Ȋn memoria măicuţei mele iubite, plecată de curând (23 oct 2015) printre astre, cu adâncă durere în suflet!
Mămica mea frumoasă
Autor: Urfet Şachir
N-ai aşteptat, mămico, să se sfârşească toamna,
Te-ai pornit la drum în alaiul îngeresc,
Ȋn cântecul divin de la părinţi deprins,
Ai plecat, mămico, în raiul Părintesc!
Şi cum mai plouă toamna în lacrimile mele,
Pe-alei mai pică frunza plină de rugină,
Tabloul ʼcesta trist în sufletu-mi lin rămâne,
Căci spiritul tău drag m-a umplut de lumină.
Mă uit, mămico, pe banca de sub boltă,
Unde frumoasele-ţi amintiri îmi depănai,
Când razele amurgului pe-obrazul tău dansau,
Cu vocea ta divină vechi cânturi fredonai.
Mă uit şi la fotoliul rămas gol în odaie,
Te caut prin unghere, pe scaun lângă sobă,
Dar nu eşti nicăieri, mămico,-n toată casa
Şi caut al tău suflet, cu el să stau de vorbă.
Rog îngerii din Cer să te mai văd o dată,
Rog Cerul şi Pământul să mi te dea-napoi,
Mămica mea frumoasă, să stai tot lângă mine
Ȋn viaţa de aici şi-n viata de Apoi.
Cum să-ţi suport plecarea?!
Eşti vie pentru mine, încă îţi simt mirosul
Şi-ţi văd frumoşii-ţi ochi zâmbind înduioşaţi,
Pustie-i acum casa ... şi arde lumânarea.
Mangalia, 27 octombrie 2015, h: 21.12
Foto: Internet
