CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  




Autor: Violeta Câmpulungeanu         Ediţia nr. 3047 din 05 mai 2019        Toate Articolele Autorului

PRIETENII
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
P R I E T E N I I 
  
- Ei, gata cu lenea... Mâine ne sculăm de dimineată. Cumpărăm lapte. Da. Mai 
  
bem şi lapte, că ni se usucă maţele. Şi mergem să plătim chiria. Şi telefonul. Ei, şi tu acum. Ce dacă nu ne sună nimeni. Nu te uita urât, că aşa e. Prietenii îşi închipuie că ne-am schimbat numărul. Câte numere s-au mai schimbat în cartierul ăsta! De fapt, ce-ar fi să cerem şi noi alt număr? Atunci am şti de ce nu ne sună nimeni. Fiindcă n-au aflat încă noul număr. Ar putea să întrebe la Poştă? Da. Ai şi tu dreptate. Doar sunt atâţia de Georgescu în cartea de telefon. Gata. Asta e. Deci, mâine plătim chiria. Şi lumina. Trebuie neapărat să plătim lumina, că altfel ne-o taie. Ţi se pare mult? Nu. Nu televizorul. Frigiderul consumă. Te uiţi degeaba chiorâş, că nu-l desfiinţez. Nici nu mă gândesc. Poţi să şi crăpi de ciudă. Ai văzut ce bine mi-a prins când am avut criza aia de ulcer? Dacă n-aveam puii în congelator, de unde găseam pungă cu gheaţă în miez de vară? Aşa, puneam unul, când se dezgheţa puneam altul. Până mi-au trecut durerile. Bine, bine! Ştiu că nu ţi-a convenit, dar n-am ce-ţi face. După aceea i-am mâncat. Şi ce, n-au fost buni? Au fost grozavi aşa, la ceaun . Cum îi făcea biata Aglaia, Dumnezeu s-o odihnească, pe-acolo pe unde-o fi. A! Crezi că nu-i departe şi ne aude? Ai şi tu dreptate. Că ea, sărăcuţa, auzea şi ce nu spuneam. Trebuie să recunoşti că făcea o mâncare tare bună. Mai bine învăţam şi noi să gătim. Dar aşa ... Cartofi prăjiţi, ouă jumări şi câte-o supă din pachet. Să-mi aduci aminte de telefon. Ce dacă nu sună? Mă duc eu la colţ şi formez numărul. Alo! Da? Casa Georgescu? Chiar Georgescu în persoană la telefon. Pardon? Nu Pompiliu Georgescu. Pompei Georgescu... Ce, domne, n-ai auzit de Pompei? De Roma? De romani? Mă, da inculţi mai sunt unii oameni. Ei, drăcia dracului! Da fii mai atent, domnule, cum formezi numărul. Nu mai trezi oamenii în miez de noapte. Nu e noapte? E abia opt seara? Ce repede se mai întunecă. Nu-i nimic, nu m-am supărat. Se mai intâmplă să greşeşti... Errare humanum est ... Să ştii că ai voce placută. Cred ca eşti un tânăr simpatic. Nu eşti tânăr? Şi mai bine. Tinerii din ziua de azi sunt nişte încrezuţi. Fac pe grozavii. Salut! Salut! Ei, vezi, măi Tomel, aşa se înfiripă o discuţie la telefon. Politicos. Amabil. Ce, e aşa greu să fii amabil? Şi florile... Iar am uitat să le udăm. Cred că o să plouă . Şi dacă nu plouă? Ia, hai să terminăm cu lenea şi să udăm florile ... Da’ ce, mâine nu se poate? Florile se udă şi dimineaţa. Dacă nu e rouă. Şi dacă e rouă, cu atât mai bine. Le udăm seara. Mâine, nu azi. Ei, nu rezistă! Doar nu sunt magnolii.. . sau azalee. Sunt nişte amărâte de muşcate. Şi ochelarii ăştia ar trebui să-i schimb că văd foarte slab. Şi pe tine te văd frumos. Ha, h a, h a... Şi doar ştii bine că nu eşti frumos. Hai, nu te supăra ... Doar eşti prietenul meu cel mai bun. Şi între prieteni se mai permit glume. Nu? Doar suntem oameni de lume. Eheeei, ce frumoasă-i lumea! Turnu-ăla mare din Londra. Dacă n-ar bate ceasu, englejii nici nu s-ar mai trezi să meargă pe la treburi. Toţi se trezesc după Big -Ben. Şi Luvrul ... Ţi-aduci aminte ce lux, ce tablouri... ce... Parcă toată bogăţia Franţei s-a strâns acolo. Da' porumbeii ăia din Piaţa San – Marco, cum ne mai ciuguleau din palmă. Da’ Tirolul! Ce- am mai urcat în tinereţe ... Ti-o-la-ri-ti-! Daaa. Ce te uiţi? Aşa fac tirolezii. De acolo vine I-o-la-ri-u... Ori nu ştiai? Ei, şi tu acum... Ce dacă n-am fost nicăieri şi le-am văzut doar în filme ... La ce era să mă mai obosesc? Toate sunt departe. Lasă, bătrâne, că şi tu te uiţi la televizor. Şi nu-i aşa că parcă te simţi acolo, lângă oamenii aceia? Din orice parte a globului ar fi? Ce, parcă pe noi n-ar putea să ne televizeze? Uite-aşa ... Cum stăm acuma de vorbă. Tu ştii cum se stă în faţa camerei de luat vederi? Nu ştii? Păi, în primul rând, trebuie să zâmbeşti mereu. Nu-i neapărată nevoie să ţi se vadă dinţii. Mai ales dacă n-ai ... Important e să se vadă că eşti bine dispus. Şi pe urmă s-auzi a doua zi. Ştii, l-am văzut pe Georgescu la televizor. Aoleo, ce faţă avea ... Parcă era de ghips! Ei! Nici chiar aşa ... Mai blând! De par examplu ... Aseară am luat interviuri unor personalităţi din lumea ... din lumea ştiintifică, să zicem. Printre ele era şi renumitul matematician Pompei Georgescu. Nu sună frumos? Ba nu. Mai bine muzician. Pianist ... 
  
Bătrânul îşi priveşte cu atenţie mâinile cu vene îngroşate. De încordare degetele-i tremură, necontrolat. 
  
- Nu, nu pianist. Un pianist trebuie să fie stăpân pe reflexele sale. Mai bine spunem aşa ... Stimaţi telespectatori, în seara aceasta vă prezentăm un om simplu. Un om care n-a făcut nimic spectaculos în viaţa lui. Tocmai de aceea ne-am şi gândit că ar fi interesant să vă prezentăm un om a cărui existenţă s-a scurs monoton. Care a trăit modest şi a îmbătrânit frumos. Aşa ar trebui să se întâmple. Să nu vedem doar genii, oameni care au făcut neapărat ceva ieşit din comun. Macheta unui oraş din beţe de chibrit, colecţii de scoici, de fluturi, cele mai lungi unghii din lume ... cel mai gras om din lume ... 
  
Sună telefonul. 
  
Bătrânul tresare. Zâmbeşte. Ascultă. După câteva apeluri ridică receptorul. 
  
- Alo! ? 
  
Ridică mirat firele subtiri şi albe ale sprâncenelor. 
  
-Da! Hotel "Minerva". Cu cine? A! Cu domnul Mărăscu de la camera 302? Un moment, vă rog! Să văd dacă e în cameră. 
  
Bătrânul lasă receptorul pe masă şi tuşeşte usor, cu mâna la gură. Ridurile mărunte îi saltă colţurile ochilor într-un zâmbet ghiduş. 
  
-Doamnă, îmi pare foarte rău. Cheia este aici, la locul ei. Înseamnă că nu-i în cameră. Sigur că puteţi reveni mai târziu. Să vă spun cum mă numesc? 
  
Bătrânul surâde fericit. 
  
- Pompei. Pompei Georgescu … Aşa sunt eu, amabil. Din convingere. Eu zic să reveniţi peste vreo oră. Sărut mânuşiţele. Sărut mânuşiţele! 
  
Pune receptorul în furca şi se aşază satisfăcut pe fotoliu. 
  
- Ei, Tomele, acum putem să dăm drumul la televizor şi pe urmă mai conversăm cu doamna de adineauri. Dacă ai ştii ce voce placută avea! Dar ce faci? Sforăi? Ţie nu ţi-e rusine? Eu îmi bat gura degeaba, ca prostu, şi tu? Tu ... 
  
Faţa bătrânului se congestionează pe măsură ce ridică tonul. Incepe să se bâlbâie. 
  
- Eşti ... Eşti ... 
  
Are un acces de tuse care-i zguduie tot trupul. 
  
- Eşti lipsit de condescendenţă. Habar n-ai ce-i aia con-des-cen-den-ţă? Respect, mă! Respect. Consideraţie. Ce ştii tu? Ei, hai, hai, du-te şi te culcă! Să nu te mai văd! 
  
De pe celălalt fotoliu se ridică şi sare greoi pe covor un ogar deşirat, cu pete galbene şi ochi urduroşi. 
  
Bea apă dintr-o cutie de tablă şi se târăşte căscând spre fotoliul în care moţăie bătrânul lui prieten, ghemuindu-i-se la picioare. 
  
Referinţă Bibliografică:
PRIETENII / Violeta Câmpulungeanu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3047, Anul IX, 05 mai 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Violeta Câmpulungeanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Câmpulungeanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!