CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Fantastic >  





LA MARGINE DE LUME - ROMAN
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap. XVIII 
  
  Miruna obișnuită să se folosească de orice bărbat pe care și-l dorea, fie pur si simplu pentru plăcerile de moment, fie pentru a-și rezolva anumite probleme pecuniare, nici nu concepea ca Tiberiu să nu-i intre în pat, pentru a se bucura atât de prezența lui, cât mai ales pentru a-i demonstra Danielei în caz că va afla (dacă va dori să afle), că orice bărbat, inclusiv soțul său, nu poate rezista farmecelor sale, chiar și la cei patruzeci de ani actuali. 
  
  Avea tot timpul să creeze acest scenariu îndată ce lucrările vor fi introduse în execuție. De ce nu, poate mai scoate și ceva reduceri din prețul solicitat. O avea ea banii necesari, dar i-a adunat cu mari riscuri. Câte intrigi a trebuit să țeasă până să-i intre în poșetă. Prioritar era să-i testeze fidelitatea față de Daniela. Dacă îi va descoperi cea mai mică slăbiciune, nimic nu o va mai opri să-și îndeplinească planul. Doar nu întâmplător l-a ales când s-a gândit cui să-i încredințeze executarea lucrărilor sale. Erau nenumărate alte societăți de confecții metalice în București care puteau să i le facă și de ce nu, la prețuri mai accesibile. Dar una era a lui Tibi cel de la Ateneu. Încă de pe atunci l-a plăcut numai că de data aceea s-a întâmplat ca lui să-i placă mai mult de Daniela, nu de ea. 
  
  - Va vedea domnul Tibi cu cine are nu întâmplător o relație” comercială”, își spuse Miruna zâmbind. Nu știe cu cine se pune. Când eu doresc ceva, chiar îmi doresc și nimic nu-mi va sta în cale să nu-l obțin. 
  
  Așa s-a întâmplat și cu postul de șef de cabinet. Reușise să devină angajata Ministerului Învățământului tot printr-un aranjament bine gândit și rezolvat în stilul său personal:” Eu doresc ce tu poți să-mi dai, în schimb îți ofer ce tu nu poți avea”. La început a fost o simplă referentă într-un birou onest. Asta până când a fost numit un nou subsecretarul de stat, un bărbat trecut de cincizeci și cinci de ani, dolofanel, cu o ceafă ca de taur, fost inspector șef al Secției de învățământ dintr-un județ din Oltenia, care dorea ca șefa de cabinet să-i fie fidelă, nu cineva dintre subordonatele fostului, membru al unui partid politic advers. 
  
  Sub acoperirea unui concurs oficial pentru ocuparea postului, s-a prezentat și Miruna gata pregătită pentru orice compromis, numai ca ea să fie câștigătoarea. Cel care îi înlesnise prima accedere în cadrul ministerului, fiind coleg de partid cu noul șef, i-a construit o carte de vizită care i-a întredeschis portița de intrare în biroul bossului, la un” interviu”. Cât i-a trebuit Mirunei să-l determine pe domnul subsecretar de stat, ca ea să fie aleasă și trecută în capul listei de priorități? La cum arăta fizic față de cum arăta el și la ce a lăsat să se înțeleagă că va fi între șef și subordonată, o înțelegere deplină, nu a mai existat nicio problemă de a obține postul, chiar dacă pregătirea sa profesională nu o recomanda pentru acea funcție. Pe atunci era ceva mai tinerică cu vreo doi anișori. 
  
  Daniela după discuția cu Tiberiu din seara când a aflat că Miruna și-a făcut apariția la sediul firmei, nu a stat indiferentă. Știa precis că nu l-a căutat întâmplător. Cunoscând-o atât de bine în cei trei ani de facultate și în aceeași grupă, pe deasupra și prietene, a înțeles că ea urmărește ceva, dacă apare în viața lor după atâția ani de absență. 
  
  La terminarea facultății, cele trei prietene Daniela, Corina și Miruna, o perioadă au ținut legătura între ele. Daniela nu a putut să nu sesizeze invidia Mirunei pentru postul din cadrul facultății repartizat direct, fără niciun concurs. Ea a rămas în universitate ca preparator, Miruna ajungând undeva printr-o comună din apropierea Bucureștiului, ca profesor suplinitor. Nici măcar titulară pe post nu era. Criteriile de departajare au fost notele de la absolvire și de luarea licenței. 
  
  Acum Miruna avea ocazia să-i arate colegei sale că se poate promova în viață și după alte criterii, nu numai după cele ale performanțelor profesionale. Chiar dacă trecuseră atâția ani, aroganța și caracterul său, făcuse din ea o fire răzbunătoare, chiar dacă Daniela nu avea nicio vină pentru o mai bună cotare decât ea, în domeniul profesional. 
  
  Mai exista ceva care îi va face și mai dulce răzbunarea. Trofeul! Cine putea fi altul decât Tiberiu, un bărbat frumos, bine cunoscut în societate după performanțele sale profesionale, micuța lui făbricuță fiind printre cele mai căutate și solicitate de către societățile din domeniul construcțiilor imobiliare. 
  
  Și mai exista un criteriu demn de luat în seamă - banul. Dacă firma este una prosperă, dovedește faptul că proprietarul este un potențial om cu bani, calitate care în vederea sa era demnă de reținut. 
  
  Cam așa stăteau lucrurile în triunghiul Daniela, Tiberiu și Miruna. Singurul care nu avea niciun plan de viitor, altul decât cel existent, ca el să-și vadă de familie și firmă, era Tibi. Nu luase în calcul nicio altă variantă posibilă. Îi era foarte bine așa cum se desfășurau lucrurile în familie. Aveau iubire, dăruire, liniște sufletească, slujbe care să le asigure o existență onorabilă, chiar de perspectivă și pe deasupra aveau și o fetiță pe care o iubeau ca orice părinte de unic copil. 
  
  Nimic nu prevestea apariția vreunui nor deasupra cerului liniștit al căsniciei lor. Asta a fost valabil până la apariția furtunoasei Miruna. 
  
  Tiberiu după ce primi din partea clientei sale avansul obligatoriu pentru demararea proiectului, introduse lucrarea în execuție. Spre mirarea lui, nu a avut niciun comentariu din partea Mirunei asupra sumei totale solicitate. Un altul mai încerca o negociere prealabilă, însă ea nu a spus nimic. 
  
  - Cum dorești să faci plata, prin cont bancar? O întrebase Tibi la întâlnirea finală de confirmare a lucrării. 
  
  - Ce motiv aș avea? Poate uiți unde lucrez și că fiecare persoană ajunsă pe un post cât de cât important în orice minister, este stric supravegheată de cum evoluează financiar. Cine umblă cu banca să-și deschidă conturi? Poate doar să ceri împrumuturi de ochii lumii. 
  
  - Bine, bine, dar atunci cum procedăm? 
  
  - Mâine vin și-ți aduc suma necesară într-un plic și gata. 
  
  - Nicio problemă, îi voi vira în casieria firmei și vei primi chitanță pentru ei. 
  
  - La ce-mi folosește? 
  
  - Să justifici dacă va fi nevoie pe ce ți-ai cheltuit salariul și cu ce ai ridicat casa. 
  
  - Ha, ha ha, salariu? Măi Tibi, tu pe ce lume trăiești? Poate muncitorii tăi trebuie să-și justifice salariul față de neveste, nu și eu. 
  
  - Într-adevăr, trebuie să recunosc că dintr-un simplu salariu de bugetar fie el și de șef de cabinet, nu se poate ridica o asemenea construcție. 
  
  - Da, dar uiți ceva esențial, prin mâinile șefei de cabinet trec toate plicurile venite din” sponsorizări”, care nu ajung direct la beneficiar, ci fac un mic ocol și tu știi cum spune vorba românească:” nu poți umbla la borcanul cu miere fără să te lingi pe degete”. 
  
  Din această discuție destul de edificatoare pentru Tiberiu, acesta a aflat de fapt cum o simplă bugetară indiferent ce salariu ar avea, își poate permite să ridice o asemenea construcție, dacă are borcanul cu miere în mână, așa cum singură a recunoscut. 
  
  La o perioadă scurtă după încasare avansului, lucrarea comandată de Miruna era în producție. Lucrătorii lui Tibi montaseră gardul exterior și proprietara era foarte încântată de cum arăta, așa că-l invită pe Tibi la Snagov pe motiv că ar mai dori ceva să-i dea de lucru, după modul cum a ieșit gardul. Într-adevăr lucrarea se deosebea de tot ce era prin jurul curții Mirunei prin modelul ales. Nu mai era cel din proiect, ci unul ales de el, special pentru ea. Acum fațada curții arăta altfel. Era una deosebită ce dădea o notă de prosperitate și mai ales unul de eleganță al întregului ansamblu al proprietății. 
  
  Ca și rândul trecut, Tiberiu o preluă pe clienta sa din fața ministerului și se îndreptară spre Snagov. 
  
  Se avansase finalizarea și în interiorul clădirii. A început să apară mobilierul. O parte dintre dormitoare erau deja aranjate cu mult bun gust și rafinament. După piesele existente se putea distinge că proprietara dispunea nu numai de stil, cât mai ales de partea financiară. Însemna că totuși are o altă sursă care finanțează tot ansamblul, nu numai din salariu său și din” borcanele cu miere” cum specificase ea. Ori borcanele sunt adevărate bidoane, ori altcineva ridică această construcție pe un nume oarecare, ca să-și acopere anumite sume de bani adunați ilicit. 
  
  - Uite, te-am invitat să-ți fac o surpriză. Să-mi vezi cum am aranjat deocamdată jos bucătăria și dinerul și sus câteva dormitoare. Restul de mobilă fiind pe comandă încă nu a sosit, dar va sosi curând. 
  
  Cei doi după ce vizitară parterul, au urcat la etaj. Tibi reușise să trimită salariații ca să monteze și balustrada scării interioare. Îi dăduse o culoare de lovitură de ciocan cum o numesc meseriașii, un bronz cu irizări mai închise la culoare ce dă o strălucire deosebită funcție de cum cade lumina pe ea. Ochiul său de specialist sesizase că mai trebuiau mici retușuri, acolo unde se deteriorase vopseaua în timpul transportului, sau al montajului. Într-adevăr arăta frumos în ansamblul întregului spațiu. Modelul ales de el era unul deosebit și o încântase pe Miruna prin modul de îmbinare al elementelor ce o compuneau, și de forma cum se combinau piesele componente între ele. 
  
  - Într-adevăr a ieșit frumoasă. Se poate observa bunul gust al celei ce va locui aici, încercă el să-și laude lucrarea. 
  
  - Nu-i așa? Accentuă și Miruna prinzându-l cu brațul de mijloc când urcau scările și apropiindu-se vădit tandru de el. 
  
  Gestul nu putea să nu-l sesizeze și bărbatul de lângă ea, chiar dacă nu a făcut nimic să-l încurajeze. Un altul poate că ar fi încercat o sărutare, doar asta ar fi așteptat și femeia. Același parfum suav, deosebit de fin îl învălui pe Tibi și trebuia să recunoască faptul că cea care încerca să-l seducă deținea toate atuurile de a face și pe un sfânt să cadă în păcat, dar pe un biet bărbat încă tânăr și în vigoare la cei patruzeci și cinci ani. Era prea frumoasă această minune feminină de lângă el, să nu fii tentat să te lași în plutirea unor vise erotice pe care ți le-ar putea oferi. 
  
  - Acum hai să vedem dacă îți place și ce spui despre dormitorul meu. 
  
  Când au deschis ușa, într-adevăr încăperea arăta deosebit de elegantă, cu toată mobila albă, patul unul larg cu panoplia de la capăt tapițată cu un material fin de stofă matlasată, având în țesătură nuanțe florale de un crem pal, pe un fond alb, strălucitor. 
  
  Tăblia patului era ca o arcadă, cu partea superioară sculptată sub formă de crengi înfrunzite și cu muguri florali, dintr-un lemn cu esența gălbuie. Din peretele din spate, două aplice își difuzau luminile spre capătul patului. Alături de fiecare parte a patului, pe câte o noptieră din același material lemnos ca și tăblia, trona câte o lampă cu picior metalic auriu, cu porțiuni din marmoră pictată și abajururi din pânză de mătase cu desene de epocă pe ele, reprezentând madone sau personaje celeste, ca pe o stampă chinezească sau una venețiană. 
  
  Desigur că acestea proveneau de prin cine știe ce magazin de antichități, fiind foarte valoroase. Perdelele și draperiile erau de un galben pal auriu, fixate pe galerii metalice de aceeași nuanță. Mai exista în cameră un dressing încorporat într-un perete fals, cu uși din lemn alb, ce se mișcau silențios pe șine metalice. 
  
   Totul în cameră era alb, sau cel mult de un galben culoarea spicului de grâu, la perdele și draperii. Ușa băii era deschisă și pe peretele de care era sprijinită o cada mare, exista o faianță cu un desen de culoare mov, pe fond alb, cu o madonă scăldându-se într-un lac plin cu verdeață și magnolii înflorite pe marginea lui. Cada era dotată cu jacuzzi, iar toate elementele sanitare aveau culoarea aurie, inclusiv bateria lavoarului și al căzii, ca și dușul desigur. 
  
  Mai exista o oglindă în care te puteai vedea în întregime pe peretele din fața căzii, încadrată în stucatură aurită, ca și dulapul de sub chiuvetă, plus o poliță pe care se puteau depozita tot ce are nevoie o femeie ca să se mențină mereu frumoasă. Într-adevăr, încăperea dădea o notă de eleganță și de lux, dar și de o opulență care parcă devenea de prost gust, după cum a interpretat-o Tiberiu. 
  
  Ei, ce spui despre viitorul meu cuibușor de nebunii? Nu-i așa că te-ar face curios să-i testezi confortul? Aruncă ea lasoul în care să-l prindă pe bărbatul de lângă ea, că doar nu l-a invitat la Snagov doar să-și etaleze luxul din viitoarea sa reședință. 
  
  - Da, este frumos și elegant, dar... 
  
  - Dar ce? Nu-ți place ceva? 
  
  - Ba da, îmi place. Este ceva deosebit, dar eu sunt un om al șantierului. Seara vin acasă rupt de oboseală după câtă alergătură este prin orașul cu o asemenea circulație. Crezi că aș mai ține cont de câtă eleganță ar degaja el? 
  
  - Vouă bărbaților numai la muncă și la bani vă este gândul. 
  
  - Dar fără ei voi femeile ce ați face? 
  
  - Uite că ne descurcăm și fără voi. 
  
  - În cazul tău, dar restul? 
  
  - De restul nu mă privește. Dar totuși nu te-ar îmbia o sticlă de șampanie fină, bine frapată, o lumină discretă, o muzică languroasă și o femeie frumoasă mai mult goală lângă tine? Toate acestea să le descoperi într-o asemenea încăpere? 
  
  - Aș fi ipocrit dacă aș nega acest lucru. Cine își permite poate să le aibă desigur pe toate acestea. Cine își permite, nuanțez acest lucru. 
  
  - Și tu de ce nu ți-ai permite? Cine te-ar opri de exemplu? Bărbat frumos și mai ales interesant ești, bani nu poți spune că nu ai la dispoziție, femei frumoase care să te dorească slavă Domnului, se găsesc câte vrei, că doar Bucureștiul a aspirat tot ce are țara mai frumos, așa că... 
  
  - Așa că eu am o familie la fel de frumoasă ca și femeile despre care vorbești tu. Nu pot concepe ca pentru o aventură de câteva ore, să pierd ce am construit în aproape douăzeci de ani. 
  
  Miruna, se cam dezumflase auzindu-l pe Tiberiu cum își argumentează refuzul, referitor la un anumit gen de aventură, indiferent cine ar fi partenera, ea sau o alta în locul său. Așa sunt bărbații, își zise ea. Bravează în soți ideali și fideli, până se văd încolțiți și puși în fața tentației, mai ales dacă au în mână și un pahar cu o băutură fină. Cunosc eu acest gen de soți, că doar nu am trăit în fața icoanelor, gândea ea privindu-l pe Tiberiu cum își plimbă ochii curioși prin dormitorul său. 
  
  Și celelalte două încăperi erau la fel de elegant mobilate, cu mobilă scumpă și de calitate, fiecare încăpere având o altă culoare aleasă, fie a zugrăvelii, sau a culorii mobilei și al decorațiunilor interioare. Doar unuia nu-i sosiseră dotările. 
  
  După turul pentru vizitarea camerelor coborâră în living. Aici i-a arătat motivul pentru care de fapt au venit la Snagov, chiar dacă pentru ea era cu totul altul. Poate că dacă ar fi insistat să-și pună toate armele seducției în funcțiune, ar fi reușit mai mult, dar pentru Tibi trebuia să aplice o strategie mai inteligentă. Îl citise că este totuși un familist convins, deci seducerea în direct nu era sortită succesului. L-ar fi îndepărtat considerând-o frivolă. 
  
  - Uite Tibi, aici am un șemineu și aș dori să-i faci tu în față ceva metalic de bun gust, să arate într-adevăr ca un șemineu de epocă. Chiar, de ce acum nu se mai execută lucruri ca acum o sută, două de ani? Mie mai mult îmi place retro, acea epocă, decât cea actuală, modernă. 
  
  - Ți-ai răspuns singură. Pentru că acum omul preferă simplitatea și economisirea timpului necesar execuțiilor acestora, nu ca o lucrare să dureze ani de zile. Îți mai poți permite să ridici o mănăstire, o catedrală, sau un palat într-un secol? La câte partide se schimbă acum la guvernare, fiecare cu scopul lui bine stabilit al priorităților de gașcă, nu s-ar mai ridica niciodată. 
  
  - Mda, cunosc asta direct de la sursă, nu trebuie să-mi mai amintești. 
  
  - Bine, voi executa acest grilaj ca un bonus și ca dar pentru tine de casă nouă. 
  
  - A, mulțumesc și Miruna surprinzându-l prin gestul său, îl prinse pe Tiberiu de ambele brațe aducându-l spre ea și sărutându-l apăsat pe gură. Totuși ca să nu rămâi în totală pierdere, meriți acest pupic, mai adăugă ea, justificându-și efuziunea instantanee. 
  
  - Nu-i nicio pierdere, stai liniștită. Nu dau faliment din cauza câtorva metri de fier forjat și a două-trei ore de manoperă. Trebuia să contribui și eu cu ceva ca bonus la lucrarea ce mi-ai încredințat-o. 
  
  - Ești drăguţ. Mulțumesc din nou. Poate te apuci să-i spui Danielei că te-am sărutat, că atât îmi trebuie. Nu mai vorbește cu mine niciodată și nici eu nu o să mai am curajul să-l repet, dori femeia să testeze cum a primit Tiberiu gestul său. 
  
  - Stai fără grijă. Aceste gesturi nu sunt temă de conversație în familia mea, pentru că ele nu-și au locul. 
  
  - M-ai liniștit, mai spuse Miruna strângându-l de mână. 
  
  Tiberiu scoase o mică ruletă din borsetă, măsură deschiderea șemineului, își lua cotele ce-l interesau, urmând ca la birou să deseneze schița de pe care va fi construit obiectul dorit de Miruna. Rezolvându-și fiecare în felul său motivul vizitei la Snagov, cei doi parteneri de afaceri au revenit în capitală la locurile lor de muncă. 
  
Referinţă Bibliografică:
LA MARGINE DE LUME - ROMAN / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2969, Anul IX, 16 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!