CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Fantastic >  


Autor: Teodora Ștefu         Publicat în: Ediţia nr. 2517 din 21 noiembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Angelstown
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Partea a III-a:
Strada era pustie și cufundată în tăcere.Felinarele trimiteau raze de lumină slabă către noi,luminându-ne doar drumul,căci în rest totul era absorbit de negura ce pusese stăpânire pe oraș odată cu venirea nopții.Nu se auzea nimic,decât sunetul tocurilor mele ce loveau asfaltul trotuarului într-un ritm lent.Eu și Shawn nu ne grăbeam,ci mergeam de parcă totul era o plimbare liniștită,de parcă ne știam de o veșnicie și doar petreceam mai mult timp unul cu celălalt. Dintr-o dată în spatele nostru se aud pași grăbiți,ca atunci când cineva ar alerga către noi. Îmi întorc capul și văd un bărbat în vârstă cu o cicatrice uriașă pe obrazul stâng.Cum stătea în lumina felinarului părea inuman,cu ochii sclipindu-i.Deodată culoarea ochilor lui s-a schimbat din negrul intens pe care îl aveau într-un roșu intens și strălucitor,în timp ce bărbatul rostea un fel de incantație străveche într-o limbă pe care nu o puteam recunoaște,,Ego consero et benedico istum circulum per nomine Dei Altissimi,in hec scripta,ut sit mihi et omnibus...”.Îl simt pe Shawn cum se încordează brusc,iar o bilă mare de foc se ivește venind către noi,aruncată de omul bizar,făcându-mă să țip cât mă țineau plămânii.Îi puteam simți căldura care se apropia de noi cu fiecare secundă ce trecea,dar dintr-o dată a dispărut într-o fracțiune de secundă,lăsându-mă înmărmurită.Mă întorc către Shawn și mă îngrozesc și mai tare.Era învăluit de o lumină puternică aurie care strălucea prea tare,iar din spate îi ieșeau două aripi albe imense care începuseră să fluture,înălțându-l deasupra pământului,deasupra adversarului său.Reușea să pareze toate loviturile pe care le primea,cu mâinile goale,din când în când trimițând câte un fulger de lumină catre omul care ne urmărea.Scântei și lumini zburau dintr-o parte în alta,în cele din urmă Shawn reușind să îl lovească pe inamicul său cu un fulger,rănindu-l,făcându-l să se retragă din luptă,în câteva minute fiind deja dispărut. Nu îmi venea să îmi cred ochilor ceea ce vedeam.Clar începusem să o iau razna,aveam vedenii sau poate că acesta era doar un vis urât și ciudat din care mă voi trezi dimineața și nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.Dar era totul real,o puteam simți,puteam simți tensiunea din aer după acea luptă crâncenă.Shawn tocmai revenise la forma lui normală de om când a început să alerge către mine.  
—Theodora,îți pot explica totul,încearcă el să îmi spună în timp ce se apropia.  
—Stai...stai departe,reușesc să spun,îndepărtându-mă brusc de el.Ce naiba a fost aia și ce naiba ești tu?încep eu să strig deja frustrată de tot ceea ce se petrecea.Nu...spune-mi te rog că înnebunesc,că nu sunt sănătoasă mental,spune-mi că mi s-a părut tot ce s-a întâmplat,încep să plâng nemaiînțelegând nimic.  
Lacrimile mi se rostogoleau pe față,iar frica pusese deja stăpânire pe mine.Îmi simțeam inima bătând nebunește în piept,mâinile îmi tremurau violent și tot ceea ce puteam face era doar să mă holbez la Shawn și să plâng.Ce fusese scena de mai devreme?Chiar începusem să înebunesc?  
—Theo,începe Shawn cu un ton blând...  
—Ce s-a întâmplat acolo?reușesc eu să spun printre lacrimi și suspine.  
—Îți pot explica,dar haide mai întâi să ajungem acasă pentru că e mai sigur acolo decât aici...Promit să îți spun totul,spune văzându-mă nehotărâtă dacă să îl cred sau nu.  
Se apropie de mine cu pași mărunți,așa încât să stea fix în fața mea și își pune mâinile pe umerii mei.Mă uitam în ochii lui albaștri tulburați și tot ce puteam citi era teamă și îngrijorare.  
—Acum ești în siguranță,șoptește el,apoi își pune o mână în jurul umerilor mei și ne îndreptăm către casa lui,care e la numai o stradă distanță de a mea.  
Intrăm în casă,iar Shawn mă conduce până pe canapeaua din living,unde mă lasă doar pentru câteva minute,ca mai apoi să se ivească cu două căni de ciocolată caldă.Mi-o dă,iar imediat cum beau din ea simt căldura răspândindu-se prin tot corpul meu care nici măcar nu mai simțea frigul de afară.Se așează pe fotoliul din fața mea și își bea ciocolata în liniște.  
—Ca să îți explic tot ceea ce s-a întâmplat acolo,trebuie să încep cu faptul că nu sunt un om normal...sunt un înger.Știu cât de penibil ar suna asta dar treaba e că sunt un înger pedepsit de ceruri doar pentru păcatul părinților săi,exilat aici pe pământ pentru a căuta singurul lucru care l-ar putea scăpa de exil,singurul lucru pe care părinții săi l-au furat din Rai,un vechi manuscris care descrie cum cineva poate distruge Raiul.Acesta este biletul meu spre libertate, spre Împărăția Cerurilor,iar eu nu vreau să îl ratez precum părinții mei.Legenda spune că atunci când a avut loc răscoala lui Lucifer,îngerul Azazel,tatăl meu,s-a coborât pe pământ și a pus un simplu muritor să scrie pergamentul care putea distruge tot divinul în caz că Lucifer câștiga.Dar acest lucru nu s-a întâmplat și după răscoală,Azazel și-a vrut pergamentul înapoi fiind conștient cât de puternic este și că dacă ar cădea în mâinile cui nu trebuie asta ar însemna sfârșitul lumii.Nu s-a gândit că poate acel om a fost viclean și a ascuns pergamentul,undeva unde nu putea fi niciodată găsit de cineva.Acest lucru a ajuns și la urechile lui Lucifer care de-a lungul secolelor și-a tot trimis acoliții să caute acel pergament și să i-l aducă,dar în zadar.Tot ceea ce ai văzut în seara aceasta era un servitor de-al lui Lucifer care încerca să pună mâna pe el.Dar singura problemă este aceea că nici eu nu știu unde se află.Am trăit mii de ani și am colindat pământul să îl găsesc și singurul loc unde nu am căutat este acest orășel care nici măcar nu știam că există până acum căteva luni când am decis să mă mut aici.  
Deja totul începea să se clarifice în mintea mea,dar tot parcă nu îmi venea să cred că așa ceva era real și mi se întâmpla tocmai mie.Adică de ce nu putea alege altă fată din Angelstown care visa la așa ceva?Care visa să se întâlnească cu supranaturalul?  
—Când am dat mâna pe scenă am avut o viziune cu tine cântând la pian la un bal mascat? Ce înseamnă acest lucru?Adică am înnebunit,nu?îl întreb eu deja dorind să clarific odată pentru totdeauna lucrurile.  
Un zâmbet melancolic apare pe fața lui Shawn,părând prins pentru câteva momente bune undeva în trecut,printre amintiri.  
—Aceea a fost prima dată când ne-am cunoscut.August 1789.Familia Blackthorn dădea un bal în cinstea fiicei lor și au invitat toți nobilii din ținut,inclusiv familia ta.Eu eram în timpul căutărilor manuscrisului la Paris,iar Horace pur și simplu a vrut să cânt eu la pian.Am acceptat și m-am dus acolo doar la insistențele lui.Dar nu după mult timp,nu avea să îmi mai pară rău că mă aflam acolo,pentru că te-am văzut pe tine.Erai la fel de frumoasă ca acum,cu părul castaniu căzându-ți în valuri pe umeri și pe spate.Îmi amintesc totul atât de bine.Purtai o rochie mov, care te făcea să arăți ca un iris ce de-abia înflorea,floarea ta preferată de atunci,îți punea în evidență finețea și delicatețea feței.Și acum țin minte atunci când te-am zărit,cum m-am îndrăgostit pe loc de ochii tăi căprui,de zâmbetul tău larg și de pomeții tăi rumeni pe care credeam că nu o să îi mai văd vreodată.Se spune că pentru fiecare înger există un suflet care să le fie alături în Rai.Încă din seara aceea știam că tu aveai să fi,chiar dacă probabil nu mai aveam să te văd niciodată.Dar parcă destinul ne tot aducea împreună.De fiecare dată când ieșeam în oraș se întâmpla să îmi tai calea,sau să dai peste mine pe stradă și pur și simplu nu puteam să nu mă îndrăgostesc și mai mult de tine,de firea ta jucăușă și optimistă,deși erai atât de timidă și mereu cu nasul în cărți.Și așa am ajuns să îmi mărturisesc sentimentele și tu ai făcut la fel,dar în momentul în care mi-ai zis totul în cuvinte s-a întâmplat ceva groaznic,pur și simplu ai căzut brusc la pământ fără suflare și nu mai știam ce să fac.După ce am trecut peste asta,peste ani și ani ai apărut iar în altă familie,dar cu aceeași înfățișare și același prenume.Dar povestea se repeta iar și iar,până ultima dată când te-am întâlnit,când Lucifer mi-a spus cu adevărat ce se întâmpla.Cu cât aveam mai mult să încerc să îți spun ce simt,cu atât mai mult tu dispăreai de lângă mine,făcând excepție doar cazul în care erai o vrăjitoare puternică,dar tu continuai să fi doar un om.Până acum totul s-a repetat.Acum o să fie altfel.Ai fost însemnată la naștere cu simbolul divin pentru că ai reușit să supraviețuiești încă de bebeluș când Lucifer te-a atacat doar pentru a-mi slăbi puterea.Atunci când sufletul pereche al unui înger moare,o parte din puterea lui se duce până când acea persoană se va naște iar.Văzând toate acestea,stăpânul meu te-a apărat printr-un simbol pe braț de blestemul lui Lucifer și ți-a dat un scop măreț în viață,să îl ajuți să găsească manuscrisul pierdut,să mă ajuți să îl găsesc.Nu degeaba ai steaua lui David ca semn din naștere.  
Deja nu prea mai eram sigură că el era în toate facultățile mintale.Ce prostii îndruga acolo?Dar parcă toate prostiile erau adevărate,parcă simțeam totul ascuns în mine,simțeam că totul se leagă cu adevărat.Și totuși el nu avea de unde să știe de semnul meu ciudat din naștere, nimeni nu știa în afară de mine și părinții mei.  
—Deci dacă te ajut nu mai mor?Și care e faza cu vrăjitoarea?Nu pot să fiu vrăjitoare,cred că te cam înșeli sau confuzi persoana.Te asigur că sunt om 100%.  
—Asta crezi tu,asta te-au lăsat să crezi părinții tăi.Ești mult mai puternică decât ți-ai fi putut imagina vreodată.Cred că ești atât de puternică încât până și Lucifer te-a considerat o amenințare și a vrut să fie sigur că scapă de tine,dar tu ai fost cea care a trăit.Ai fost prima persoană care a supraviețuit în urma unui atac de-al lui Lucifer.Ești cea mai puternică vrăjitoare din toate timpurile și singura capabilă de lucruri mărețe.Ai un viitor atât de strălucit încât nici nu îți poți imagina.Dar lăsând totul la o parte,acum trebuie să iei o decizie.Mă vei ajuta să găsesc pergamentul pierdut sau mă vei lăsa în pace și doar vei pleca?  
Rațiunea parcă striga la mine că ar trebui să îl las acolo și să îmi văd de viață,dar inima parcă mă punea să zic da,să îl ajut,căci adânc în mine am știut de la început că eram destinați împreună,deși am încercat să alung sentimentul acela care nu îmi dădea pace.Acum pur și simplu mă simțeam împăcată că eram alături de el,că puteam să îl ajut și aveam să fac tot ce îmi stătea în putință să pun mâna pe stupizenia aceea de pergament.  
—O să te ajut,spun în cele din urmă fără urmă de îndoială în suflet.În acest moment pur și simplu nu mai pot doar să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic.Se pare că ești o parte constantă din viața mea și dacă acest lucru înseamnă că trebuie să te ajut,atunci te ajut,chiar dacă acest lucru înseamnă poate că nu ne vom mai revedea.Dar am luat o decizie și o voi duce până la capăt.  
Shawn a început să zâmbească și pur și simplu știam că se bucura nespus de mult că îl ajutam și că eram alături de el.Mă simțeam bine alături de el și nu aveam să pierd acest lucru pentru nimic în lume.Îmi arunc privirea către ceas și deja văd că era miezul nopții.Trebuia să mă întorc acasă neapărat,altfel mama avea să se îngrijoreze.  
—Shawn,trebuie să plec...e deja miezul nopții și trebuie să fiu acasă,dar mâine îți promit că mă întorc și putem începe căutările.Noapte bună  
—Noapte bună,Theo!spune Shawn în timp ce mă ia în brațe și mă strânge la pieptul lui pentru câteva momente,apoi îmi dă drumul.Dacă ți se pare ceva ciudat,te întorci numaidecât! Ai grijă!  
Ies în noaptea rece și mă grăbesc către casa mea,unde luminile erau deja aprinse.Intru în casă și îi găsesc pe mama și tata uitându-se liniștiți la televizor.Când am intrat în living amândoi m-au asaltat cu întrebări.Le-am răspuns la toate cu cuvinte monosilabice,apoi m-am scuzat sub pretextul că sunt foarte obosită și trebuie să mă duc la culcare.Deja totul era prea mult pentru mine.Dacă cineva mi-ar fi spus acum câteva ore că sunt cea mai puternică vrăjitoare de pe pământ și că am să îmi cunosc sufletul pereche înger aș fi zis că nu este sănătos la cap,mai ales când începea să îmi povestească tot ce se întâmpla de fapt,tot războiul dintre bine și rău,dintre Rai și iad.Acum pur și simplu eram băgată până peste cap în povestea asta și nu mai aveam ce face ca lucrurile să se întoarcă la cum erau înainte,în vremea când credeam că sunt doar un om și că o să duc o viață liniștită precum ceilalți. Mă întind pe pat și încerc să adorm pentru că următoarea zi aveam școală.Simt cum somnul mă fură încet și de la un moment dat totul se face negru,căzând într-un somn profund.  
  
Va urma...  
  
Teodora Stefu-membru al cenaclului literar-artistic ,,Dumitru Caracostea" care functioneaza pe langa L.S.R Filiala Olt  
  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Angelstown / Teodora Ștefu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2517, Anul VII, 21 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Teodora Ștefu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Teodora Ștefu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!