai i-a,gandind amuzata,ca ,probabil,John e suparat pe ea fiindca nu a fost o companie prea buna,iar trandafirii lui s-au razbunat.Insa,nu voia sa se intoarca la petrecere,pentru ca adevaratul spectacol se petrecea afara,in gradina.Pasind pe cararile labirintice,luna cea misterioasa isi revarsa praful magic peste tufele de flori ingrijite,facandu-le sa para umbre siluetice care dansau vals.Si picaturile de apa ce tasneau din gura unor lei,ce pazeau fantana ,pareau ca danseaza,la fel ca trandafirii,dupa sunetul naturii.Oftand si inspirand aerul vindecator,karon se asezase pe gura fantanii.
Gandurile de incantare fata de decorul nocturn ce se infatisa in fata ochilor fetei,fura intrerupte de atingerea soava a petalelor de trandafir,pe gatul ei de un roz plapand,iar o voce soava,aproape familiara,o facu sa se intoarca.
-Cred ca acest trandafir iti apartine,soptii o voce din intuneric.Iar cand se intoarse,vazu ca vocea avea un chip si anume barbatul pe care il urmarise mai devreme.
-Multumesc,trandafirii albi sunt preferatii mei...sunt ca niste flori venite din rai,nu crezi?
Privindu-l pe acel barbat,cu masca pe fata,ii zarii in lumina lunii culoarea buzelor trandafirii,ce se doreau a fi sarutate si ochii de un albastru precum cerul care ii patrundeau in suflet si ii faceau obrajii sa se imbujoreze.Observand acest lucru,baiatul zambi dulce si luandu-i mana,usor intr-a lui se prezenta cu numele de Pablo Garcia.
-Imi face placere sa te cunosc,eu sunt Karon Knight.Si ridicandu-se de pe marginea fantanii,de unde se asezase,ii sugera acestuia sa se mai plimbe putin pe culuare,in timp ce il intreba daca se simte bine la petrecere.
-Toata petrecerea a fost de bun gust,luxoasa,ce-i drept,dar lucrurile aceste nu ma prea caracterizeaza,Karon .Si razand,spuse cu un accent spaniol ca mai degraba e genul de persoana care se retrage pe la mijlocul petrecerii.
-Oricum,in seara aceasta cu luna plina,petrecerea se desfasoara aici, in gradina.
„Ce coincidenta!”gandi fata aproape cu voce tare.Si privindu-l pe Pablo,observa ca era cu gandul departe.Dar oare la ce se gandea?
-Dar tu? De ce nu esti la pertecere,dansand,pentru ca sunt sigur ca nu duci lipsa de doritori.Sunt convins ca orice domn ar da orice sa danseze cu tine,spuse baiatul intorcandu-se spre ea.
-Aveam de gand sa fac acest lucru inca de cand am venit.Am insotit aproape toata seara chiar gazda balului,Johnathan Livingstone,cred ca ai facut cunostinta cu el.
-Da,de fapt ne stim de ceva vreme.Am facut,acum cativa ani afaceri cu tatal sau ,domnul Richard.
-Nu as vrea sa fiu indiscreta,dar de unde provii?Numele tau imi spune ca esti din Spania dar vorbesti fluent engleza.
-Intr-adevar,nu sunt din aceasta tara.Provin dintr-un orasel de provincie,din Mexic,si am venit sa inspectez una dintre proprietatile unchiului meu,Don Santiago Garcia,care s-a imbolnavit si nu a mai putut sa vina.Cred ca stii unde se afla,langa fabrica de pantofii,din oras.
-Da,am vazut-o de cateva ori,are o gradina superba plina de trandafiri si am vazut si cativa cai,ingrijiti de personalul de la mosie.
-Iti place sa calaresti,pentru ca in acest caz,mi-ar face placere sa te invit intr-o zi sa vizitam impreuna pe cai,imprejurimile.
Insa fata,desi incantata de propunerea lui,se gandea la William si la faptul ca ,incepea sa aiba sentimente pentru el.Vazandu-i reactiile,baiatul se scuza si ii propuse ,mai bine sa vina ,la cina cu familia ei,cand vor avea timp,inainte,insa ca el sa plece .
-Mi-ar face placere.Cred ca e miezul noptii si John mi-a promis ca o sa vad artificile, va tine si un discurs.Stiu un loc superb de unde le putem vedea.
Luandu-l de mana,ca pe o persoana care o stie de o viata,inainta in fuga pe culuarul luminat de felinare .
-Ai avut dreptate ,de aici avem o priveliste mai buna.
In scurt timp fetele celor doi fura luminate de artificii colorate,care reusisera sa scoata zambete largii de pe chipurile lor.Vazand-o pe matusa Elisabeth care se tot uita printre invitati dupa ea si pe John care era impacientat ,tot impaturind o foaie pe care notase ceva,Karon se hotari sa coboare.
-Imi pare rau,dar trebuie sa ma intorc la petrecere. Luandu-si rochia in mainile ei calde acum de emotia despartirii,o mana la fel de fierbinte o prinse si ii inapoie trandafirul ce fusese uitat.
-Multumesc,Pablo,chiar as vrea sa am ceva care sa-mi aminteasca de seara aceasta.
-Sper ca ne vom mai revedea,spuse baiatul nedandu-i drumul la mana.
-Probabil,nu stiu.Poate ca va fi tot intr-o noapte cu luna plina.Si zambind lua trandafirul si cobori scarile in graba.
Strecurandu-se printre invitati,o zari pe matusa si se aproprie,aproape cu sfiala.
-Unde ai fost pana acum,draga mea,te-am cautat peste tot.
-Am fost pana in gradina,sa i-au putin aer,dar acum m-am intors.Plecand de langa matusa,fata se duse langa John,intrebandu-l daca are emotii.
-Desigur ca am,dar acum ca esti langa mine,incep sa dispara.Tatal lui ii facu semn ,dupa cateva minute si John se infatisa in fata publicului plictisit care abia astepta ca el sa faca o gafa pentru a avea subiect de barfa.Karon il incuraja,insa.Dupa discursul rostit in care le multumea invitatilor si familiei pentru tot binele si multumiri pentru urari,fata ramase impresionata de cat de calm fusese el si se simtii aproape mandra ca pentru un fiu ce in sfarsit se maturizeaza.
Apoi urma inca o serie de artificii colorate ,in timp ce invitatii aplaudau. Karon nu putea insa sa-si scoata din minte pe Pablo,baiatul misterios de la petrecere si sesiza un detaliu care ii atrasese atentia si anume faptul ca el avea in mana un baston sculptat cu un paianjen si ca mergea putin schiopatat”Probabil ca a cazut de pe cal”il scuza fata.In orice caz e o persoana deosebita si se gandi ca nu ar mai trebui sa judece oamenii dupa aparente si ca, i-ar placea sa il mai revada.
Totusi,desi purta masca,ce-i ascundea chipul,fata zarise ochii de un albastru intens,care ii aduceau aminte de William ,cel fata de care semintele iubirii incoltira deja.Karon ,spera,insa,ca acel rod ca nu se transforme in trandafiri cu spini si sa nu aiba de suferit daca isi va deschide inima in fata lui.
Seara se incheiase destul de bine pentru toti.Invitatii plecare unul cate unul iar sevitorii deja faceau forfota sa curete locul.Matusa si Karon isi luara ramas bun de la gazde si plecara cu o trasura.
Calul inainta lenes pe drumul spre casa si Karon urmarea de pe geam varfurile brazilor care taiau vazduhul luminat de luna plina."Ce seara!,gandi ea.Oare ce o sa se mai intample?Ramane de vazut.Oricum ,viata e plina de surprize"  
  
Referinţă Bibliografică:
karon,cap 4 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!