CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Violeta Catincu         Ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

Karon cap 1
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Deşi Karon avea delicateţea unei flori de primavară, în privinţa somnului se comporta întotdeauna ca o pisică căreia îi place să lenevească în lumina razelor calde ale soarelui, care se reflectau prin fereastră .Atunci când Radella trase draperiile ca să deschidă ferestrele, Karon deschise mai întâi un ochi, apoi pe celălalt, dând semne că ar trebui să îsi respecte ritualul de trezire măcar câteva minute. Doica nu îi spusese să se trezească, însa razele enervante ale soarelui straluceau acum ,în aşa fel încât ,nu mai era cu putinţă să adoarmă din nou. Radella îsi vazu de treaba, şoptii un ‚”Bună dimineata!” subtil şi coborî la bucătărie să pregătească micul-de jun pentru cei din casă.După câteva minute ,Karon se dezmorţii de-a binelea şi dându-se jos din pat,inspiră mirosul proaspăt al diminetii de primăvară ,care intra nestingherit prin fereastra larg deschisă. Apoi simţurile ei fură acaparate de un nou iz, şi anume mirosul de plăcinta cu mere , proaspat scos din cuptor, care urcase pe scări până în camera cea luminoasa a fetei.
-Ştie cum să mă ademenească Radella,bombănii încă somnoroasă Karon. Şi luându-şi halatul alb din catifea cu puf de gască la mâneci şi papuci de casă pufosi , coborî pe scări, luându-se după mirosul dulceag de placintă care încă persista.
-Karon dragă, ai idee cât este ceasul? Întrebă prietenos Radella, împărţind în patru porţii egale plăcinta aburindă de pe fereastră.
-Bună dimineaţa şi ţie ,doică! Oricum, e timpul să mănânc o bucată de plăcintă ,care presupun că e delicioasă ,din moment ce numai mirosul m-a adus până la bucătărie.Să ştii însă,că am o scuză bună pentru că m-am trezit târziu.Ieri ,mătuşa mea m-a dus prin toate croitoriile ca să-mi cumpăr aşa cum spune ea mereu”rochia perfectă care va atrage toate privirile” Karon imitând-o cu o voce mai piţigăiată care provoca râsul. Până şi doica care voia să afşeze un dram de seriozitate râse ,însă reveni cu autoritate după câteva clipe.
-E ora zece ,draga mea şi ştii că o domnişoară care se respectă trebuie să se trezească devreme ,să se aranjeze ,mai ales că....şi se opri brusc ,de parcă vorbele i-ar fi scăpat .
-Mai ales că ce..doică? Te rog continuă cu ce ai de spus...sau îmi ascunzi ceva?întrebă iscoditor Karon.
-Mai ales că e o zi superbă de primavară şi nu trebuie să leneveşti în casă ,ci să te bucuri de tinereţea şi vitalitatea ta....se bâlbâi Radella vrând să evite subiectul.Bine ,Karon, nu mă mai privi aşa ,îti voi spune .Mătuşa ta mi-a zis să nu îti spun dar ,vezi tu mai devreme sau mai târziu tot vei afla.
-Ce anume trebuie să aflu? Se îngrijoră fata.
- Nu-ţi face griji,nu e nimic grav,sau cel puţin nu prea.Ideea este ca, scumpa ta matuşă Elisabeth, l-a invitat pe Jonathan şi pe tatăl lui şi ştiu că te vei supăra ,dar asta este.
-Ah, urăsc că matuşa se bagă în viaţa mea. Aş vrea să stea deoparte şi să ma lase să iau propriile decizii în privinţa lui.Nu am nimic cu Johnathan si cu tatăl lui,chiar daca e un necioplit ,dar aş vrea să mă lase să văd viaţa prin ochii mei..
Radella vazand-o pe fata trista,ii aduse de indata o felie mare de placinta si fata acesteia isi recupera zambetul suav ,dupa care doica se topea.,,Inca mai o pot inveselii pe copila mea astfel, gandi doica dar as vrea sa mai dureze clipele acestea de inocenta si fara griji.”
Insa nici nu apuca sa infulece din bucata,ca privirea ii fu acaparata de o silueta ce se afisa in fata usii si se lasa admirata din cap si pana in picioare.... Fata avea in centru un nas micut ,completat de buzele rosii subtiri si de ochii caprui cu gene mari... Iar parul castaniu ,care inca mai purta o stralucire a anilor de tinerete,se lasa purtat pe unul dintre umerii de portelen ai femeii.Trupul ei asemeni unei salci in bataia vantului tomnatec ,era acoperit de o rochie, de un albastru inchis cu flori albe brodate in jurul corsetului minuscul.Coapsele erau invaluite de panglici albe asemeni florilor de pe corset,rochia avand o croiala simpla care ii evidentia silueta fusiforma .Pe deasupra rochiei purta o capa de culoare neagra din catifea,pana la nivelul ghetelor lacuite, ,iar pe caps o palaria din fetru ,intarita pe margine cu o panglica si impodobita.In spatele palariei,era infipta o pana de papagal de un albastru ca platosele carabusilor ,care in zilele de vara ,se lasau ademeniti de lumina felinarelor din gradina.Din capa neagra,se iveau doua maini uscative ,nemuncite ca ale Radellei,insa nu isi pierdusera gratia de altadata .Ele purtau manusi de dantela albe ,cu flori de culoarea cerului dimineata.Daca nu o cunosteai,i-ai fi dat cam treizeci de ani,dar femeia avea patruzeci si cinci. Analizand-o din cap pana in picioare,Karon nu realiza ca matusa ei o salutase,iar cand aceasta ii spuse pe un ton suparat, ca e nepoliticos sa nu i se raspunda ,parca se trezi la realitate.
-Scuza-ma ,matusa! Eram...si se gandi la o scuza care sa o multumeasca si sa o maguleasca in acelasi timp..absorbita de frumusetea rochiei tale si de eleganta ta.
Fata femeii uscative se lumina dintr-o data ,de parca intreg soarele ar fi navalit in bucatarie, si afisand un zambet de multumire, se indreapta cu un mers de felina spre camera ei de la etaj.Urmarind-o cum se indeparteaza, Radella si Karon rasuflara usurate ,pentru ca, de obicei nu era in toane bune ca astazi.Karon o imita pe matusa,cu un mers comic ,cele doua amuzandu-se de comportamentul frivol al matusii.Insa starea de amuzament disparu,atunci cand matusa se intoarse in bucatarie,amintindu-i nepoatei de un eveniment neplacut.
-Era sa uit,Karon,spuse matusa oftand si ducandu-si mana la cap.Azi vin in vizita contele Livingstone si fiul lui Jonathan si as vrea sa te pregatesti.Nu putem arata oricum asa ca mai bine te-ai grabi.
-Stii ceva matusa, eu il pot suporta pe domnul Richard,dar pe fiul lui nu vreau sa il vad..adauga Karon afisand o privire de nemultumire .
-Hai,draga mea,nu mai face fata aceasta,Jonathan e un baiat simpatic ,un gentalman adevarat...spuse matusa chicotind usor.
-Gentalman adevarat?Nu-ti mai amintesti ce s-a intamplat vizita trecuta ,atunci cand m-a calcat pe rochie si mi-a rupt-o?
-Fleacuri ,draga!Aceste lucruri nu conteaza la un barbat.Poate ca,daca ar avea persoana potrivita langa el ,atunci s-ar mai cizela putin.E ca un diamant neslefuit ,Karon ,intelegi,nu?
-Mai degraba,o simpla piatra de rau,dar la cat e de bogat ,tu il vezi,desigur ,ca un diamant stralucitor.
Cand vazu ca dialogul se aprinde,Radella intervenii.
-Draga Elisabeth,poate ca ar fi mai bine sa amanati aceasta vizita la ceai,daca lui Karon nu-i face placere, spuse doica pe un ton sfiit,temandu-se de reactiile impulsive ale matusii.
Si avea de ce sa se teama,pentru ca Elisabeth izbucni ca un vulcan ,de parca vizita ar fi fost o problema de viata si de moarte.
-Te rog,draga mea,nu te mai purta asa cu matusa ta.Stii cat de important e pentru mine...adica pentru noi ,desigur vizita si prietenia lor.Am inteles ca nu iti face placere,dar fa-o pentru mine si accepta sa il invitam pe Jonathan.Totul e spre binele tau,ti-am mai spus asta.
-Imi pare tau ,matusa. Te respect ,dar ei vor un singur lucru de la mine-casatoria si nu stiu daca sunt pregatita pentru asta,am doar saptesprezece ani.
-Asta e parerea ta,dar eu cred ca dragostea nu are nimic de-a-face cu casatoria.Atunci cand m-am maritat cu Marcus ,nu eram indragostita de el si totusi am invatat sa il iubesc in felul meu ,iar atunci cand a murit in aceelasi incendiu in care au pierit parintii tai ,am suferit enorm.Si de aceea cred ca ,daca il vei accepta pe el,dragostea o sa vina pe parcurs.Acum nu ai cum sa intelegi,dar o vei face.
Vazand ca nu merge cu vorbe dulci,Elisabeth se sprijini de mobilierul din lemn de cires ,acoperindu-si fata cu mainile, in semn ca se simte ranita de purtarea nerecunoscatoarei fete.Din cand in cand se auzeau suspine false ,care erau menite sa o induplece pe Karon,sa accepte acest compromis.Radela si fata schimbara cateva priviri de neancredere,dupa care pentru a intrerupe scena melodramatica,ii spuse matusii ca accepta din recunostinta sa ii primeasca la ceai si sa se compoarte cat mai bine in prezenta celor doi.
Auzind acele vorbe,doica stia cat de rau se simtea fata ,si cat de greu ii era fara parinti si cu o matusa care ii reprosaza ca a gazduit-o in casa ei.Isi aminti cu tristete,cum incendiul de la fabrica de tesaturi,ii rapise fetei ocazia de a simti mangaierile parintesti.Doica o intelegea perfect,nu numai pentru ca fusese langa ea in fiecare zi ,de cand era micuta,dar si pentru ca, la randul ei suferise o pierdere de neinlocuit si anume sotul ei,pe care il iubea dincolo de moarte.Astfel prin acea copila cu parul auriu si ochi de un verde zmarald se vedea pe ea ca intro oglinda. Elisabeth,auzind cuvintele dorite ,inceta plansul dramatic si ii multumi fetei spunandu-i ca asa e cel mai bine.Iesi din bucatarie ca o actrita care paraseste scena, in aplauzele publicului,afisand pe fata ei uscativa un zambet de victorie.Numai ca in loc de aplauze,ii erau aruncate priviri de neincredere deoarece stiau cat de bine putea manipula matusa arta santajului,facand-o pe fata se se simta vinovata pentru ca nu ii arata recunostinta.Dupa aceasta scena,Karon se aseza pe scaun ganditoare,uitand de bucata de placinta care se racise, oricum,de mult.
-Nu mai mananci? O intreba doica pe Karon vrand sa-i faca toate poftele pentru a uita de acel incident.
-Mi-a pierit pofta de mancare.Oricum ,atunci cand ma gandesc la Jonathan am mai degraba stari de greata si nu de pofta,adauga fata razand, la fel ca Radella care era bucurosa ca in astfel de momente fata ei cea dulce mai are simtul umorului.
-Ma voi duce in camera mea sa ma pregatesc,spuse fata hotarata ,ridicandu-se de la masa.Daca vrei poti sa vii sa ma ajuti putin cu snurul corsetului pentru ca rochia pe care mi-a luat-o marusa e cu adevarat deosebita.

Urcara amandoua scarile pana in camera lui Karon,luminata acum de razele puternice ale soarelui de la amiaza si scotand din sifonierul alb din lemn de cedru pictat cu flori orientale de culoare rosie, aseza pe pat o rochie verde zmarald ,asemeni ochilor patrunzatori ai lui Karon.Manecile erau cusute din dantela si fir auriu iar talia era inconjurata de o panglica de culoarea ierbii in diminetile udate de roua.Desi Karon se uita cu nedumerire la rochie ,incercand sa-si dea seama cum sa o aranjeze,Radella afisa un zambet de mandrie pentru faptul ca fata ei se maturizase atat trupeste cat si sufleteste.Gandurile ii fura insa alungate de imaginea amuzanta o probarii rochiei.
-Ai putea sa ma ajuti putin, agauga Karon pe un ton infundat si enervat.M-am blocat in rochie.
-Stai sa te ajut .Gata .Acum arati ca o papusa de portelan, priveste-te in oglinda.
-Da, asa e ,ca o papusa care nu se va putea misca deloc ,rase fata.Ce-i drept ,e putin cam imensa.
-Ti se pare imensa ?bine ca nu ai apucat moda de pe vremea mea.Cuvintele acelea o facura pe Karon sa se intoarca ,ascultand-o atent.Cand lucram pentru mama ta la croitorie aveam comenzi de rochii imense ,asta cam pe la 1800 si ceva,spuse Radella dand din cap si incercand sa rememoreze evenimentele.
-De ce spui asta ,doica?Cum era pe atunci?
-In primul rand moda in acea perioada era cam ciudata din punctul meu de vedere deoarece se exagera din ce in ce mai mult.La barbati nu era mare problema in ceea ce priveste moda ,insa era o adevarata tortura sa fii femeie in timpurile acelea.Barbatii purtau haine sa le spunem mai practice,fiind astazi cam la fel ,cu putine modificari,insa in cazul femeilor croitorii aveau de munca....ofta doica amintindu-si.Era numita daca imi aduc bine aminte...da ,da crolina se numea.O rochie imensa impodobita cu panglici si facuta din matase ,cusuta cu fire din aur sau argint,franjuri colorate din plin.....Aceasta rochie arata cat esti de bogata si de dispusa sa induri ca sa fi admirata.Pentru ca,da-mi voie sa iti spun dar avea ceva cantitate de material...In timp ce Radella povestea,Karon asculta cu uimire de parca ar fi auzit o poveste spusa in copilarie.
-Iti spun eu, era chiar periculoasa, mai ales pentru barbatii care treceau pe langa damele frumos aranjate si imbracate cu o astfel de rochie.De parca tinuta ar fi spus”da-te la o parte sau o sa fi strivit, rase doica copios ceea ce o bine-dispuse pe fata.
-Da, ce vremuri interesante, dar acum trebuie sa ma ajuti cu corsetul,dar sa nu-l strangi prea tare sau o sa lesin in fata lui Jonthan si o sa creada ca el e de vina,rase Karon scotand dintr-un dulap o trusa cu panglici si agrafe de toate culorile .O sa ma ajuti cu parul, te rog?As vrea sa imi faci niste impletituri frumoase cum te pricepi tu ,doica.
-Desigur ca te ajut,o sa arati superba.Si luand cateva agrafe din cutiuta de metal frumos vopsita,si cateva panglici de culoare verde,impletii parul auriu al fetei iar la final lua o floare ornamentala si o prinse frumos langa ureche.Dupa ce terminara cu aranjamentele ,Karon se privi in oglinda rotunda din coltul camerei ,Radella privind-o cu uimire si mandrie.
-Chiar ca arati superb, ca o papusa din portelan,si daca te privesc mai bine,semeni exact ca mama ta,si o imbratisa calduros.Tu imi amintesti de ea.Oglinda dezvalui un chip perfect de copila de 17 ani cu bucle aurii ,revarsate pe umerii albi,fata nepudrata fara cusur dar care avea o tenta de rosu specific varstei si copilariei de care dadea dovada si in final si ochi verzi care scanteiau de emotie.Privindu-se mai bine fata realiza ca se maturizase ca de acum nu mai putea sa fie atat de rasfatata de Radella si ca era in cumpana unor decizii mari .
-Sincer ,doica imi pare rau ca m-am imbracat asa frumos pentru Jonathan,nu merita si nu vreau sa ma intelegi gresit , crezand ca sunt nerecunoscatoare cum crede matusa, dar nu simt nimic pentru el si vreau sa ma inteleaga si el. Eu i-am spus intotdeauna adevarul in fata numai ca nu vrea sa-l accepte.
-Eu te inteleg,Karon ,nu trebuie sa-mi explici nimic.Sa stii ca indiferent de deciziile pe care le vei lua eu te voi sustine intotdeauna si daca vei avea nevoie de sfaturi vreodata poti apela la mine si te voi sfatui ca o mama.
-Multumesc,doica ,stiu ca am in tine un sprijin si ca vei fi alaturi de mine in ciuda tuturor lucrurilor care se vor mai intampla.Iar apoi o imbratisa cald ,imaginandu-si ca e mama ei.
-Ce moment emotionat! Spuse ironic matusa,care isi stergea lacrimile false cu o batista brodata avand initialele E K in coltul acesteia.
Karon si Radella schimbara priviri de neincredere si observand acest lucru ,Elisabeth spuse pe un ton grabit:
-Am face bine sa ne grabim,doar nu vrem ca invitatii nostrii sa soseasca iar noi sa nu fim gata.
Uitandu-se pe fereastra , fata observa trasura invitatilor si ofta prelung de parca ar fi urmat sa intre pe scena si sa interpreteze un rol.
-Au venit deja.Atunci trebuie sa ne grabim .Te rog Radella ,condu tu invitatii in gradina pentru ca vom lua acolo ceaiul si te mai rog sa ne aduci niste fursecuri sau briose .

Radella se grabi spre bucatarie indeplinindu-si si rolul de bucatareasa pe langa cel de doica.Coborand pe scari bombanea de zor cum ca nu mai poate face fata singura la cate sunt de facut in casa si ca ar mai trebui sa aiba un ajutor.In acest timp, matusa ii arunca o ultima privire acelui chip de inger nevinovat si cu privirea pierduta,de parca si-ar fi amintit ceva dureros cobori pe scari fara sa scoata un cuvant,lucru ce o facu pe Karon curioasa. Elisabeth ajunse in gradina si isi saluta invitatii, rugandu-i sa i-a loc .In cele din urma ,tragand aer in piept isi facu aparitia si Karon ,nu cu o atitudine timida in fata unui barbat de douazeci si cinci si a tatalui sau cu rangul de conte ci mai degraba cu o privire si cu un zambet falscare spunea : „nu va dura mult,mai indura putin si o sa se termine vizita”
Fata il saluta respectuos pe Jonathan,acesta sarutandu- elegant mana in semn de respect.Desi parea ca se mai cizelase intre timp .Jonathan,pierdu in zona decolteului fetei ,uita sa ii inmaneze acesteia buchetul de flori.Un cot venit din partea tatalui il trezi, scapand din mana florile,spre amuzamentul tuturor.Invitatii se asezara la masa rotunda,contele tragandu-i scaunul fetei si al matusii ,aruncandu-i o privire fiului sau care uitase sa faca acest lucru si se aseza la masa primul. Acum musafirii asteptau sa fie serviti, iar Elisabeth deschise subiectul, intrebandu-l pe Richard cum mai este in oras ,ce s-a mai intamplat, si care mai sunt noile barfe care circulau.In timp ce Richard raspundea jovial,Radella sosi cu ceaiul si fursecurile si servind la masa, schita un zambet inspre fata pentru situatia in care se afla.Desi ceilalti pareau a se simti bine, Karon era prezenta doar cu trupul,gandurile ei fiind mult mai departe.
Matusa vazand ca nepoata ei nu se implica in discutie ,ii sopti lui Richard ca trebuie sa discute o problema importanta si il invita in salon pentru aceasta.Domnul Livingstone se scuza in fata lui Karon spunandu-i ca se vor intoarce intr-un minut si o urma pe Elisabeth.Vazandu-se singura, Karon strangea marginile scaunului, neprevazand situatia , si rugandu-se ca cei doi sa se intoarca mai repede si sa nu fie nevoita sa vorbeasca cu Jonathan prea mult.Jonathan care intre timp mai prinsese putin curaj, intra in vorba cu fata spunand o multime de banalitati precum:ce gradina frumoasa aveti ,fursecurile sunt delicioase si asa mai departe..,mai apoi facandu-i complimente , asa cum probabil auzise de la alti domni.

Karon avea obiceiul de a privi persoana cu care vorbea,analizand si cel mai mic detaliu.” Jonathan nu e un barbat urat,dar nici frumos”,gandi fata nemaifiind atenta la ceea ce vorbea el.” Pana la urma ,comportamentul lui conteaza si al lui este ca al unui copil de zece ani, ai carui parinti au fost prea ingaduitori cu el.
Vazand ca fata nu il asculta,el ii lua mana atingandu-o si marturisindu-i sentimentele ce i le poarta:
-Voiam sa mai astept,dar iubire ce o simt pentru tine e prea mare . Cred ca matusa ta ti-a spus de intentiile mele in ceea ce te priveste,dar inainte sa iei o decizie ,gandeste-te ca nu vei duce lipsa de nimic ,pentru ca am auzit ca familia ta are datorii iar eu pot sa te ajut.Stiu de pozitia voastra sociala,dar cu toate astea pot fi o partida buna pentru tine.
Karon ramase uimita de acest gest de indrazneala ,si gandindu-se ca Johnathan era mult mai abil si experimentat decat se astepta, isi retrase mana ,varsand din gresala ceaiul de levantica pe pantalonii lui John.
-Poate matusa mea ar fi de acord cu aceasta casatorie din pricina banilor ,pe care ,oricum nu tu ii castigi ci tatal tau,dar eu nu sunt asa. Nu as putea vreodata sa iubesc sau sa ma casatoresc pentru bani .Nu te iubesc si nu te voi iubi nici macar daca ai fi acoperit cu aur,spuse nervoasa fata si ridicandu-se de la masa ,pleaca ,trecand furtunos pe langa matusa si domnul Livingstone care tocmai se intorceau din salon.Vazandu-l pe baiat ca se sterge,matusa impacientata isi ceru mii se scuze pentru gestul necuvincios al fetei.Cei doi musafiri se scuza ,spunand ca trebuie sa plece , si ca poate vor mai revenii cu alta ocazie.
Vazand trasura plecand de la fereastra, Karon stia ca matusa ei se va supara dar poate daca va avea noroc ,gestul ei il va face pe John sa nu mai vina.Insa se pare ca avusese putina dreptate, pentru ca matusa urca scarile grabita si se opri in fata usii nervoasa,pentru ca planurile ei au fost stricate.
-Ai idee ce ai facut? Intreba matusa retoric.
-Am facut ce a trebuit sa fac, am fost ofensata si am raspuns ca atare, raspunse fata neprivind-o in ochi pe matusa si privind in departare la orizontul nemarginit.
-Macar uitat-te la mine cand vorbesc cu tine . Iti spun eu ce ai facut .Ai dat cu piciorul la o sansa imensa. Ar trebui sa fi recunoscatoare ca iti asigur viitorul.Ca sa intelegi ce ai facut vei sta in camera ta si nu vei lua nici cina diseara .Eu ma voi duce in oras sa repar ce tu ai stricat,o sa-mi multumesti mai tarziu pentru asta.Si iesind din camera,Karon se sprijini de fotoliul de langa fereastra ,cu sufletul plangand insa lacrimile conteneau a iesi.Imediat urca si Radella ingrijorata ,consoland-o pe fata.
-Nu-ti face griji ,doica,voi fi bine.Si oricum ziceai ca azi te duci in vizita la gradinar ,pentru ca are o problema de sanatate.
-Da,asa este trebuia sa ii duc niste plante medicinale .Se plange de ceva vreme ca il cam doare capul.Dar nu pot sa te las in starea asta ,o las pe alta data si stau cu tine.
-Nu e nevoie ,doica ,du-te si oricum sunt pedepsita.Pacat, e o zi asa frumoasa se primavara si nu ma pot bucura de ea.
-Daca esti sigura ca vei fi bine,atunci plec,il iau si pe fiul meu cu mine cu trasura ca e cam departe locuinta lui.Te las draga mea,ma voi intoarce repede si o saruta pe frunte incetisor fara sa observe cat de mahnita era. Dand sa plece, fata o intreaba:
- Doica, crezi ca mama ar fi fost suparata pe mine ca nu o las pe matusa sa imi aranjeze viitorul?
-Nicidecum ,draga mea .Am cunoscut-o pe mama ta si ea ar fi vrut sa iti asculti imima, asa ca nu-ti mai bate capsorul cu asta .
-Multumesc,nana pentru tot. Acum du-te ca sa ajungi mai devreme ca e distanta mare.
-Bine ,scumpa mea ,ai grija de tine.

Dupa ce Radella se retrase si fata vazu pe fereastra trasura plecand, ramase cu privirea la privelistea ce se desfasura in fata ochilor ei .Padurea era luminata de razele ca niste sageti ale soarelui primavaratic, dand impresia de mister,unul care abia astepta sa fie descoperit.Insa nu putea asta ,nu putea sa evadeze din cusca care ii ingradea sufletul si sa isi intinda aripile pana deasupra norilor care o chemau spre infinit...
Referinţă Bibliografică:
Karon cap 1 / Violeta Catincu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Violeta Catincu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Catincu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!