CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Versuri > Spiritual >  


Autor: Vasilica Grigoraş         Publicat în: Ediţia nr. 2624 din 08 martie 2018        Toate Articolele Autorului

Vasilica GRIGORAŞ - POESIS

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PREA TÂRZIU, MAMĂ!  
 
Creştem şi tot puii mamei suntem,  
greşim dar în ochii ei n-avem nicio vină  
şi avem toate drepturile din lume,  
îi ascundem multe, dar ea simte starea noastră,  
putem să avem toate bogăţiile pământului  
ea tot vrea să ne mai dăruiască,  
putem să ştim câte-n lună şi-n stele  
ea tot ne mai dă un sfat,  
nu e nevoie să ne străduim să ne iubească  
ea ne iubeşte implicit, necondiţionat, fără limite.  
 
Iar noi nu observăm  
când îi răsar firele albe,  
pentru noi este mereu tânără,  
nu vedem când puterile-i scad,  
noi o ştim întotdeauna puternică  
pentru că ea face ce-i cerem  
şi multe în plus,  
nu ne oprim să-i ştergem lacrimile,  
care-i inundă ochii uneori,  
nu-i cunoaştem dorinţele, temerile, durerile,  
ale noastre sunt mai importante.  
 
La un moment dat îi auzim  
ultimul strigăt, ultimul geamăt,  
ultimul suspin înainte de a pleca.  
 
Ne trezim dintr-un somn prelung  
împovăraţi de lucrurile nespuse la timp,  
conştientizând că suntem eroii negativi  
dintr-o poveste pe care doar EA  
a făcut-o cea mai frumoasă.  
Înţelegem prea târziu  
că toate rătăcirile de moment,  
ezitările de circumstanţă,  
amânările fără motiv  
ne-au împiedicat să-i spunem  
simplu şi la timp:  
 
MAMĂ, te iubesc.  
Te rog, iartă-mă!  
 
 
FEMEIA, FĂPTURĂ DE TAINĂ ADÂNCĂ  
 
Sunet solemn de orgă  
or ton de vioară-n surdină,  
tablou în lumini şi umbre,  
filă de carte scrisă cu migală  
într-un alfabet indescifrabil.  
 
Fâlfâitul unor aripi de înger,  
adierea şi suspinul vântului,  
murmur stins, răsuflarea mării adormite,  
suflet schimonosit de vuietul urâtului,  
dar veşnic de veghe în rochie liliachie.  
 
Lumină ce arde-n tristeţi jucăuşe,  
nălucă împietrită de ne-nţelesuri,  
gând doldora de năzuinţe nepătrunse,  
inimă sfâşiată între speranţă şi îndoială,  
nedezlegat mister în arta vieţii.  
 
Fierbinte după-amiază de vară,  
lună de gerar, pustie şi-ntunecată,  
vibrezi, te aprinzi ori te stingi  
după cum cerul ţi-e leagăn ori suspin,  
FEMEIE, făptură de taină adâncă.  
 
 
DORUL DE A RÂDE ROMÂNEŞTE  
(Poetei, traducătoarei şi editoarei, Valentina Teclici)  
 
Născută în viscolul iernii  
te-odihneşti într-un vulcan aprins.  
În ochii tăi purtând seninul,  
roua ce arde pe pleoape  
adapă visul călătorului  
spre orizonturi de lumină  
şi-adâncuri diafane.  
Clepsidra timpului tău  
deapănă stropi  
de-aghiasmă fierbinte...  
 
Într-un colţ tainic al fiinţei  
cultivi cu tandreţe şi dăruire  
pomi roditori,  
adunând în cămara-ţi sacră  
fructul pasiunii  
pentru cuvânt şi poem.  
Inima plină de dragoste  
debordează de fiorul metaforei.  
Aici şi acolo străluceşti  
precum scoica paua  
cu irizaţii multiple  
în versuri bilingve.  
 
Gândurile bune, visări albastre,  
călătoare dar statornice păsări  
îşi au cuibul în sufletul tău curat,  
iar moara creaţiei macină  
cuvinte cernute cu dibăcie  
în stihuri înmugurite  
pline de mireasma  
harului divin.  
 
Ziditor de Poduri lirice  
peste maluri la mari depărtări,  
semănător de bună sămânţă  
în pământ fertil  
unde ploaia credinţei  
şi iubirii de rădăcinile strămoşeşti  
sub zaimful unui sentiment  
neostoit, veşnic verde,  
mărturisit cu sinceritate  
dezvăluie năvalnicul  
„dor de-a râde româneşte”.  
 
 
FLUTURI ÎN SIMFONIA TIMPULUI  
 
Statuie încremenită  
pe-o alee dosită  
de privirea trecătorilor  
simţea mireasma iernii  
emanată de pielea ei rece  
şi sufletu-i îngheţat.  
 
Cu capul plecat  
cu chipul palid  
buzele mult prea strânse  
şi respiraţie superficială  
îşi caută liniştea  
în freamătul vântului  
şi clătinarea braţelor copacilor  
în uguitul porumbeilor  
şi croncănitul ciorilor  
în fumul gros al hornurilor  
care umple nestingherit norii.  
 
După lungi aşteptări  
şi întrebări făr’ de răspuns  
câţiva fulgi timpurii de nea  
îi mângâie timid umerii  
scuturaţi de suspine adânci.  
 
Încet o lumină ţâşni de niciunde  
risipind umbrele lungi  
ale privirii pierdute  
şi-auzi ecoul  
propriilor paşi  
în catedrala  
inimii îndrăgostite.  
 
Întâmplare fericită  
a unei noi revărsări  
de fluturi neastâmpăraţi  
în simfonia timpului.  
 
 
DORINŢĂ TÂRZIE  
 
aş vrea  
ca toamna  
să-mi fie primăvară  
şi pletele-mi aurii  
să se deşarte  
în vii vlăstare  
lacome de vâlvătaia  
sevei graţioase  
ce se înalţă  
până în creştet  
de tresaltă şi stelele  
ca focul  
în căpiţele de fân.  
 
 
FLAGRANT DELICT  
 
ne depărtăm  
tot mai mult  
unul de altul  
de noi înşine  
şi de Dumnezeu  
 
jucăm personaje  
cărora nu le aparţinem  
fără să percepem  
impostura  
n-avem putere  
să le părăsim  
şi nu abandonăm  
scena de sub reflectoarele  
cu fascicule false  
ci printr-o  
distanţare ironică  
nici măcar  
nu ne propunem  
să desluşim  
grotescul vieţii  
pentru a vedea  
povara  
care ne-nconvoaie  
 
confundăm senini  
rosturile  
continuăm scamatoria  
statuăm înşelătoria  
totul devine  
o meteahnă vinovată  
pasiune clandestină  
obsesie  
dusă la paroxism  
 
cu nonşalanţă  
fluturăm  
sub ochii tuturor  
paşaportul de moralitate  
şi parafa de bun practician  
printr-un flagrant delict  
de teatrologie ieftină.  
 
 
PICTÂND CU ALB PE ALB  
 
scufundată  
într-un vis aievea  
mă las purtată  
de-o mică furtună  
 
patinez pe apele împietrite  
ale unui îngheţ timpuriu  
pozez unui portretist  
meticulos  
dar cu capul în nori  
apoi înaintez uşor  
şi păşesc prin albul aşezat  
din care zvâcneşte  
cuvântul fierbinte  
de fraze născător  
 
apăs clapele  
pianului interior  
chipul mi se-nseninează  
prind vigoare  
deschid  
jurnalul inimii  
pictez cu alb pe alb  
şi mă regăsesc  
în floarea de ierbar  
dialogând cu  
propriul orologiu  
 
mă-mbrac uşor  
cu vechile petale  
mă scăld în mireasma  
adâncului trăirilor  
mă îmbăt  
cu varietatea culorilor  
şi mă simt  
binecuvântată  
de îmbrăţişarea  
curcubeului  
din anii de-altădată  
 
 
ILUZII FĂRĂ NICIUN MIEZ  
 
Se-ntoarce  
să mai vadă o dată  
oraşul cu cerul împurpurat  
de răsăritul soarelui  
de-acum propiul său apus.  
 
Cu chipul livid,  
pleoapele roşii  
şi ochii încercănaţi  
privirea i se pierdu  
pe drumul deşirat  
printre copacii în floare  
şi borne kilometrice  
într-o contemplare absentă.  
 
La capătul drumului,  
cu spatele-i gârbovit  
şi mersul şovăitor  
poartă în mână  
o valijoară uşoară  
pentru că atât mai putea duce.  
 
În cadrul porţii  
mai multe umbre  
se iţeau mimând  
o compasiune nestăvilită,  
gingaşă şi naivă urare  
de bun venit.  
 
După ce primi  
paşaport diplomatic  
pentru şedere definitivă  
plângând ca un puşti  
se întoarse în copilărie,  
adolescenţă, tinereţe...  
Începu în tăcere  
să descarce rând pe rând  
frânturi de amintiri  
din pozele alb-negru  
şi scrisorile parfumate  
din plicurile roz.  
 
Acceptare tacită  
amestecată cu un fel de furie  
în livada mai mult adormită  
în care răsar şi-nfloresc  
doar iluzii fără niciun miez.  
 
 
STROPI DE DOR  
 
dor de dor  
şi dor de zbor  
dor de umblet  
şi de zâmbet  
de lumină  
şi grădină  
dor de cânt  
şi de cuvânt  
dor de stih  
dor de văzduh  
de-nceput  
şi de sărut  
dor de tine  
dor de mine  
dor de noi  
amândoi  
 
dragostile dor  
de dor  
însă  
nu mor  
 
 
ÎNŢELEGERE MISTERIOASĂ  
 
Felinarele străluceau  
în amurgul toamnei timpurii,  
o pălă caldă de vânt  
legăna încolo şi încoace  
frunze aurii de castan.  
 
Albastrul serii accentua  
culoarea irişilor,  
ora contopirii privirilor,  
avalanşă de gânduri  
purtate de aripile zefirului.  
 
Spre revărsatul zorilor  
bine ancorată în fiinţa mea  
fac loc poeziei  
în stare latentă  
care-mi dezvăluie că  
forţa şi armonia vieţii  
stau doar în  
înţelegerea misterioasă  
a iubirii.  
---------------------------  
Vasilica GRIGORAȘ  
Vaslui, 8 Martie 2018  
Referinţă Bibliografică:
Vasilica GRIGORAŞ - POESIS / Vasilica Grigoraş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2624, Anul VIII, 08 martie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Vasilica Grigoraş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Grigoraş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!