CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Fantastic >  





LA MARGINE DE LUME - ROMAN
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
      Cap.XVI - schiță  
   Relațiile în familia Danielei și a lui Tiberiu Monescu decurgeau cu nimic mai deosebit decât al altor familii relativ încă tinere, unde dragostea și buna înțelegere erau cele care făceau legea bunei conviețuiri. Daniela era preocupată de activitatea de la Universitate, unde își luase doctoratul și deținea gradul de conferențiar. Tema aleasă a fost una mai deosebită din gramatica normativă și anume: ”Anacolutul[ (Anacolut = Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze începute şi continuarea frazei cu altă construcţie).] în limba română”  
   Tiberiu își manageria cu succes firma pe profil construcții metalice și sudură, unde sfera de activitate și-o diversificase, având o largă piață de desfacere a produselor confecționate, cât timp în București se construia. Odată cu aceasta i-a crescut și numărul salariaților, fiind nevoit să caute peste tot forță de muncă bine calificată, acum împrăștiată prin întreaga Europă, fiecare fiind plecat pentru un salariu cât mai rezonabil față de costurile vieții.  
   Toate au fost bune până când dracul încă nu își vârâse coada și în familia sa. De ce lucrurile să meargă bine când pot merge prost? Nu așa sună o regulă a legilor lui Murphy?  
   Într-o zi analiza niște facturi când secretara ce îndeplinea și funcția de economist-contabil primește un telefon pe fixul societății. Vocea feminină îi solicită să stea de vorbă direct cu patronul firmei, așa că aceasta strigă din biroul său la cel de alături, unde își desfăşura Tiberiu activitatea:  
   - Șefu, ridicați telefonul.  
   - Cine este?  
   - Nu știu, nu s-a prezentat, dar are o voce ”blondă” și catifelată.  
   - Bine, fă-mi legătura, spuse Tiberiu râzând. A înțeles că este o femeie.  
   - Da, vă rog! Monescu la telefon.  
   - Domnul Tibi, bună ziua, se auzi în receptor într-adevăr o voce suavă, caldă și vădit pisicită, când vă pot găsi la firmă? Aș dori să-mi faceți o ofertă pentru o lucrare ce o am de executat.  
   - Cu cine vorbesc?  
   - Lasă că vei vedea când voi veni la tine, spuse vocea ”catifelată” un pic mai mult afectată decât se obișnuiește în discuțiile de afaceri, voce ce trecuse dintr-o dată de la protocolarul dumneavoastră la ”tu”. Acest lucru l-a surprins și pe Tiberiu. I se părea că a mai auzit cândva această voce, dar acum nu-i mai putea identifica proprietara.  
   - Dacă puteți sosi într-o oră este bine, dacă nu reveniți cu un alt telefon. Trebuie să plec cu treburi prin oraș.  
   - Este bine așa. Atunci, ne vedem într-o oră, o oră și un sfert, mai adăugă interlocutoarea, obișnuită ca ea să facă programul altora, nu alții pe al ei și închise telefonul, lăsându-l pe bărbat nedumerit, chiar intrigat.  
   - Silvia, se adresă el secretarei, ce număr are vocea ”blondă” o întrebă el amuzat de categorisirea tinerei economiste.  
   - Nu știu șefu, a sunat cu număr privat.  
   - Măi să fie! se miră el, ridicând din umeri. Având de lucru a uitat de acea enigmatică voce ”blondă și catifelată” care dorea să-l întâlnească într-o oră.  
  Luându-se cu rezolvarea documentelor legate de firmă, nici n-a observat cât de repede a trecut timpul. La un moment dat auzi ”vocea” venind din biroul alăturat. Când ridică ochii, în ușă își făcu apariția o doamnă elegantă, coafată și fardată cu stil, dar care totuși îi trezea anumite amintiri de mult uitate, o imagine văzută cu mulți ani în urmă. Să tot fi avut vreo 40 de ani, dar dacă o priveai mai atent cu câtă ușurință se mișca în spațiu și cum arăta, ziceai că nu are mai mult de treizeci.  
   - Bună Tibi! Hai, să nu-mi spui că nu mă recunoști, că mă omori, spuse ea repede văzând mirarea de pe fața bărbatului. Ce, am îmbătrânit atât de rău?  
   - Nu, nu dar..., Miruna cumva? Miruna de la Ateneu?  
   - Ei vezi! Cât pe aci era să-ți acord o bilă neagră pentru memorie.  
   - Da, într-adevăr te-ai schimbat. Cu toții ne-am schimbat desigur. Nu vezi ce abdomen am eu?  
   - Lasă abdomenul că nu-ți stă rău deloc. Ce mai face Daniela? Pe unde mai lucrează? Numai știu nimic despre ea de câțiva ani, turuia ea fără să-l lase pe interlocutor să răspundă la numeroasele întrebări adresate cu o viteză de invidiat. În acest timp dezinvoltă, fără să mai aștepte vreo invitație, se așeză în fotoliu din fața biroului lui Tibi etalându-și două picioare de top model, așezându-le unul peste celălalt, ocazie în care dezvelindu-și o parte a pulpelor, nu-i lăsă indiferentă privirea bărbatului.  
   - Unde să lucreze, conferențiar la Universitate. Așteaptă și ea să se vacanteze un post de profesor pentru a concura, reuși și Tibi să mai scoată câteva cuvinte, răspunzându-i.  
   - Da? Bravo! Poate dacă mă va suna, o pot ajuta.  
   - Cu ce? Tu unde lucrezi?  
   - Unde crezi? Unde se pot trage toate sforile din învățământ. Bineînțeles că în cadrul Ministerului de Învățământ.  
   - Oho! Nu te-ai lăsat! Te descurci bine după cum se vede! Elegantă, frumoasă ca și în tinerețe...  
   - Ce vrei să spui, că acum sunt bătrână?  
   - Ei, cum să spun așa ceva când acum abia etalezi adevărata ta valoare și frumusețe! Și cu ce te ocupi acolo?  
   - Șefa de cabinet a subsecretarului de stat pe probleme de învățământ universitar.  
   - Eh! Ești pe cai mari! își arăta Tibi uimirea.  
   - De aceea am spus ca Daniela să mă caute dacă are timp. Poate încerc să aflu pe unde sunt posturi libere, sau blocate și apoi vedem cum se rezolvă problema ei. Sau cine știe, de ce să nu găsim ceva mai bun în minister că de, am fost trei ani colege și prietene.  
   - Bine, mersi, am să-i spun. Acum cu ce ocazie pe la mine? Cred că nu în amintirea întâlnirii de la concert.  
   - Cine știe? Se poate spune și așa, nu? Eu care mă gândeam că mă aștepți cu o cafea bună..., continuă ea făcându-se că nu a auzit ultima remarcă a bărbatului.  
   - Nu știam cine a sunat și nici timp nu am avut...  
   - Știi ce! Nu vrei ca problemele de afaceri să le discutăm undeva, la o cafea?  
   - Dacă aici nu-ți place, nu am nimic în potrivă?  
   - Așa mai putem discuta și despre tinerețea noastră.  
   - Am ceva treburi urgente de rezolvat, dar le pot amâna o jumătate de oră. Este un bar prin apropiere.  
   - Hai că mergem undeva cu mașina mea.  
   Cei doi ieșiră din birou nu înainte ca Tiberiu să lase vorbă secretarei că revine în maximum jumătate de ora dacă îl va cauta cineva personal, sau să fie sunat la telefon, în cazul unei urgențe. La ieșirea din biroul secretarei, în urma Mirunei se simțea un miros plăcut și dulceag de parfum fin.  
Ea avea mașina parcată la poarta societății. La volanul unui Audi 6, negru, se vedea un tânăr cu ochii ”albaștri” cum li se spuneau celor ce protejează personalitățile oficiale. Tiberiu la început a fost contrariat că o simplă șefă de cabinet umblă prin oraș cu o mașină oficială a ministerului, pentru a-și rezolva problemele personale. Dar ce-i normal în țara noastră? așa că urcă în spate, lângă Miruna. Pe drum aflase că este mașina șefului său, plecat într-o delegație externă.  
   Șoferul primi indicația unde să meargă și odată ajunși, intrară într-un local elegant, unde totul era de patru-cinci stele ca lux, mai ales prețurile trecute în oferta de produse.  
   - Nu-i mai plăcut aici decât în biroul tău modest?  
   - Pentru relaxare și dat bani poate, pentru producție și făcut bani nu cred.  
   - Bani! Las-o dracului de producție, înjură ea fără jenă. Ia zi, ce mai faci, că nu te-am mai văzut de la căsătoria voastră civilă, din timpul facultății? Cum îți mai merge?  
   - Ce să fac! Muncesc. Încerc să supraviețuiesc ca firmă în situația economică existentă nu numai în București, ci în toată țara. Dar parcă ziceai că dorești să facem afaceri. La ce te referi?  
   - Mda, uite, eu îmi construiesc o căsuță pe malul lacului Snagov și am nevoie de tot ce înseamnă construcție metalică, garduri, porți, ușă garaj, balustrade interioare și tot așa.  
   - De ce nu? Sună destul de bine. Am nevoie de niște planuri să mă pot pronunța ca preț.  
   - Am venit la tine pentru că ți-am văzut reclamele pe internet și mi-au plăcut mostrele din imagini. Pe deasupra îmi erai și un cunoscut. Soțul colegei și prietenei mele din facultate. Așa am mai aflat noi vești despre acel dandy întâlnit la Ateneu acum ăhă câți ani, nici nu vreau să-mi amintesc.  
   - Ești căsătorită?  
   - Măi, cum să-ți spun, am fost și căsătorită, nu-i vorbă, dar știi cum este în viață. Dacă merge cum este la tine, este ok, dacă nu, închei afacerea și gata. Că în definitiv căsătoria tot o afacere este. Îți poate fi rentabilă, sau nu.  
   - Depinde cum o privești. Noi nu ne gândim ca din căsătorie să facem o afacere, ci un mod normal de viață bazat pe niște principii.  
   - Mai dă-le dracului de principii, replică ea tot cu o înjurătură pe un ton enervat. Viața este atât de scurtă încât nu se merită să stai toată ziua în bucătărie să vezi ce-i poți oferi soțului la cină, sau să schimbi pamperșii copiilor.  
   - Apropou, ai copii?  
   - Cine să-i crească? Nu am timp de așa ceva. Voi?  
   - Da, avem o fetiță la liceu, clasa a noua.  
   - Bravo, să vă trăiască.  
   - Scuză-mă Miruna! Ți-am spus că am niște probleme urgente de rezolvat la firmă, îi tăie bărbatul elanul de a se întinde la o discuție neproductivă. Dacă te hotărăști să lucrezi cu firma mea, îmi trimiți planurile de execuție ale arhitectului și îți voi comunica un preț estimativ.  
   - Lasă că vin eu să le aduc, de ce să trimit pe altcineva? Nu te bucuri că vin să te revăd?  
    Tiberiu încerca elegant să scape de femeie care vădit nu se grăbea, ci avea chef de a se întinde la vorbă. Achită consumația și o conduse pe Miruna la mașina sa ministerială, cu șofer plătit de către stat. O lăsă să plece, el apelând la serviciile unui taxi.  
  Peste două zile primi și documentația pentru a-i face o calculație de preț. O dădu inginerului șef de secție, să facă toate calculele necesare la prețurile practicate. Nu-l atenționase că este lucrarea unei cunoștințe, acest lucru nefiind în politica firmei ca prețurile să fie calculate funcție de relația dintre client și executant, ci același standard pentru toți clienții.  
   De data aceasta ocoli cu tact intenția Mirunei de a mai sta de vorbă în intimitatea barului vizitat anterior.  
   - Lasă că vom vorbi atunci când ne vom întâlni să-ți comunic prețul și modul de plată, chas sau prin virament bancar. O să fie nevoie de un avans de minimun douăzeci la sută pentru achiziționarea de anumite materiale.  
   -Lasă-i încolo de bani, nu-s o problemă. Vom da o fugă să vedem la fața locului despre ce lucrare ar fi vorba, sau ce mi-aș dori să aduc ca îmbunătățiri amenajărilor interioare. Poate, dece nu, ca inginer îmi sugerezi idei noi. Vreau să iasă ceva de vis.  
   - Ne putem descurca doar cu planurile, dar dacă va fi nevoie de îmbunătățiri sunt costuri suplimentare. De lucru să am, nu contează modelul.  
- Bine Tibi, te pup și Miruna își țuguie buzele sale rujate într-o culoare roz pal, aproape de culoare pielii, fin conturate pentru a îi scoate în relief senzualitatea și-l țucă pe colțul gurii. Pa! Mai vorbim când ai noi informații.  
   O conduse la mașina ministerială care parcă era numai în serviciul său, așa de mult apela la ea oricând avea nevoie de o deplasare prin oraș.  
   Fără să vrea, Tibi duse mâna în zona unde își lăsase Miruna amprenta buzelor sale plăcut mirositoare. Ridică din sprâncene mirându-se cum pot anumite persoane să se descurce în viață și nu neapărat prin inteligența lor, știind de la Daniela că ea nu prea a excelat la învățătură, avînd alte priorități, dar s-a descurcat trecând toate examenele, apelând doar la farmecele sale fizice, infailibile ca metodă în orce domeniu.  
 
     
 
     
 
     
 
     
 
     
 
     
 
     
 
Referinţă Bibliografică:
LA MARGINE DE LUME - ROMAN / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2966, Anul IX, 13 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!