CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Fantastic >  


Autor: Teodora Ștefu         Publicat în: Ediţia nr. 2515 din 19 noiembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Angelstown
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Partea I:
Angelstown...un orășel liniștit din sudul țării,un orășel în care toată lumea știe pe toată lumea și în care fiecare cetățean își vede de treburile lui.Case micuțe și cochete stau aliniate una lângă alta,de o parte și de alta a străzii principale care duce chiar în centru,către turnul cu ceas al orașului și clădirile moderne de birouri și restaurante din jurul acestuia unde se concentrează întreaga activitate a persoanelor care locuiesc acolo.Un orășel ca oricare altul la prima vedere,dar cu cât te afunzi mai mult în secretele lui cu atât devine mai întunecat și mai neobișnuit.Dar acest lucru aveam să îl aflu mult mai târziu...  
În acest oraș stau eu,doar o adolescentă tipică de 17 ani,Theodora Moore,prinsă în această viață monotonă a tuturor din împrejurimi,care încearcă să se integreze dar nu poate. Poate că par o elevă de nota 10 pentru profesori,o fiică iubitoare și cuminte pentru părinții mei ,o prietenă bună și amuzantă pentru amicii mei,dar în realitate sunt doar o tocilară cum mă știu ceilalți.Și nu genul de tocilară care nu are nimic de-a face cu viața socială sau cu faptul că nu are nici un prieten,ci genul acela de tocilar care stă cu nasul în cărți de dimineața până seara și nu se plictisește deloc,cel pentru care cărțile sunt un refugiu.Genul acela de tocilar care știe toate detaliile legate de toate cărțile,filmele,serialele sau trupele de băieți favorite și doar stă și îi urmărește cu atâta pasiune pentru că pur și simplu nu poate să îi scoată din viața ei,adică într-un cuvânt:un fan Dar pe cât credeam că viața mea putea fi atât de monotonă,pe atât destinul m-a uimit și mi-a schimbat soarta.Și totul începe într-o zi de septembrie...  
Eram în fața școlii pregătită să dau ochii cu toate persoanele pe care le cunoșteam atât de bine de când eram copil,dar care cu timpul s-au distanțat și s-au schimbat în oamenii pe care îi văd acum.Vântul îmi bătea prin păr,răvășindu-mi-l,simțeam cum îmi usucă fața,parcă biciuindu-mi obrajii ce de-abia se adaptau la frigul ce venise dintr-o dată.Înaintam încet,treaptă cu treaptă până am reușit să trec de ușa principală pe care se îngrămădeau toți să intre,doar ca să ajungă mai repede în clasele lor.Mă amestec prin mulțimea de fețe cărora nu le-am dat importanță și mi-am făcut loc până în coridorul principal al școlii.Totul era așa cum îl lăsasem anul trecut:holul lung și întunecat cu săli de clasă pe o parte și de cealaltă a lui,terminându-se în final cu o ușă spre intrarea profesorilor și cu scările ce duceau la cancelaria de la etajul 1.Urc scările abrupte,iar pașii mă ghidează singuri către sala mea de clasă,a doua ușă de pe culoar,pe care scria doar:,,clasa a XI-a”.Apăs ușor pe clanță,iar ușa se deschide cu un scârțâit puternic, făcând toate persoanele din încăpere să amuțească până să își dea seama că eram doar eu. Înaintez printre băncile mâzgălite de atâtea generații înaintea mea și mă așez la locul meu obișnuit,ultima bancă,pentru a nu fi remarcată de către cineva.Aveam o senzație ciudată de deja-vu pentru că în fiecare an povestea era aceeași...intram în clasă,mă așezam la locul meu,iar apoi așteptam să înceapă orele.Spre marele meu ghinion,prietenii mei mergeau la altă școală,undeva departe de a mea,dar deși ne separa un oraș întreg încă ne petreceam timpul împreună și ieșeam în oraș,cu câteva excepții. Dintr-o dată gălăgia din clasă a încetat brusc și în câteva momente am văzut-o pe doamna noastră dirigintă cum intră serioasă și sobră ca de obicei și se așează la catedră.Își scoate carnețelul nou-nouț din geantă și începe să ne citească orarul pentru primele zile de școală,să ne dea lista de manuale și de asemenea o listă cu importantele capitole la fizică și lucrurile pe care trebuia să le învățăm,din moment ce ne era profesoară la acea materie.Orele cu ea au trecut aproape pe nesimțite și deja s-a făcut timpul să plecăm spre casă.Îmi strâng toate lucrurile și ies afară în curtea școlii unde prietenul meu cel mai bun de la cealaltă clasă,Brian Grier,mă aștepta cu zâmbetul său ștrengar pe față.Nu știu ce făcea,dar când afișa acel zâmbet mereu simțeam că toate grijile și problemele mele dispar și în sfârșit puteam să mă relaxez.  
—Deci...cum a fost ziua ta până acum?începe el cu tonul său nerăbdător semn că avea să îmi spună ceva important.  
—Bine până acum.Știu că vrei să zici ceva care te entuziasmează,așa că poți să treci direct la subiect și să nu îți mai bați capul cu detalii neimportante despre cum a fost ziua mea.  
—Bun,deci tocmai am aflat că în oraș vine un pianist faimos care vrea să își încheie turneul cu un ultim concert aici,ca mai apoi să se poată muta definitiv în noua casă pe care a cumpărat-o aici în Angelstown.  
—Și care e motivul pentru care ești entuziasmat?întreb eu deja nedumerită încă de răspunsul pe care Brian mi-l dăduse.  
—Sunt,pentru că părinții tăi pot să ne procure locuri la concertul lui și de asemenea pot să ne facă cunoștință cu el.Theo,doar ști cât de mult înseamnă asta pentru mine!  
Motivul veșnic pentru care Brian mă bătea la cap,părinții mei erau organizatorii tuturor concertelor sau spectacolelor din oraș,așa că puteam lua bilete cu ușurință la orice spectacol voiam.Doar că de obicei nu mă duceam la spectacole,deși beneficiam de acest avantaj,preferând mai mult să ascult muzică clasică acasă decât artiști care nu au înțeles niciodată arta muzicii.Dar doar pentru Brian aveam să mă duc,ținând cont că și el a făcut atât de multe pentru mine când am avut nevoie.  
—Bine,o să văd ce pot face și îți dau de veste în seara asta dacă am rezolvat ceva.Dar să știi că nu promit nimic,pentru că nu știu dacă părinții mei o să fie atât de entuziasmați ca tine.  
Îmi cunoșteam bine părinții și un concert de muzică clasică nu era tocmai pe gustul lor, sau al cetățenilor din Angelstown.Până acum veniseră doar cântăreți de pop sau folk,dar niciodată muzică clasică pentru că pur și simplu majoritatea oamenilor nu o puteau suporta. Mă grăbesc spre casă pe străduțele mici ale orașului,acoperite de frunze căzute care formau un covor pictat în nuanțe de ruginiu,roșu,galben și portocaliu.Vântul le împrăștia,le lua și le muta dintr-o parte în alta ca într-un dans,ca într-o horă veche a naturii.Crengile goale ale copacilor deja păreau schelete care se unduiau ușor în recea adiere de toamnă,care se instalase prea devreme față de alți ani,parcă încercând să îmi spună ceva.Întregul peisaj era cufundat într-o tăcere stranie și o melancolie care te făcea să îți dorești parcă să te întorci undeva în timp când totul era verde și vesel.Mergeam fără să îmi dau seama unde sunt,îmi lăsam pașii să mă călăuzească către casa mea,în timp ce doar observam în treacăt casele care se pierdeau și ele în peisajul mohorât,până am ajuns în zona atât de familiară mie unde mi-am petrecut întreaga viață. Casa noastră nu era diferită de alte case din zonă,era doar una obișnuită în Angelstown, respectând întocmai arhitectura locului.Nu era foarte mare,dar nici mică,încăpând cu ușurință trei membri acolo,având un total de trei dormitoare,un living,o bucătărie,două băi,toate dispuse pe cele două nivele ale clădirii.  
Pășesc pe poteca asfaltată din fața ei și mă îndrept cu pași grăbiți spre intrare,unde ușa era larg deschisă,iar în cadrul ei stăteau cei doi părinți ai mei parcă așteptându-mă.Puteam citi pe fețele lor entuziasmul,având aceeași expresie ca Brian,o expresie care îmi dădea de bănuit.  
—De ce stați aici în cadrul ușii să mă așteptați și nu mă așteptați în casă,unde apropo este mult mai cald și mai confortabil?îi întreb eu pe cei doi,care păreau că mă auzeau,dar nu înțelegeau mare lucru din ce spuneam.S-a întâmplat ceva?  
—A...nu,nu e nimic dragă,spune mama cu o privire visătoare.Doar că eu și tatăl tău voiam să îți propunem să ne ajuți să organizăm un spectacol de muzică clasică,pentru că știm cât îți place.Și în plus o să poți să socializezi mai mult cu persoane necunoscute,cu care va trebui să colaborezi să vă duceți planul la bun sfârșit și de asemenea poate îți faci și prieteni noi...  
Vechea poveste cu socializatul.Nu știu de ce mama și tata credeau de multă vreme că nu socializez suficient și că nu ies prea des în oraș cu prietenii sau că nu pot să colaborez cu cineva fără să mă bâlbâi.Știam că stăteam toată ziua cu nasul în cărți și nu prea vorbeam cu nimeni,dar pur și simplu așa îmi plăcea,să stau singură și să îmi creez lumi de fantezie sau pur și simplu să desenez.Știam că nu eram un copil ca alții care la vârsta mea stau și se distrează la petreceri sau pe nu știu unde,dar acesta nu trebuia să fie un motiv prea mare de îngrijorare pentru părinții mei,pur și simplu eram diferită.  
—Ok,dar cu o singură condiție.Vreau două bilete la spectacolul acela pentru mine și Brian în cele mai bune rânduri pe care le aveți.Chiar își dorește să meargă și nu pot să îl dezamăgesc după ce mi-a găsit ultimul exemplar rar din seria mea preferată de benzi desenate.Avem o înțelegere?  
—Da,s-a făcut.Dar,dacă o să fi organizatoare,va trebui să îți duci sarcina până la capăt,așa că te așteaptă o grămadă de muncă pentru acest eveniment,spune tata foarte serios.Sper că ști în ce te bagi. —Cred că sunt destul de mare ca să pot să mă descurc.Am să vă demonstrez amândurora că pot să fac acest lucru ca la carte.Nu mă subestimați.  
Spunând toate acestea,intru în casă și mă îndrept către camera mea,locul meu de refugiu în zile ca acestea.Nu îmi venea să cred că părinții mei nu aveau deloc încredere în mine să pot organiza totul de una singură și credeau că o să mă retrag cum dădeam de greu.Dar nu rămânea așa.Trebuia să le arăt că sunt capabilă,că mă descurc sub presiune.Acest spectacol avea să fie cel mai frumos pe care îl văzuse Angelstown vreodată. Zilele au trecut,iar eu continuam să balansez munca și școala și nu îmi era deloc ușor. Imediat ce îmi terminam temele și lecțiile mergeam să pregătesc totul.Aveam planuri,diagrame, liste și schițe cum doream să arate întreg evenimentul și nu puteam doar să las baltă totul pentru că voiam să arăt că sunt capabilă.La final,totul arăta impecabil.Intrarea în sala de spectacol era decorată ca o sală de bal,cu un covor roșu care ducea către încăperea unde se ținea concertul,iar balustradele scărilor ce duceau la etaj erau îmbrăcate în panglici de mătase mov și luminițe ca să dea întregii camere un aer de mister.La intrare erau puse câteva gustări în caz că oaspeților li se făcea foame și broșuri cu misteriosul artist care venea pentru prima dată în Angelstown, Shawn Hampton.Efortul meu de aproape două săptămâni dădea roade.  
  
Va urma...  
Teodora Stefu-membru al cenaclului literar-artistic ,,Dumitru Caracostea" care functioneaza pe langa L.S.R.Filiala Olt  
  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Angelstown / Teodora Ștefu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2515, Anul VII, 19 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Teodora Ștefu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Teodora Ștefu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!