SCRISOARE-N CARTEA SORȚII
În seara asta te pătrund până când vor cânta cocoșii
Rănite depărtări apun sau se ascund precum fricoșii,
Trecute clipe mă răpun când noaptea-ncet se furișează
Și cioata înfrunzește-n taină ascunsă-n timp ce lăcrimează,
Ce dacă timpul se răzbună pentru trecutul meu prostesc
Ascuns în vorbele viclene pe care încă le rostesc ?
Te mângâi printre șoapte stinse parcă acuma e sfârșitul
Tu îmi răspunzi cu frenezie doar te dezmiardă "zăpăcitul",
Ascunse-n valul ce înșeală privirea noastră-n absolut
Timid resentimente-ncearcă să ne răpună-n timp trecut,
Am tras stele peste mine să m-ascund la tine-n gânduri
Să ne contopim cu totul devenind uniți prin rânduri,
Tăcut, în vis voi reveni ,undeva la malul mării
Printre nopți pline de șoapte ca răspuns clar depărtării,
Colbuit pe drum de piatră , eu mă rog la Dumnezeu
Doar să scrie-n Cartea Sorții.. te-am iubit în vis mereu.
Valer Popean, Târnăveni