CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Comunicate >  


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017        Toate Articolele Autorului

“MIGRAAAANȚI sau PREA SUNTEM.. piesa de la Teatrul Satiricus - jucată la Teatrul Evreiesc, pe data de 14 mai
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto: In el este:  
Precum unei piramide,  
toate piesele pot să anime,  
Culmea e pe la mijloc,  
dar prima e şi ea cu foc,  
iar a doua-i colosală,  
ultima-i şi ea promitară,  
a treia, a patra sunt tot tare,  
nu poţi hotărâ care-i mai mare...!  
  
- Cronica -  
  
Mergând la teatru avem din start în minte imaginea de spectator ce stă lejer pe un fotoliu şi apreciază, gustă şi memorează aspectele ce-i surâd din comoditatea caracteristică lui pentru actul artistic manifestat pe scenă, nu-i aşa? Însă, dacă acest aspect al comodităţii este contrabalansat cumva, ba cât şi al memorării “aspectelor plăcute” nu mai sunt la fel, deoarece atipicul piesei te-ar împinge cumva la un rol mult mai activ, tu, ca spectator, fiind chiar pe scenă...?  
  
  
  
Este totul diferit, dacă la asta nu te-ai antegândit… E despre cum ar fi să exişti practic, chiar şi numai pentru 2 ore, în pielea unui migrant aflat în barcă. Dacă nu poţi percepe jocurile psihologice, anumite senzaţii tari, sau pur şi simplu nu te poţi transpune în altul, într-un seamăn, ori numai într-un “amărât” de migrant, atunci cu adevărat că acest spectacol n-ar fi pentru tine. Nu doresc să fac un deserviciu acestui teatru drag mie, ci să te provoc să mergi să-l vezi, să-l simţi, să te laşi cuprins de toate emoţiile ce te vor cuprinde încă de la început, până la finalul piesei, pe tot parcursul căreia nu cred c-ai mai avea măcar un timp pentru vechile tale gânduri rumegate şi poate cam ruginite...  
  
  
Oricum, scena, sala, ori mai bine zis - schimbarea dintre ele, piesa, oamenii, actorii, de fapt comandantul bărcii (ce-ţi va da ordine... musai de executat!), sau echipajul în care tu “spectator” te afli, dar pare că senzaţiile “dezechilibrate” legate de ea (ceea ce poate trezi nesiguranţă…la unii), marea ce te învăluie şi parcă te “înghite” (dintr- un ecran mare, sunetul puternic..) totul te captează şi te introduce într-o atmosferă în care începi călătoria ca “migrant”.  
  
Jocul metaforelor psihologice a început şi trăieşti momente “balansate (nu numai de barcă, ci…), de fragmente de viaţă/i ale tuturor felurilor şi genurilor de migranţi, însă poate că şi de unde extrema ei - moartea... nu a ta, desigur! J  
  
Este doar jocul psihologic prin care eşti “tras” într-un culoar empatic (sugerat, nu obligat; doar că n-ai cum să nu te transpui tu – om adevărat!)prin care, rând pe rând, din migrantul care eşti în barcă treci prin alte personaje/persoane ce au migrat deja, ori au ajuns la “destinaţie” s-ar spune, însă se află în greul situaţiilor dificile, de altfel. Spectrele şi fragmentele de viaţă ale migranţilor ţi se înfăţişează, se explică, se propun şi detaliază ceea ce vei fi prin perspectiva celor trei dimensiuni: - a ce te aştepţi să găseşti unde migrezi: - ceea ce vei găsi, de fapt, unde mergi; - şi, ce vei face întocmai prin condiţiile ce sunt, dar ţi se impun + obligatoriu să le urmezi ca să supravieţuieşti…!  
  
Expectanţele sunt variate, însă toate sunt în primul rând supuse presiunii riscului că “suntem prea mulţi pe nenorocita asta de barcă” (de unde şi titlul), dar care mica barcă prin dimensiunea ei filosofică este generalizată la un moment dat şi transpusa la nivel global, prin asocierea cu întregul glob pământesc (mai ales în punctul culminant, spre final). Până acolo, însă, spectatorul-migrant este invitat să vizioneze cu ochii minţii exemplul altor persoane/migranţi, ca prin capacitatea empatiei fiecare este supus reprezentării de a se transpune singur pe sine în ceea ce poate el însuşi ajunge, în funcţie de sex, rasă, pregătire sau chiar religie.  
  
Motivaţia principală a fiecărui migrant, cât ar fi el de primar, sau chiar primitiv, nefiind aceia că el caută o viaţă sigură, înstărită, mai echilibrată din punctul de vedere al mai multor intemperii naturale, societale sau flagelar-materiale a comunităţii de baştină, ci faptul de a constata prin emigraţiune existenţa vieţii de după moarte… – Asta nedumerire au zis dânşii (migranţii – actorii – transportatorii..) că au..! Astfel această simplă emigraţie ajunge să fie transfigurată, ca orice altă trecere sfântă, spre un pământ “promis”, sau cel mult care le va întrece viziunile unei vieţi promiţătoare.  
  
  
Acea călătorie/trecere în veşnicii, în care există Binele Etern, promisă de canoanele sfinte, chiar există oare după aceasta “nenorocită” de plimbare buclucaşă cu barca pe apă sau pe întregul pământ?  
Responsabilitatea oricărui migrant este enormă, referindu-se nu numai la cea pentru sine, ci şi pentru cei rămaşi acasă, pentru care ei la fel trebuiesc “traşi prin acest “traseu” ca să aibe şi ei o viaţă bună – veşnică. Aceasta-i toată filosofia... Precum în “Hamlet”: - a fi sau a nu fi - pe o nenorocită de barcă? Dar, se pare că da, acesta fiind condiţia nescrisă, neexemplificată, dar atît de inclusă Eternităţii.  
  
Se distinge o cunoaştere bună, amănunţită dar şi variată a omului, respectiv a migrantului şi a tuturor ipostazelor şi a sacrificiilor pe care trebuiesc ei să le facă, fiind supuşi atâtor pericole neaşteptate, neprevăzute, neimaginate iniţial de ei, ci doar de autor şi regizor... Dânşii, nu numai că au imaginat nişte personaje, dat fiind faptul că tot se trăieşte “pe viu”, sau măcar aproape, ci mai sigur că au găsit exemple destule pe care le-au îmbogăţit după natura proprie şi talent…  
  
  
Regizorul şi autorul, într-un efort constant, cât şi prin cel concret al actorilor, sugestionează şi “trag” spectatorii într-o cursă psihologică de a fi ei înşişi migranţii bărcii, în care practic şi stau, asistă, sunt parte a călătoriei, nu numai pentru că stau la propriu în barcă, ci şi aceia care pot devenii, dacă prin mijlocul acela de transport enigmatic – numit barcă, vor ajunge la destinaţie pe tărâmul mult visat. Acolo unde la un moment dat se asociază tărâmul visurilor cu Viaţa de Apoi, cu Veşnicia, dar pentru care trebuie să suporte ei necazurile tuturor călătoriilor pe care neapărat trebuie să le parcurgă pentru un astfel de scop ce pune în joc tot, chiar viaţa pământească, “pentru că oricum o ai pe cea de a doua”... Ne aflăm şi în acest timp iar asocierea este colosală pentru o asemenea piesa/teatru/mesaj, respectiv învăţătură ce ar trebui de urmat, desigur de către migraţi.  
  
Barca, adică de la ea se pleacă - de la obiectul cu pricina, în care există presiunea exercitată de faptul că sunt “prea mulţi”, respectiv mai mulţi decât numărul ce iniţial o astfel de “plută” filosofică îl poate suporta, tot la fel cum pentru cealaltă “barcă” – pământul - prin extensie, chiar de este mai larg şi variat, existînd posibilitatea ca migranţii să traverseze mai multe frontiere, în ciuda spaţiului (Schengen) larg, totuşi prezintă cu atât mai mult multe condiţionări...  
  
  
Există treceri enorme în aceste jocuri psihologice:  
- Transpuneri ale migranţilor în diferite alte personaje ce pot deveni la rîndul lor;  
- Transecţionări şi transversari ale politicului actual în cel care poate fi, respectiv al aceluia care nu prevede protecţia unor astfel de “personaje”, dar ‘tragerea’ lui (de către o “consilieră inteligentă”) către unul mai uman, care poate prevede susţinerea unor astfel de oameni. Se schimbă politica printr-o filosofie de viaţă, o întreagă antropologie exemplificată prin fapte, acte şi exemple vii.  
- Transpuneri diverse a spectatorului în migrant, dar şi invers resugerarea de a redevenii spectatorul care prin empatie a învăţat lecţia;  
- Trecerea mării şi ajungerea pe tărâmul visat, sugerează ajungerea la un nivel superior de înţelepciune – după cum se pleacă dintr-un loc al riscurilor de tot felul, al nevolniciilor şi sărăciilor, echivalează pentru spectatorul ce şi-a învăţat astfel lecţia – Iluminare, chiar Înviere...!  
  
În orice caz un spectacol ce nu trebuie ratat...!  
Articol care se mai afla : http://valdestabilitate.blogspot.ro/2017/  
  
  
  
 
 
Referinţă Bibliografică:
“MIGRAAAANȚI sau PREA SUNTEM.. piesa de la Teatrul Satiricus - jucată la Teatrul Evreiesc, pe data de 14 mai / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2324, Anul VII, 12 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!