CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





Culoarea mov din curcubeul poeziei Mariei Merope
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Maria Drăgan, pe numele său adevărat, a debutat recent cu un volum de versuri, intitulat “Tainele mov”, la Editura Betta, sub pseudonimul Maria Merope. După afirmaţiile sale, a debutat la 17 ani cu o poezie în revista “Astra-Braşov”, sub girul poetului Gherghinescu Vania. A revenit ulterior, în 1982, publicând poezie în revistele: “Astra”, “Luceafărul”, “Suplimentul literar-artistic al Scânteii Tineretului”, “Almanahul Coresi” (Asociaţia Scriitorilor Braşov) iar de curând, în revistele: “Arena literară”, “Destine”, “Amprentele sufletului”, “Cervantes”.  
Ca motto, la începutul volumului, autoarea a ales un citat din Albert Enstein, un joc de cuvinte profund:  
„Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa:  
Unul, de a crede că nu există miracole,  
Altul, de a crede că totul este un miracol”.  
( Albert Enstein)  
Prima poezie care deschide volumul „Ceremonie pe ape”, îmi aminteşte de tradiţia care se ţinea a patra săptămână după Paşte, când fetele modelau o păpuşă din lut, o împodobeau cu coji de ouă în diverse culori, cu flori, şi o duceau la o apă curgătoare, cântând sau bocind pe drum, dându-i drumul pe apă. Apoi, veneau acasă la una dintre fete, invitând şi flăcăi, făceau pomana caloianului cu plăcinte cu brânză, dansau şi invocau ploaia, simbolul fertilităţii pământului.  
Revenind la mesajul din poezie, acesta este o asociere dintre datina caloianului şi invocarea iubirii, unul trist, ca un descântec, unde singurătatea ar trebui să se stingă-n palme de dorul iubirii, aşa încât, iubirea să fie fertilă „la poarta pe ape”. Poeta nu se dezminte, îşi continuă tradiţia descântecelor cu „Descântec de ursită”, unde trimite ca sol, după ursită, diverse păsări: „pasăre lună”, „pasăre dor”, „pasăre ochi”, pasăre gând” ca să-l ademenească şi să-l aducă la aleasă. „Întunecos de-l aflaţi/Cu roua zorilor/Să mi-l spălaţi,/ Şi de-l găsiţi/Cu el să-mi veniţi/Pe drum drept/Până la inimă/Până la gură/Până la suflet. Şi, ca orice descântec, finalul se termină astfel: „Iar de n-o veni,/Străbună, Pasăre lună/ Să-i spui/C-am să-i îngrop/Ochii-n statui.”  
Mai toate poeziile Mariei Meope sunt ca nişte descântece în căutarea iubirii, a destinului, destin care este desenat în palmă şi care apare ca o linie sau dispare ca „fumul de toamnă” sau ca parfumul de crizantemă. Uneori, îşi vede iubitul în vis metamorfozat într-un trunchi de mesteacăn cu multe inele ( inelele fiind vârsta lui) iar ea, ca o nimfă, ascunsă în frunzişul mesteacănului, frumoasă, luminată de aceste inele care sunt ca nişte perle, şi de care nu ar vrea să se despartă („Driadă mesteacănului”). Finalul poeziei este asemenea unui descântec: „Mi-e atât de frică/Vorbind să nu mă schimb/De tine să nu mă desprind/Prea mult în ochiul de ceaţă/Chipul iubirii rotind”.Uneori iubirea, care aduce clipe de bucurie şi fericire se stinge ca un foc, rămânând „Eecoul de iubire/În imnul de tămâie.(„Adunătorii de tămâie”).  
În poeziile poetei găsim simboluri, şi anume, cele patru elemente: foc, pământ, aer, apă, purtătoare de semnificaţii adânci care pot fi grupate două câte două însemnând: spirit şi trup, minte şi emoţii. Iată, de exemplu, în poezia “O, grea deschidere de pleoape”, pescăruşul vine “pe-o bucată de apă/ eu pierdută/într-un colţ de verdeaţă/Cu ochii închişi/ca şi el în plutire:/marea cu valuri furtună împarte/pădurea foşneşte vibraţii înalte/nevăzându-le marginile/amândouă adevărate şi vii”. Uneori, poeziile se transformă în rugăciuni (“Rugă în lumina Taborului”), unde poeta se roagă la Dumnezeu să descopere taina smereniei şi a tăcerii pentru că nu mai suportă nedreptatea, hoţia, ura. Poemul se încheie astfel: “Dă-mi un semn, Doamne/Căci sufletul meu se deşiră cu totul/Ca un fir pe suspin.” Uneori, în orele rugăciunii i se pare că răspunsurile lui Dumnezeu vin prin “tuneluri mov de glicine” iar când i-aude glasul “În ochii minţii trezite/Grădină/De irişi sălbatici/Şi-a făurit Luişi.” (“Glasul Tău, Doamne”) O altă poezie în acelaşi registru este poezia “Rugă”, care merită citată: “Lăsaţi-mi o parte din ploi/Atât vă cer/Lăsaţi-le să-mi curgă şoapte/La geamuri/Să ies desculţă/Cu ele să ţes/Un dans de iele/Bune şi cu plete ude/Paparude măiestre/Verzi închipuiri/Mai cer azi/O singură ploaie/S-aducă soarele pe pământ/O, de-aţi şti/Când plouă cu soare/Aş porni-n-necunoscut/S-aduc sărbătoare.”  
Culoarea mov apare ca un leit motiv în mai multe poezii din volum. Poezia care dă titlul volumului “Tainele mov” este ca un imn al bucuriei sufletului trecut prin culorile paradisului, ca un curcubeu, prin care poeta vrea să şi le trimită sieşi, printr-o scrisoare, descoperind “tainele mov” din culorile curcubeului, ca fiind gânduri transformate în har, ofrandă, mirare, pace, “magnetice unde”. Poeta nu uită să-şi amintească de luna lui prier în care este născută, când liliacul mov înfloreşte. Dumnezeu îi trimite un înger pe umărul stâng care-i vesteşte exact ca o ursitoare:”Tu/ Vei fi o trestie gânditoare/Fragilă şi efemeră/Prin vremi unduitoare/O trestie, dar care încap/Gândurile văzduhului/Şi Neţsah de aştri/Şi taine de ape.”(“Lunae dies”) Amintirile din copilărie sunt prezente în poezia “Mauve de lilas”, ca o reflecţie, cu “pace aprinsă-n candele magentă”, liliacul mov de la poartă care o însoţea în singurătate precum un“copil nemângâiat”, mângâierea fiind doar “adierea mov” care o tămâia iar când liliacul înflorit o lua în braţe: “Şi-n iubire te legănai/Între cer şi pământ/Lensomai, lensomai, lensomai”.  
În poezia “Acvatică”, poeta îşi atribuie însuşiri supranaturale: “Sunt frenezia ciudată/ A pământului răscolt de ape/Secundele nu se mai veştejesc/Căzându-mi la picioare/Şi am atâta timp/Să limpezesc distanţele dintre oameni!” O poezie care nu trebuie trecută cu vederea este “Cocon de lună”, frumoasă şi meldioasă, încât merită pusă pe note muzicale:”O dorinţă am, cunună/Şi-am să urc la tine lună/Să fur pacea ta eternă/Şi să dorm cu ea sub pernă.” Trecând şi prin tema folclorului, în “Inimioară cu dor mult”, în ultima poezie, “Undeva, cândva” poeta visează la o “casă mică, ascunsă în timp”(care, de fapt, este chiar casa copilăriei), cu grădină de jur împrejur, cu “liliacul mov să dea umbră fântânii”, “cocoşi ceaslov săptămânii”, cu şemineu şi linişte, cu miros de busuioc, “podeaua de brad”să miroasă şi ea a răşină şi, sigur, alte bucurii pe care poeta le-a strâns ca amintire, de-a lungul timpului, cu iubire. Numai că, în acest vis nu apare şi un “el”, deşi ea are atâta iubire de dăruit! În final îi apare şi răspunsul ca un fel de speranţă:  
“- Acum, e într-un univers paralel.  
Dacă vei aştepta, va intra în aura ta”.  
Luate ca întreg, versurile din volum relevă sensibilitatea poetei, iubirea în poeziile sale este neîmplinită, astfel că, setea de iubire este invocată exact ca şi ploaia pe timp de secetă iar tradiţiile din popor nu sunt ocolite.  
O aştept pe Maria Merope cu alte volume de versuri, să desăvârşească acest debut.  
 
Vasilica Ilie  
9-10 decembrie, 2017  
 
Referinţă Bibliografică:
Culoarea mov din curcubeul poeziei Mariei Merope / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2537, Anul VII, 11 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!