CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Comunicate >  





Drept la replica - Scrisoare deschisa! Domnul Nicolae Baciut!...
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Drept la replica - Scrisoare deschisa! Domnul Nicolae Baciut!...  
   
Prolog  
   
Pe distinsul om de cultura Nicolae Baciut l-am intalnit si cunoscut, pentru prima oara, undeva, in jurul, in vara anului 2004, daca nu ma insel, la Toplita, la "Zilele Miron Cristea"!...  
   
Intotdeauna, intalnirea si revederea cu domnia sa mi-a provocat multa placere si nedezmintita apreciere sau admiratie!...  
   
Ba mai mult, domnul Baciut, m-a gazduit, de cateva ori, in paginile revistei "Vatra Veche", cu mai multe articole si materiale, motiv pentru care doresc sa-i multumesc si pe aceasta cale!...  
   
Toate bune si frumoase pana la inceputul acestui an, mai exact, pana la data de 18.01.2019, cand, de buna credinta, nu cu rea intentie ori cu premeditare, realizand, ce-i drept, o imensa gafa, i-am trimis un interviu "In memoriam" cu poetul Grigore Vieru, cu prilejul implinirii a zece ani de la plecarea sa la vesnicele lacasuri, acest gest dorindu-se a fi, pur si simplu, doar un gest de comemorare, de omagiere a poetului Grigore Vieru!...  
   
Atat si, nimic mai mult, nimic altceva!...  
   
Da, insa, iata este vorba, de fapt, de un interviu, buclucas, dublat, putem spune plagiat, fiindca, potrivit afirmatiilor domnului Nicolae Baciut, i-as fi plagiat interviul realizat de domnia sa cu poetul Grigore Vieru, in toamna anului 2000!...  
   
Eu unul nu contest nimic din toate acestea, cum nu contest nici faptul ca interviul domnului Baciut a fost publicat, in anul 2005, la Editura "Reintregirea" din Alba Iulia, in vol. II al cartii "Istoria Literaturii Romane in Interviuri" si ca, prin urmare, toate drepturile de autor ii revin domnului Baciut, carte pe care eu insa nu o am, nu o stiu!...  
   
Pana aici toate sunt cat se poate de clare si de limpezi!...  
   
Problema in sine este cu totul alta: Eu m-am (re)intalnit cu poetul Grigore Vieru, la Chisinau, in toamna anului 2002, mai exact in data de 13.10.2002, cand, pe stil vechi, era praznuita Sarbatoarea "Acoperamantul Maicii Domnului", dupa ce l-am (mai) intalnit si cunoscut, la noi, la Oradea, in primavara anului 2000, la un Salon/targ de carte!...  
   
Intalnirea a avut loc, cum spuneam, in dimineata zilei de 13.10.2002, undeva in jurul orei 10,00, mijlocitor al acestei intalniri fiind fostul si vrednicul Parinte Protoiereu Petru Buburuz!...  
   
Pret de aproximativ 40 de minute am discutat mai multe lucruri cu poetul Grigore Vieru, intre care si dorinta mea de a-i lua un interviu; domnia sa s-a aratat a fi dispus si disponibil in acest sens, promitandu-mi ca putem pastra legatura, inclusiv prin e-mail, lucru zis si facut; asa stand lucrurile, eu, la un moment dat, am inceput sa-i scriu, sa-i trimit mai multe mesaje, prin e-mail, poetului Grigore Vieru, amintindu-i si, insistand asupra dialogului cu pricina; dupa mai multe amanari, mi-a trimis prin e-mail, in attachment, un draft in care erau, deja trecute, mai multe intrebari si raspunsuri, recomandandu-mi si sugerandu-mi sa ma inspir de acolo fiindca el este foarte prins pentru a reusi sa realizam un interviu cap - coada, prin e-mail, in conditiile in care eu, atunci eram la Oradea iar domnia sa era, in multe calatorii si deplasari, mai ales intre Chisinau si Bucuresti; ce-i drept, mi-a spus ca este fragment din interviul cu fratele Nicolae Baciut de la Targu Mures, insa eu, la ora aceea, marturisesc sincer, ca nu-l cunosteam si nu stiam cine este domnul Nicolae Baciut, abia mai tarziu, cum am spus deja, aveam sa aflu ca este poet, scriitor, publicist, redactorul sef al revistei "Vatra Veche" din Targu Mures precum si directorul Directiei Judetene de Cultura si Patrimoniu National Mures!...  
   
In sfarsit, eu, bucuros si entuziasmat, am luat de bun ce mi-a trimis poetul Grigore Vieru, si, undeva, la finele anului 2003, aveam incropit/intocmit interviul acesta, pe care, mai bine nu-l aveam, mai bine nu-l solicitam, mai bine nu-l publicam, mai bine nu era!...  
   
Acum este tardiv si derizoriu totul, incat nu doresc, nu am intentia de a face proces de intentie nimanui!...  
   
Vorbim de 17 (19) ani la mijloc, de la intalnirea şi, mai bine de zece ani de la plecarea, in lumea spiritelor, a poetului Grigorie Vieru!...  
   
Cred, insa, ca la un moment dat, am vazut interviul domnului Nicolae Baciut (si) in revista "Vatra Veche" insa, nu am stat, nici sa-l verific, nici sa-l confrunt nici sa-l compar!...  
   
Ba mai mult, chiar eu i l-am mai trimis domnului Baciut, in urma cu mai multa vreme, tot prin e-mail, insa, pacatele, a facut ca acum, dupa atata timp, sa iasa, iata, tot acest pocinog nedorit dar, zic eu, prost gestionat de domnul Baciut, care, putea sa ma contacteze, barbateste si personal, dupa toata aceasta descoperire, pentru a lamuri si clarifica lucrurile, nu sa ma improaste, in ziua de sambata - 19.01.2019, cu venin si cu noroi, in reteaua de socializare Facebook, pe Confluente Literare si in alte locuri publice iar acum, sa ma publice, pe prima pagina, in numarul/ianuarie 2019 al revistei "Vatra Veche", amenintandu-ma cu deferirea in instanta, in conditiile in care, eu, dupa ce am aflat de toata aceasta tarasenie, l-am contactat telefonic, de mai multe ori, insa nu mi-a raspuns, i-am trimis mai multe mesaje (sms) telefonice si e-mailuri la care nu mi-a raspuns, ba mai mult, i-am trimis (si) un "Drept la replica" pe care nu l-a publicat, in acelasi loc si pe aceeasi retea de socializare, asa cum este normal si corect!...  
   
Daca tot vorbim de corectitudine si onestitate!...  
   
Apropoo, eu stau, in continuare, la dispozitia domnului Nicolae Baciut, pentru clarificare si lamurire ori limpezire sau, poate il posteaza/publica, totusi, pe acesta de acum, caci trebuie sa stiti ca, pana la urma, prejudiciul moral sau de imagine este, practic, unul reciproc!...  
   
În concluzie, eu regret faptul ca am cazut, acum, la mijloc, la zece ani dupa plecarea la cele vesnice a protagonistului acestui interviu, ca nu mai am cum proba si demonstra cum au stat ori stau lucrurile in fapt, fiindca, schimbandu-mi, de mai multe ori, e-mailurile, adresele si conturile de e-mail, bineinteles ca am pierdut mesajele si e-mailurile din anii 2002 - 2003, intre care, desigur, si corespondenta electronica cu poetul Grigore Vieru!...  
   
Inteleg ca domnul Baciut a realizat/imortalizat interviul in cauza pe banda si, bine a facut!...  
   
Da, si uite cum, din colaborator al revistei "Vatra Veche" am devenit plagiator al domnului Nicolae Baciut fara sa fi intuit, dorit sau urmarit asa ceva!...  
   
Asta este, uneori, in viata: "unde dai si unde crapa!..."  
   
   
In incheierea acestei scrisori deschise - drept la replica, eu unul repet si subliniez: regret tot acest incident, promit ca nu voi mai publica nicaieri acest interviu si imi cer sincer si public scuze domnului Nicolae Baciut fiindca, intr-adevar, eu nefiind gazetar/ziarist consacrat, iata, am facut o treaba plina de amatorism iar nu de profesionalism!...  
   
Si, totusi, "numai cine nu munceste nu greseste!..."  
   
Ce as vrea, totusi, sa se stie si sa inteleaga toata lumea: ca, tot demersul meu publicistic a fost si este unul pro bono, neurmarind si nedobandind nimic altceva, in schimb, decat afirmarea si cultivarea valorilor culturale si spirituale, perene, romanesti, autentice, acest demers fiind, cu alte cuvinte, unul absolut misionar, marturisitor si apologetic!...  
   
Dumnezeu sa ne ajute, tuturor, in continuare, numai, in tot lucrul cel bun! Amin!...  
   
Bucuresti - 06.02.2019  
   
Cu aceeasi consideratie, Stelian Gombos.  
   
Epilog  
   
Drept la replică. Ce avem noi a pierde sau ce avem a câştiga?!...  
   
În ultima vreme m-am tot gândit şi răzgândit de ce este omul, în general, atât de ambiţios, de vanitos şi de pătimaş?... În definitiv, ce este a lui pe acest pământ ca să-și exercite simțul posesiei și al proprietății într-un asemenea hal?... De ce atâta micime sufletească concretizată și materializată în multe și diverse împrejurări!?... Bunăoară, ne place să contestăm tot ce face și are celălalt, dintr-un spirit de mândrie feroce!... Ce casă are, ce mașină are, ce funcție are, ce zice, ce scrie, de ce are, de ce zice, de ce scrie?!... Și din acest motiv sau această cauză ne apucăm, multă implicare, să-l contestăm, să-l discredităm, să-l bârfim, să-l judecăm, cu alte cuvinte, să-i „purtăm sâmbetele” oriunde și oricând, în tot ceasul și în tot locul, pretutindeni și aiurea!... Și toate acestea numai din cauza micimii noastre sufletești, și, culmea, mai nou, au această „calitate” şi oameni citiţi şi mai puţin citiţi şi învăţaţi şi mai puţin instruiţi şi sus puşi şi jos puşi, în sfârşit, din toate categoriile sociale, intelectuale şi culturale!...  
   
Mai nou, pe toţi ne „preocupă” soarta celuilalt, ce are ce nu are, ce mănâncă, de ce mănâncă, unde şi cu cine mănâncă sau petrece, de ce el şi nu eu, de ce aşa şi nu altfel, de ce aici şi nu dincolo, de ce acum şi nu atunci?!... Sau, cu alte cuvinte, ia te uită acela ce a făcut, celălalt ce a zis, ăstalalt ce a scris!... Şi, iată, în felul acesta, poate fără să conştientizăm ori să ne dăm seamă, ne cultivăm şi dezvoltăm la maximum toată micimea sufletească de care este omul în stare şi care nu este nici mică nici puţină, uitând faptul că „ai Domnului suntem” neavând nimic care să fie cu adevărat al nostru, fiindcă toate, inclusiv viaţa, lumina zilei sau farmecul şi liniştea nopţii ne sunt oferite şi dăruite de Dumnezeu!... Nici măcar talanţii sau talentele pe care noi, nu facem decât să le cultivăm şi le punem în mişcare şi în lucrare, nu ne aparţin nouă ci ne sunt date nouă de la Tatăl, de la Fiul şi de la Duhul Sfânt!... Şi atunci, de ce atâta patimă, vanitate, invidie şi frustrare fraţilor?!... La ce bun? La ce folos? Cui foloseşte cu adevărat toate acestea?!...  
   
Făcând şi săvârşind noi toate acestea uităm, de fapt, că „defilăm separat şi pierdem în comun”, că în fond, ne dezumanizăm ca persoane, ne răcim sufletele şi ne împietrim inimile şi „atunci când nu va mai fi cărare de la un vecin la altul se apropie sfârşitul”… Şi, deci, pentru ce toate acestea, când am putea trăi în pace, bună înţelegere, armonie socială, bună convieţuire şi autentică înţelegere unii cu alţii?!... În definitiv, ce avem a pierde sau ce avem a câştiga unii de la alţii în felul acesta?!... Absolut nimic, dimpotrivă!... Nu facem altceva decât să ne exacerbăm toate complexele şi frustrările de care suntem în stare, să ne dezgolim şi să ne arătăm toată micimea sufletească de care suntem în stare şi care este una uimitoare şi frapantă!… Nu mai zic de micimea sufletească, invidia şi frustrarea consumată în cadrul aceleaşi bresle şi profesii, unde este, cu adevărat, „plângerea şi scrâşnirea dinţilor”!… Dar să nu uităm un singur lucru: că toate acestea ne pot arunca pe noi „în întunericul cel mai din afară”!...  
   
Trecând la un fapt concret, în ceea ce mă priveşte pe mine, în mod direct şi personal, m-au tot acuzat, unii şi alţii, ba că am scris foarte mult şi foarte repede, adică într-o perioadă foarte scurtă de timp, ba că nu am scris bine, ba că am preluat fără să citez corect, ba că am plagiat de-a dreptul; fiecăruia dintre cei care m-au acuzat de aşa ceva, le-am explicat exact şi precis cum stau lucrurile în realitate, demonstrând cu probe şi dovezi, le-am explicat că, într-adevăr, într-o vreme am scris şi publicat mult şi, bineînţeles, mai mult ca sigur, că am şi greşit, însă nu am făcut-o într-un mod intenţionat, că, între timp, m-am retras, spre a nu deranja şi incomoda pe nimeni, cu atât mai mult a tulbura sau sminti pe cineva…  
   
Căci am observat că am destul de mulţi „admiratori”, preocupaţi foarte mult de soarta mea, de ceea ce citesc, de ceea ce scriu, mai mult, au implicat şi instituţia în care lucrez, pentru a vădi o frustrare şi o răutate în plus, fiindcă toţi cei care au făcut acest lucru sunt mari promotori ai eticii şi onestităţii, intelectuale, culturale şi sociale…  
   
Toţi aceşti distinşi oameni de cultură şi spirit s-au grăbit să facă publică toată această poveste, fără să mă contacteze, întâi de toate, pe mine – împricinatul şi acuzatul, în mod direct şi personal, aşa cum ar fi fost corect şi firesc!...  
   
Tuturor acestora le-am răspuns, am (re)corectat textele sesizate/reclamate, unde a fost cazul am dat erată precum şi explicaţiile de rigoare, totodată am precizat faptul că au fost foarte multe situaţii în care au fost preluate diferite texte de pe diferite pagini web, fără a mi se aduce la cunoştinţă, fără a mi se cere acordul sau a fi menţionată sursa de unde au fost preluate; da, recunosc faptul, că s-au făcut şi lucruri cu adevărat neprofesioniste, am încercat să repar situaţiile în cauză, atât cât mi-a stat în putinţă, dar nimic, zadarnic totul, căci dumnealor au rămas, neclintiţi şi reci, în convingerea şi atitudinea lor, căci, cum poate un funcţionar public al Statului să scrie şi să publice atât de mult, cum ar îndrăzni unul ca acesta, să aibă (şi) asemenea preocupări, culturale, spirituale!...  
   
Prin urmare, au postat, au lăsat şi chiar au înmulţit sau cultivat acuzele de acest fel, în mediul virtual, pentru a vedea toată lumea ce mare lucru au descoperit ei şi câtă dreptate şi reparaţie au făcut domniile lor prin aceasta; au venit cu informaţii incorecte şi incomplete, cu injurii şi calomnii, pentru a fi cât mai convingători în demersul lor; nu a mai contat dacă am făcut şi ceva bun pe lumea aceasta, nu, tot ce contează sunt aceste derapaje şi incidente, pentru care nu mai există iertare, redresare şi remediere!...  
   
Şi totuşi, nu aş vrea, aici şi acum, să-i nominalizez pe toţi aceşti observatori, fini, competenţi şi eficienţi, ai scrisului românesc, postcomunist şi contemporan, cu toate că dumnealor au făcut-o cu foarte multă râvnă şi zel. În sfârşit, ne ştie Dumnezeu pe toţi, cu toate ale noastre, bune şi rele!... Ceea ce vreau să le precizez însă, este faptul, că acolo unde şi când am greşit, am recunoscut şi mi-am cerut iertare de la persoanele respective – stau în acest sens, mărturie, toate e-mailurile primite pe această temă!...  
   
Totodată, mai vreau să precizez faptul că eu nu am fost niciodată retribuit pentru ceea ce am scris şi publicat, că tot acest demers publicistic al meu l-am făcut pur şi simplu, că nu a avut un alt rost şi scop, decât acela spiritual – misionar şi apologetic – mărturisitor, în virtutea calităţii de fiu al Bisericii. Atât şi nimic mai mult!...  
   
În concluzie şi încheiere, acum în toată această perioadă, răgaz ori răstimp, acolo şi atunci unde am greşit regret foarte mult şi îmi cer sincer iertare, pentru restul însă, vă rog respectuos, să fiu lăsat în pace, pentru care fapt v-aş fi profund recunoscător!...  
   
P.S. Şi mai am o singură rugăminte, apelând la onestitatea dumneavoastră, ce vă caracterizează: Dacă tot aţi publicat tot felul de acuze la adresa mea, postându-le pe tot felul de pagini web şi blogg-uri, fiţi amabili sau corecţi şi publicaţi, vă rog, şi acest drept la replică!... Vă mulţumesc anticipat!  
   
Stelian Gomboş  
   
http://steliangombos.wordpress.com/  
   
Referinţă Bibliografică:
Drept la replica - Scrisoare deschisa! Domnul Nicolae Baciut!... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2959, Anul IX, 06 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!