CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Valentina Becart         Publicat în: Ediţia nr. 2766 din 28 iulie 2018        Toate Articolele Autorului

Lucruri de prisos *
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tocmai terminasem de scos hainele din odaie. Fiecare haină, capot, bluză, sacou, palton etc., îmi aduceau în fața ochilor o întâmplare, o amintire. Le-am pus pe sârmele întinse pentru rufe, aflate în imediata apropiere a porții, să se aerisească. Parcă așteptau acest moment... 
  
”Ce faci, vecina?” Toată ziua trebăluiești! Pe soarele acesta năucitor ar fi bine să stai în casă unde e mai răcoare. 
  
”Bună, Zenovia!” Dar tu de ce umbli prin sat, la ora asta caniculară? E riscant, zău! Aveam în mână o perie și tocmai mă pregăteam să curăț, cât de cât, paltoanele mamei care așteptau liniștite pe umerașe. Fiind mai grele, le-am agățat de poartă. Așa, ca la tarabă... 
  
Sârmele erau prea subțiri și s-ar fi rupt sub greutatea lor. 
  
Zenovia stătea în fața ușii și se uita întrebător la mine. 
  
”Gata! Le curăț mai târziu. Hai să intrăm puțin în casă.” 
  
La țară, în lunile de vară, se păstrează răcoarea în odăi, nu se încing pereții așa cum se întâmplă la bloc. O adevărată teroare, dacă nu ai aer condiționat sau măcar un ventilator. 
  
Am servit-o cu un pahar de suc natural ( făcut din flori de soc , lămâie și puțin zahăr, care au stat la soare vreo două zile) și o prăjitură cu mere. Cu aceste bunătățuri în față... am stat la povești vreo două ore. Cele mai multe subiecte erau legate de mama. 
  
La un moment dat, mi-am aruncat ochii pe geamul care dădea spre drum. Doamne, cum mai stăteau paltoanele agățate de poartă! Ca o ironie a sorții... 
  
” La ce oră ai spus că e trenul?” 
  
Mama aranja ultimele lucruri într-o geantă destul de mare. 
  
”Voi pleca de acasă mai devreme. Trenul este, dacă îmi duc bine aminte, la 9.50. Nu vreau să alerg până la gară! ” 
  
Avea dreptate. Trebuia să plece mai devreme deoarece zăpada a prins un strat subțire, alunecos, și era nevoie de multă atenție pentru a nu suferi vreo luxație. 
  
”Mamă, să nu cumva să-ți uiți mănușile!” 
  
Mă uitam la ea cum își lega baticul negru, de lâniță fină, care avea o dungă discretă, maronie, de jur împrejur. Îi stătea atât de bine! Se vedeau câteva șuvițe din părul alb, mai alb ca neaua. 
  
Și paltonul! Croit pe talie, o făcea atât de elegantă, aproape frumoasă. Nu mai era femeia de la țară, îmbrăcată cu cojoace, bertă, fuste lungi și ciorapi groși din bumbac. Era o adevărată doamnă! 
  
  
Am condus-o până la poartă. De aici, a însoțit-o, la gară, o nepoată, care locuia peste drum. Asta să fie mama? Și mi-am șters repede lacrimile, și am fugit în casă unde era cald și trosneau lemnele, din când în când. 
  
”Eu tot vorbesc, dar tu ești cu gândul în altă parte.” Cred că am stat destul. Mă duc acasă la mine, să nu mă declare soțul dispărută. Ar fi în stare... 
  
”Ah! Scuză-mă!” Mi-am amintit de iarna când a plecat mama la București, și era îmbrăcată cu paltonul pe care l-ai văzut agățat de poartă. După ce am condus vecina, care locuia destul de aproape, am venit în casă și am început să bocesc. Cu vorbe... Și câte vorbe pe care nu le mai auzea nimeni. 
  
  
”La ce mai sunt de folos toate hainele astea?” 
  
Doar amintirile mai dăinuie în preajma lor... și o imensă durere... 
  
”Hai la pepeni, de vânzareeeeee!” 
  
Vara, aproape în fiecare zi, trecea câte cineva cu pepeni de vânzare. 
  
”Du-te repede și ia un pepene!” Vezi, să-l încerce, să fie copt, altfel... parcă o aud pe mama. Îi plăceau atât de mult. 
  
De câte ori veneam acasă, găseam un pepene, – din care lipseau două, trei felii –, acoperit cu un prosop de bucătărie, pe masa de sub bolta de viță de vie. Era atât de bine să stai la răcoare, la această masă, împreună cu mama... 
  
Și iar s-a auzit vânzătorul de pepeni. 
  
M-am ridicat într-un cot și așteptam să-mi spună... 
  
Și cel care vindea pepeni și-a văzut de drum, iar eu mi-am văzut, mult mai limpede, rana din adâncul sufletului... 
  
  
26 iulie 2016 ( scrisă la Hălăucești, în camera unde a zăcut mama) 
  
Referinţă Bibliografică:
Lucruri de prisos * / Valentina Becart : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2766, Anul VIII, 28 iulie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valentina Becart
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!