CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

Karon cap 3
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Dupa toate peripetiile petrecute cu o zi in urma,Karon dormise fara vise,iar Radella vazand ca e ora zece si ca inca nu s-a trezit,o lasa sa mai leneveasca putin.Ar fi trezit-o demult dar Elisabeth, putin mai matinala,plecase in oras cu trasura in vizita la prietenele ei Pamm si Mary,cu care obisnuia sa-si petreaca zilele de duminica,barfind si spunandu-si parererile si criticile la adresa tuturor oamenilor importanti din acel mic oras Wigan.
Doicai ii placeau acele dimineti.Nu numai ca nu avea parte de replici taioase si nefondate la adresa tuturor lucrurilor pe care le facea,dar si pentru ca putea sa o lase pe fata sa mai doarma putin in lumina razelor ce ii incalzeau chipul.Radella o iubea pe fata,la fel ca pe baiatul ei Aongus,fructul iubirii cu sotul ei Nimbu,care murise pe plantatiile de tutun in vremea sclaviei.Norocul acelei familii de negrii a fost acela sa fie cumparati de catre sotii Knight pe vremea cand Emily,mama lui Karon era insarcinata..
In timp ce Radella incerca sa mai gaseasca franturi de amintiri cu sotul ei,auzi scartaitul scarilor si o vazu pe Karon la bucatarie ,imbracata si aranjata.Ce i se paru ciudat nu era atat ca se trezise ,doica stiind cat ii placea sa doarma ,ci faptul ca avea ceva mototolit in brate si se indrepta spre camera unde Radella depozita rufele care urmau sa fie duse la spalatorie.Fata se indrepta spre camera ei ,incet si crezand ca nimeni nu o vazu,se sperie de intrebarea subita a Radellei:
-Pot sa stiu ce ai ascuns printre rufe?
-Nu am ascuns nimic,aveam o rochie murdara si am dus-o la spalat,atata tot,se scuza fata,parca ofensata de intrebare.
-Te vazusem ca te uiti ciudat asa ca ……
-Da,poti sa stai linistita,nana,si se duse sa o sarute pe obraz ,pentru a nu mai pune atatea intrebari,iar apoi pleca grabita , rasuflind usurata ,spre camera ei.
-Sa vii sa iei micul-de-jun,Karon,striga doica din bucatarie!
-Da, voi venii intr-un minut…
Nu stia de ce ,dar doica avea presentimentul ca fata ei a intrat intr-o incurcatura si ca, o sa o implice si pe ea in asta.Se ridica de la masa cu greu,vaitandu-se de o durere de spate si luand merele rase le intinse peste aluatul din tava.Nici nu izbuti sa termine de bagat placinta la cuptor ,ca intra pe usa de la bucatarie Aongus ,mereu grabit,infascand un mar rosu din cele spalate pentru placinta.
-Dar tu,ce ai patit fiule?De ce esti asa grabit?intreba mama ingrijorata.
-Am fost la plimbare cu calul prin apropiere,iar acum ma duc sa-i livrez doamnei Munpfrey doi saci cu ovaz.Iti amintesti,nu?M-a rugat demult sa ii aduc cu trasura.
Tanarul Aongus era un baiat foarte muncitor.De fapt ,aproape numai el facea munca grea in gospodaria familiei Knight.Avea doar 19 ani dar era mult mai implinit decat Karon,si mai inalt decat ea.De altfel,Aongus o iubea mult pe fata,nu numai din recunostinta ca dupa moartea parintilor ei,Karon a insistat ca cei doi sa ramana dar si pentru ca ea era tovarasul lui de joaca inca de cand erau mici.Insa ,in urma cu un an,situatia se schimbase,deoarece matusa le interzisese sa mai petreaca timpul impreuna,ea nefiind de acord cu baiatul pentru ca era negru si in opinia ei ,inferior.Insa de fiecare data cand aceasta nu era acasa,cei doi puteau sa evadeze in gradina ,la umbra unui copac ,citind o carte sau privind cerul si imaginandu-si ca pot evada in alta lume.
Terminand de infulecat marul,o saruta pe frunte pe mama lui si porni hotarat si grabit sa-i onoreze comanda doamnei Munpfry.Dupa ce il vazu intrand in hambarul unde era legat armasarul Bill,dadu din cap ca o mama ingrijorata si urca domol spre camera fetei.Radella nu avea mai mult de cincizeci de ani ,insa greutatile vietii o facura sa para mai in varsta decat era .Cutele de la ochi aratau suferinta si noptile nedormite la patul fiului ei atunci cand se imbolnavise ,iar firele albe intareau ideea de intelepciune capatata odata cu varsta.Rochiile ei erau intotdeauna simple,in noante pastelate,chiar daca ii placuse mai demult sa deseneze si sa le coase cu mana ei pentru Karon,dar acum nu mai facea acest lucru.Ajunse in camera fetei si o gasi pe aceasta la masuta din colt,unde isi tinea obiectele de infrumusetare.Apropiandu-se de ea,o admira mai bine si ii sopti cat e de frumoasa.
-Intotdeauna exagerezi,nana,spuse Karon manjind-o cu pudra din coaja de oua pe obras.Dar fiindca mama a fost cu siguranta frumoasa,atunci te cred putin.
-Stii ,nu am venit sa te supar,dar am ceva sa iti spun,se pare ca de o vreme eu vin cu vestile neplacute.
-Spune ,nana ,nu o sa ma supar pe tine,desi cam ghicesc despre ce e vorba.Sigur are legatura cu Johnathan.
-Cam,da,insa matusa ta mi-a spus ca e ziua lui si ca e foarte important ca tu sa fii acolo.
Dupa cele spuse ,Radella se astepta ca fata sa refuze cu fermitate,facandu-si in minte scena cand va trebui sa ii spuna matusii ca nu vrea sa se duca si va vedea furia de pe fata ei.Insa gandurile doicai fura intrerupte de respunsul direct al fetei:
-Voi merge la bal.Daca matusa mea doreste acest lucru ,atunci asa ramane ,poti sa o anunti cand vine de decizia mea.
-Da,chiar vrei sa mergi?intreba surprinsa Radella apropiandu-se de scaunul fetei.
-Da ,daca nu am alta solutie decat sa merg,atunci nu am nimic impotriva,insa…nu am ce rochie sa imbrac.
-Ba da ,poti sa iei rochia cumparata de matusa ta,cea cu flori aurii.
-De fapt nu pot,stii, am rupt-o.
-Cum asa ?
-M-am agatat de o tufa de trandafiri in gradina si …s-a rupt.Nu o mai pot purta.Matusa o sa se supere pe mine ,asa ca mai bine ar fi sa nu-i spui,te rog.
-Nu-ti face griji,secretul tau e pe maini bune.O sa o cos eu cand se usuca.
-Eu ma gandeam ca mai ai tu vreo rochie ,pentru ca inainte mai faceai, si oricum nu trebuie sa fie grandioasa,doar buna de purtat.
-Nu cred ca mai am vreuna,matusa le-a bagat pe toate intr-o valiza si moliile au mancat din material.In plus ,ea spunea mereu ca ceea ce creez eu nu mai e la moda si ca am cunostinte invechite si mai bine las aceasta treaba pe mana croitorilor,spuse Radella indicnata,amintindu-si.Tin minte ca atunci cand mama ta m-a primit in casa si mai apoi l-am nascut pe fiul meu,m-a incurajat sa continui sa creez rochii ,deoarece spunea ca poate odata te voi invata si pe tine,cand vei creste.Avea chiar de gand sa-mi deschida un mic atelier in fabrica lor dar apoi a urmat accidentul si…. stii tu restul.Daca matusa ta nu ar fi avut buna-vointa sa ma lase sa stau in casa ca doica a ta nu stiu ce s-ar fi ales de mine si Aongus.Probabil ca as fi ajuns pe drumuri.De aceea ii suport lui Elisabeth toate ifosele,pentru ca sunt datoare,spuse doica cu o umbra de tristete in privire.Iar Karon,pentru a o face sa iasa din avalansa amintirilor dureroase,o atinse usor pe obraz,spunandu-i ca totul va fi bine daca vor ramane impreuna.Radellei ii trecu prin minte o idee si o lua de mana pe Karon pe scari,mai sus intr-una din camerele nefolosite.
-Ce cautam aici,nana?intreaba Karon uitandu-se la lucrurile din camera pline de praf.
-Suntem in camera mamei tale,draga mea si aplecandu-se ,scotocii intr-o valiza lada veche si scoase dintr-o cutie mai mica infasurata in panza,o rochie superba,alba din casmir si matase,cu perle la maneci si cu un corset brodat la fel.
-E superba!exclama fata,ducandu-si mana la gura iar cu cealalta pipaind materialul fin al rochiei.
-Oh!ofta doica.A fost mamei tale.Tatal tau i-a comandat-o de peste ocean,de ziua ei dar nu a mai apucat sa o poarte,spuse doica stergandu-si lacrimile….sti si tu ce s-a intamplat apoi.Dar vreau ca tu sa o porti ca sa-mi amintesti de ea,odihneasca-se in pace.Stii,Karon,spuse doica asezandu-se pe patul vechi,mama ta a avut sufletul unui inger si s-a comportat cu mine ca o sora.Atunci cand sotul meu a murit si ei m-au cumparat,am crezut ca probabil o sa-mi gasesc si eu sfarsitul la fel sau ca o sa traiesc intr-un iad.Dar nu a fost asa .Parintii tai au luptat pentru cei ca mine si au reusit pe multi sa ii elibereze.Pe mine m-au angajat sa iti fiu doica.Imi amintesc cum m-a ajutat la nastere ,cum m-a ingrijit si ca fiecare zi era mai frumoasa pentru ca imi zambea ea.Eu nu am cunoscut fericirea decat putin alaturi de sotul si de baiat,dar ea m-a facut sa cunosc adevarata bunatate.
-Vad ca ai doar cuvinte de lauda pentru ea.Mi-as dori ca intr-o zi sa pot ajunge asa ca ea.O persoana buna,care ajuta neinteresat si care se gandeste mai mult la altii decat la sine.Chiar cred ca acesta e scopul nostru in viata,sa -i ajutam pe altii si sa schimbam viata celor din jur in bine.
-Da,ai dreptate,draga mea,dar acum hai sa mergem in camera ta,sa o probezi si sa vedem daca mai trebuie ajustata.
Cele doua ajunsesera in camera entuziasmate,iar Karon proba rochia,cu emotie,gandindu-se ca avea un obiect de-al mamei aproape,de parca ar fi putut sa o imbratiseze pe ea insasi.
-Perfect,iti vine absolut perfect.Ma bucur ca s-a pastrat bine in lada aceea si ca matusa ta nu a aruncat-o……
-Cum? Matusa a mai aruncat lucruri de-ale mamei?
-Nu…nu..adica am vrut sa spun….se balbai Radella.Oh,imi pare rau fata mea,nu trebuia sa iti spun.Ce imprudenta!
-O sa vorbesc cu matusa atunci cand o sa se intoarca acasa.Dar deocamdata nu o sa-mi strice bucuria.
-Dar nu as vrea sa va certati,eu sunt de vina,erai asa fericita si acum…
-Nu-ti face griji,nu esti tu de vina ,ea este.Nu are niciun drept sa arunce din lucrurile mamei.Nu am poze cu ea,sau cu tatal meu,obiecte personale si singurul lucru care mi-a ramas e aceasta rochie.Stii….cateodata stau ore in sir si incerc sa imi amintesc chipul ei dar nu reusesc.Pot doar sa ma privesc in oglinda si sa cred ca probabil asa arata.
-Draga de tine…spuse Radella pe un ton duios strangand-o in brate.Nu te mai intrista ,ca oricum, ceea ce conteaza sa stii despre mama ta ,este caracterul ei si chiar ii semeni in aceasta privinta.
Desi suparata,fata se admira in oglinda,facand in fata Radellei cateva piruete.Rochia alba,brodat cu mici perle si cu maneci scurte ,era completata de manusi din acelasi material.
-Doica ,cred ca am vazut in lada aceea langa cutie si niste pantofi,te duci te rog sa -mi -i aduci?
-Desigur,asteapta-ma.
Intre timp,se auzi de la usa de la intrare un zgomot de parca cineva ar fi intrat in casa,iar fata se repezi stiind ca matusa sosise:
-Ce bine ca ai coborat,draga mea.Voiam sa-ti vorbesc despre ceva important.
-Desigur matusa,si eu am ceva sa iti spun.Vezi rochia asta?
-Da…cam demodata daca ma intrebi pe mine.,dar presupun ca merge la balul de diseara.
-A fost rochia mamei,spuse Karon incercand sa isi pastreze calmul.E singurul lucru pe care il mai am de la ea.Si stii de ce e singurul?!,pentru ca tu le-ai aruncat pe toate.
-Nu ma mai invinovatii ,sa stii ca am facut-o pentru tine.Cand te-am luat la mine dupa moartea parintilor tai,erai distrusa si devastata…Credeam ca toate acele lucruri ti-ar fi provocat si mai multa suferinta,asa ca le-am daruit unor femei nevoiase,adauga ea,parca simtindu-se jignita de ofensa facuta.
-In orice caz,nu trebuia sa le dai altcuiva.Cred ca aveam dreptul sa pastrez ca amintire obiectele ei personale,nu crezi?
-Ba da,draga mea,dar erai prea mica si…nu voiam sa te fac sa suferi.
In confruntarea dintre cele doua caractere,Karon reusi sa-si stapaneasca emotiile astfel incat,sa afiseze o privire calma si un caracter stapan pe sine.Insa discutia despre mama ei era singurul subiect care o emotiona pana la lacrimi.Dar nu avea nevoie acum de asa ceva,nu putea da dovada de slabiciune,asa ca de fiecare data cand matusa riposta cu vorbe taioase,fata isi musca limba pentru a o mentine stapana pe sine si sa nu cedeze.
-Vad ca nu are rost sa ne certam matusa.Asa ca, am hotarat sa plec din locul din care stiu ca nu sunt dorita.O sa stau o vreme la prietena mea Lara,pana o sa-mi gasesc un loc.
-Ce amuzant,pentru un moment chiar am crezut,dar nu o sa faci tu asa ceva.
-Dar,draga mea,spuse Radella aproape cu lacrimi in ochi,cum ramane cu mine?.O sa ma lasi singura aici?
-Nu-ti face griji,nana.Tu si fiul tau o sa veniti cu mine,plecam din “iadul “acesta.
-Bineinteles,”iadul acesta”,dar in care ai locuit de cand erai copil.Stiu ca nu vei putea pleca si ca nu vei avea cum sa o intretii pe Radella,iar pe Aongus il voi da afara si la fel si pe gradinar.Stii ca fara ceea ce ii dau eu nu are cu ce sa se intretina si e foarte bonlav.In plus,daca pleci o sa am grija ca nimeni din orasul asta sa nu iti ofere locuinta si voi lansa zvonuri despre tine.Asta vrei sa provoci?!
In gandul ei,fata admisese ca matusa era mai puternica,deocamdata.Dar nu mai avea de gand sa se lase santajata.
-Incearca numai!si iti promit ca il voi umilii pe Jonathan si vei pierde prietenia celor doi.Chiar tu mi-ai spus ca e important ca eu sa ma casatoresc cu el.De ce,matusa?Ai cumva ceva de ascuns?si apropiandu-se de ea ii spuse privind-o in ochi:
-Daca o singura data imi vei mai reprosa ceva sau Radellei iti promit eu,ca vei regreta.Nu stiu cum era mama,dar cu mine nu iti mai merge santajul si eu voi hotari daca ma voi duce sau nu la bal.Nu mai sunt fetita care plangea in camera ei dupa ce o certai.Mai incearca odata cu amenintarile si tu vei fi cea care va plange.Zicand vorbele acestea,urca scarile in camera ei,urmata de Radella care era bucuroasa ca fata ei ii luase apararea,lasand-o pe matusa fara glas si cu o privire fixa.
-N-as fi crezut ca ii vei raspunde vreodata asa matusii,spuse Radella apropiandu-se de fata care se asezase pe un taburel de langa fereastra.
-Un singur lucru am invatat de la Elisaberh,doica si anume ca raului trebuie sa-i raspunzi cu rau
-Dar tu nu esti asa,nu poti fi rea.
-Stiu..rase Karon,dar macar pot sa ma prefac ca sunt.Cineva trebuia sa ii inchida gura,nu o mai suportam.
-Si pana la urma te mai duci sau nu la bal?
-Da,vreau sa ma vada langa John si sa constientizeze ca de mine depinde ca ea sa se inrudeasca cu familia Livingstone.Mi-am dat seama ce urmareste.Crede ca va beneficia ceva din averea celor doi dar se insala.
Si luand cateva panglici ,Radella ii prinse parul in cateva impletituri sofisticate ,prinzand cate o floare brodata ,alba de ele.Apoi fata lua pudriera si dadu pe fata si decolteu,iar buzele carnoase si le colora cu un rosu ce ii scotea albul dintilor in evidenta .La gat prinse un diamant daruit de Lara,de culoare rosie,cu o panglica alba,ce parea o mica picatusa de sange,cazuta din inima fetei,ce trebuia sa isi lase copilaria in cameruta de la manzarda..Mai apoi ,Radella ii aduse si pantofii si fata ,incaltandu-i constata ca ii veneau bine si ca probabil erau tot ai mamei.In mod normal fata nu s-ar fi imbracat asa,dar in seara aceea voia sa-i arate matusii ca nu mai e o copila si ca acum e decisa sa razbata prin propriile puteri si sa i-a decizii de una singura.Se ridica usor de la masuta atunci cand vazu trasura lui John,si coborand scarile se lasa condusa de un valet pana la el.Elisabeth ramase uimita de faptul ca fata mersese pana la urma,credea ca dupa cearta ce o avuse ,s-ar fi refugiat in camera ca in alte dati,dar ceva se schimbase in comportamentu ei.Astfel,matusa hotari sa vina la bal cu o alta trasura,si sa o supravegeze pe fata ,pentru ca sa nu ii dea planurile peste cap.
Atunci cand se urca in trasura ,il privi pe baiat cu un zambet cald,desi fals si se aseza langa el,lasandu-l sa-i sarute mana.Baiatul care era obisnuit cu atitudinea rece a fetei,nu-i venea sa creada si aproape emotionat,scoase din buzunarul fracului o cutiuta din catifea neagra.Karon intinse mana ei cea mica,lua cutia si deschizand-o vazu o bretara cu un diamant ,de culoarea colierului pe care il purta si il lasa chiar sa i-o puna la mana.
-Vroiam sa iti spun,zice fata,ca imi pare rau ca am exagerat in privinta ta,dar stii si tu cum este sa-ti impuna cineva ceva.
Daca pana atunci John reusise sa-si stapaneasca cat de cat emotiile,dupa vorbele rostite de Karon acesta ii lua mana intr-a lui si ii promise ca o va face cea mai fericita de pe pamant.
Insa Karon,tragandu-si mana ,ii spuse sa nu isi faca sperante prea mari ca se vor casatorii peste noapte ci mai bine sa lase timpul sa rezolve unele lucruri.Apoi se rezema de fereastra trasurii si vazandu-l pe baiat ca vorbeste cu vizitiul,desena cu degetul pe geam un w.Privind drumul si privelistea,visa cu ochi deschisi la cel care ii castigase de fapt inima,acel om care o facea sa simta fiori reci si fierbinti in acelasi timp,desi nu il vazuse decat o data
" Probabil asa e cand iubesti,trebuie sa doara ca sa iti dai seama",soptii usor,facand geamul sa se abureasca si ca litera w sa apara din nou.Insa o sterse cu tristete,pentru ca sa nu observe cel cu care avea sa-si petreaca seara.In lumina portocalie a soarelui la apus,Karon adormi incet leganata de trasura care inainta domol.
Referinţă Bibliografică:
Karon cap 3 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2241, Anul VII, 18 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!