CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Fantastic >  





Nemurire
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Partea a V-a:
Sunt smulsă din visul meu de regizorul care a strigat ,,Tăiați” atât de tare încât am tresărit. Ne-am oprit brusc și am mers să vedem ce ieșise. Arăta ca o scenă dintr-un film cu prinți și prințese, de parcă eram la un bal adevărat. Dar oricât de încântați am fi fost eu și Alex de scena respectivă, regizorul era cel mai încântat.  
—Perfect! A ieșit perfect! striga el plin de entuziasm. Când o să îi arăt domnului Norton ce a ieșit o să fie încântat. Ați făcut o treabă excelentă copii! Dar atât pentru astăzi. Puteți acum să plecați acasă să vă faceți temele sau așa ceva. Ne vedem mâine la aceeași oră.  
Mă grăbesc repede să mă schimb în hainele mele normale și să dau jos tot machiajul de pe față. Mă distrasem de minune la prima mea ședință foto, dar nu mă făcea să îmi schimb părerea despre viitoarea mea carieră. Ies din clădire și mă îndrept ușor spre casă când îl aud pe Alex în spatele meu strigându-mă.  
—Kat! Stai, așteaptă-mă, spune el în timp ce alerga spre mine, ajungând în câteva secunde lângă mine. Nu ți-ar prinde bine un amic de mers pe drum? întreabă el zâmbind.  
Acum nu mai puteam să spun ,,nu” pentru că l-aș fi jignit, așa că am ales doar să dau din cap și să nu spun nimic, pentru că nu mă încânta ideea de a merge cu el acasă. Se pare că stăteam chiar în același cartier, chiar eram vecini, el locuind în casa de lângă a mea. Ce noroc!  
—Kat, începe Alex, de ce nu ai spus la nimeni cine sunt de fapt părinții tăi? Adică de ce nu ai vrut să afle nimeni?  
—Nu am vrut să afle nimeni pentru că, gândește-te, câți prieteni falși aș fi avut, câte oportunități aș fi avut nemeritate, doar pe baza numelui mamei sau tatălui meu. Pur și simplu nu puteam. Prefer să muncesc pentru tot ceea ce o să obțin și să am șanse egale cu cei care nu au părinți faimoși. Vreau să fiu tratată la fel ca ceilalți.  
—Se pare că ai câștigat postul acesta de una singură. Ar trebui să fi mândră de tine pentru că ai obținut ceea ce își doreau multe fete.  
—Nu sunt mândră de mine, pentru că nici măcar nu este visul meu. Am participat la acest concurs doar la insistențele părinților mei, doar pentru că mama m-a amenințat că va spune tuturor cine sunt ei și tot s-a aflat, iar acum m-am ales cu un contract pe care nu mi-l doream, deși nu pot spune că nu mi-a plăcut foarte mult ziua de astăzi.  
Alex a devenit serios și tăcut, iar acum liniștea dintre noi se tot adâncea. Puteam vedea soarele la orizont cum scăpăra, pictând cerul în nuanțe trandafirii, lăsând locul lunii, care deja începea să fie învăluită de o ceață de mister. Vântul bătea cu putere, aruncând frunzele dintr-o parte în alta a străzii, întețindu-se cu fiecare secundă ce trecea. Deodată apar în fața noastră trei bărbați înalți cu pelerine și cu glugi care le acopereau fețele. Înaintau din ce în ce mai mult, oprindu-se în fața noastră, blocându-ne calea. Își lasă fețele la vedere și îi pot vedea pe cei trei jurați de ieri de la concurs, fotomodelele renumite. Will,James și Lucas stăteau acum în fața noastră fără să zică o vorbă.  
Brusc, Will face un pas în față și în câteva secunde în locul lui apăruse un lup gigantic, cu blana argintie și cu doi ochi albaștri exact ca ai lui. Ochii lui Lucas începuseră să se înroșească, rânjind la noi, lăsând să se vadă doi colți ascuțiți. Totul părea o scenă dintr-o carte SF, dar cu toate acestea nu îmi era deloc frică, de parcă mereu dorisem să am de-a face cu supranaturalul. —Alex Holland, începe James, știm ce ești cu adevărat și ești rugat să te alături Congregației secrete, altfel fata poate să își ia adio de la viață, spune el cu un zâmbet malefic pe față în timp ce Lucas mă prinde de mână și își dezvelește colții și mai mult, cu ochii la încheietura mea.  
Se mișcase cu o viteză uimitoare, încât în mai puțin de o secundă era lângă mine. Știam că nu era de bine, așa că m-am uitat la Alex. La fel ca lui Lucas, lui Alex îi apăruseră colții de vampir și ochii roșii. Era încordat, uitându-se fix la bărbatul care părea să fie om, ca mine din toată povestea aceea. Nu făcea nimic, decât îl privea cu o ură nemărginită, parcă nici nu mai respira de frică să nu facă un pas greșit. Simt cum două ace mi se înfig în încheietură, parcă arzându-mă locul în care Lucas își înfipsese colții. Am strigat de durere, conștientă de fiecare picătură de sânge care era luată din venele mele. Deja începusem să nu mai văd nimic, vedeam doar pete negre și simt cum cad și mă lovesc de asfaltul rece. Aud strigătul lui Alex de la distanță și un mârâit de lup, apoi totul se face negru și îmi pierd cunoștința.  
Nu știu cât timp fusesem inconștientă, dar m-am trezit după acest incident pe o canapea, într-o casă străină în care nu mai fusesem niciodată. Mă ridic ușor încă amețită și îmi verific încheietura să fiu sigură că nu visasem tot ceea ce se întâmplase aseară, dar totul era real, întrucât aveam un bandaj pus fix pe locul unde Lucas își înfipsese dinții. Totul era real, tot ceea ce citisem despre supranatural era real și acum eram prinsă într-o poveste cu vampiri și vârcolaci, visul fiecărei adolescente.  
—Credeam că nu te mai trezești, îl aud pe Alex spunând în timp ce se așeza lângă canapea. Știu că totul ți se pare ciudat dar crede-mă tot ce ai văzut are o explicație logică în lumea în care trăiesc eu și lucrurile acestea sunt normale.  
—Normal că totul are o explicație. Știu și eu ce am văzut acolo. Will este un vârcolac, iar Lucas și cu tine sunteți vampiri. De ce nu mi-ai spus că ești vampir? Știi de când îmi doresc să cunosc unul sau să am de-a face cu chestii supranaturale. Am citit toată viața mea cărți despre astea și în sfârșit pot să le văd cu ochii mei.  
Alex părea puțin nedumerit de încântarea și entuziasmul meu pentru vampiri.Adică cine altcineva ar mai fi reacționat așa ca mine când ar auzi că toate legendele sunt adevărate și că trăim fără să știm printre creaturi magice?  
—Văd că nu ești prea afectată de faptul că aproape ai murit pentru că ai rămas fără sânge sau de faptul că amândoi suntem în mare pericol, spune Alex calm.  
—În primul rând, mușcătura a fost doar o zgârietură și pot trăi cu ea, iar în al doilea rând, îmi poți explica de ce suntem așa în pericol pentru că asta mă nelămurește cel mai mult și nimic din ce știu despre supranatural nu mă face să înțelg. Ce vor cei trei de la tine?  
Alex oftează și se face comod în locul lui de pe jos,luând o pătură și înfășurându-se în ea.  
—O să îmi încep povestea cu ceva ce știi deja,sunt un vampir. Am fost transformat în anul 1500 după Hristos în Franța. Totul s-a întâmplat atât de repede încât nu îmi aduc bine aminte detaliile, dar singurul lucru pe care îl știu este acela că eram cu familia mea când am fost atacați în propria noastră casă de vampiri. Aveam numai 16 ani pe atunci și nu știam nimic despre lucrurile acestea, dar părinții mei dețineau multe cunoștințe în acest domeniu. Din fericire eu și cu sora mea am reușit să scăpăm, dar cu un preț pe care urma să îl regretăm toată viața, am devenit vampiri, dar nu din proprie voință, ci obligați. În timp ce mama era doar un simplu om, tatăl meu a fost un vrăjitor foarte puternic. Se pare că eu eram singurul care îi moștenise puterile, sora mea fiind muritoare ca mama. La scurt timp după ce am devenit vampir, am aflat că eram cea mai puternică creatură de pe pământ, un vampir cu puteri de vrăjitor, adică un heretic. Cu timpul am învățat să îmi controlez puterile, dar a trebuit să mă ascund mereu de această Congregație secretă care nici măcar nu știam dacă e reală până în ziua de astăzi. Se zvonește că cei trei vor să găsească o piatră străveche, un rubin, care ar putea controla toate creaturile supranaturale și pentru acest lucru ar avea nevoie de mine, căci rubinul se arată doar celor mai puternice dintre creaturile pământului. Am încercat să îmi păstrez natura anonimă, dar oarecum au reușit să afle și acum va trebui să găsim rubinul înaintea lor. Deci ce zici, te bagi?  
—Doamne, Alex nu poți doar să întrebi oamenii dacă își vor pune viața în pericol doar pentru o piatră, spune o voce din spatele nostru. Mă întorc și văd o fată cam de 18 ani, înaltă cu piele albă. Avea același păr și aceeași ochi ca Alex, fiind versiunea lui mai mare într-o variantă feminină.  
—Katherine, ți-o prezint pe sora mea mai mare, Jessica Holland. Învață la liceul nostru, dar este în clasa a doisprezecea.  
—Îmi pare bine de cunoștință, spun eu în timp ce dau mâna cu ea.  
—Și mie îmi pare bine să te cunosc în sfârșit, după câte mi-a povestit Alex de tine, spune ea cu un zâmbet răutăcios pe buze, uitându-se la Alex.  
Vechea ceartă între frați. Mereu îmi dorisem un frate mai mare sau chiar unul mai mic cum erau Jessica și cu Alex, la fel de apropiați, dar totuși puțin răutăcioși unul cu celălalt. Mereu mă fascinase legătura dintre doi frați, modul în care se apără unul pe altul la nevoie și se sprijină reciproc când unul se simte trist. Dar, spre ghinionul meu am fost singurul copil în familia mea și singura în care părinții mei și-au pus toate speranțele și așteptările.  
—Deci, Kat, lăsând toate amănuntele neimpotante la o parte, vrei să ne ajuți să găsim rubinul și să înfrângem Congergația? spune Alex cu speranță în ochii-i albaștri.  
Era o decizie complicată pentru mine mai ales pentru că știam foarte bine cum se sfârșesc de cele mai multe ori confruntările dintre oameni și supranatural, dar pur și simplu parcă inima îmi spunea să îi ajut pentru că aceasta era aventura la care sperasem toată viața, aventura pe care mi-o doream cu adevărat. Liniștea pusese stăpânire pe cameră în timp ce toată lumea îmi aștepta răspunsul. Într-un final, am hotărât ce trebuia să fac.  
—Sunt de acord să vă ajut cu găsitul rubinului și înfrângerea Congregației, spun. Nu pot să las ca toată lumea ascunsă de vederea oamenilor la care am visat atât să se ducă de râpă. Pur și simplu mi-am dorit prea mult lucrul acesta ca să dau cu piciorul unicei mele șanse.  
Puteam să văd fericirea de pe fețele celor doi frați pentru că știau acum că nu îi voi lăsa singuri la greu, că mai aveau un prieten pe care să se bazeze în războiul civil din lumea lor. Începem de îndată să lucrăm la planul care trebuia să îl punem în funcțiune, planul care urma să ne aducă victoria. Dar oricât de bun era, un lucru vital ne lipsea, și anume rubinul misterios care putea să ne ajute să îi învingem pe cei trei trădători.  
  
Va urma...  
  
Teodora Stefu-membru al cenaclului literar-artistic ,,Dumitru Caracostea" care functioneaza pe langa L.S.R.Filiala Olt  
  
 
Referinţă Bibliografică:
Nemurire / Teodora Ștefu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2534, Anul VII, 08 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Teodora Ștefu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Teodora Ștefu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!