CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Relatare >  


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 2469 din 04 octombrie 2017        Toate Articolele Autorului

DIN SECRETELE UNUI SCRIITOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ce nu se știe despre mine ca autor al celor zece cărți publicate, din care șapte sunt romane de dragoste, gen Sandra Brown, în variantă românească și cu vedere masculină al relațiilor. Ca să le pot scrie mai întâi îmi creez o atmosferă care să-mi confere confortul creației. Îmi aleg o muzică ambientală, funcție de ce vreau să scriu, de tema aleasă. De fapt la început nu știu ce voi scrie. Cele mai grele cuvinte de găsit sunt cele de pornire în necunoscut, pentru că de fapt nu știu ce voi relata și unde voi ajunge cu tema. Nu am un plan arhitectural bine stabilit după care să mă ghidez precum constructorii. Totul este spontan. După ce-mi aleg muzica, îmi aleg mirosul care să se degaje din opaițul meu cu uleiuri esențiale. Acestea trebuiesc să-mi dea starea poetică, romantismul care trebuie să existe când redau momentele de desfătare spirituală, de beatitudine și mai ales de transfigurare în fața unei scene emoționante cum ar fi cea a desfășurării unei scene de amor. Nu folosesc uleiurile esențiale doar pentru romanele siropoase, de dragoste, ci pentru orice scriere. Doar că mirosul va fi altul de fiecare dată. Ca scena erotică să fie cât mai apetisantă, mai fierbinte, am nevoie de un pahar rece cu busuioacă de Bohotin, sau de tămâioasă. Acest parfum de poamă nobilă îmi va aminti mereu de strugurii din via părintească, cu o aromă inconfundabilă. Cu cât parfumul vinului este mai pregnant, cu atât și scena va fi mai elevată, mai sofisticată. Și cel mai important lucru este să mă rup de realitatea cotidiană. Să întrerup legătura cu lumea reală de zi cu zi. Când am ceva ușor de scris nu prea o fac și atunci sună telefonul ca nebunul, sau pocnește facebook-ul când cineva îmi postează o prostioară preluată cine știe de pe unde, fără nicio noimă sau motivație în text sau pictogramă. Doar să fie acolo o atenționare că acea persoană există și nu trebuie uitată. Nu sunt persoana care să rămână datoare cu un răspuns unui mesaj primit. Este exclus acest lucru. Este firesc ca cea sau cel ce-ți trimite mesajul să nu știe că tu te afli atunci tocmai în timpul creației. Nici măcar faptul că tot continuând să posteze alte și alte prostioare, te deturnează de la toate ideile ce curgeau ca un fluviu e o pagină albă de word, care oricând se poate închide anulându-ți întreaga muncă creativă de până atunci. Oricât de inteligent ai fi și oricât de sclipitoare ți-ar fi mintea, ce ai scris prima dată, odată șters nu se va mai putea recupera niciodată. 
  
Scriu așa cum îmi tastează degetele arătătoare, fără să mă intereseze dacă o fac corect gramatical sau ortografic. Până la finalul romanului sau a povestirii dacă scriu un eseu (mai rar), la fiecare recitire, textul suferă modificări, mai mari la început, dar până în final de fiecare dată apar alte și alte corectări. 
  
Precum la un personaj răcit și care are febră, așa există și la scriitor acea febră care nu-ți dă pace. Nu este o febră care să-ți deterioreze starea fizică, ci pe cea emoțională, mai ales în momentul când toată povestea este redactată și se apropie de final. Există nevoia de a afla confirmarea cititorilor dacă tot ce ai scris și place. Dacă ai reușit să stârnești interesul cititorilor. Dacă aceștia după primele fraze nu ies de pe pagina ta, sau în cazul cărților publicate, nu o ascund definitiv printre celelalte cărți ale bibliotecii personale, fără să o mai scoată decât atunci când șterg praful de pe toate cărțile bibliotecii. 
  
Și mai există acel moment când poți crea. Nu oricând te poți apuca de scris. Poți corecta oricând, dar nu și crea când vrei, doar pentru că ți-ai rezervat tu timp în ziua respectivă pentru așa ceva. Nu știu cum fac alți confrați, dar eu cel puțin am puține zile într-o săptămână când mă pot apuca de scris. Un exemplu mai grăitor ca acesta nici nu poate exista. Aseară am reușit să reiau scrierea la romanul meu numit provizoriu PĂDUREANCA după câteva luni de pauză. Spun provizoriu deoarece titlul final aproape toate cărțile mele l-au primit spre sfârșitul scrierii lor. Până atunci fiind confuz față de ce voi scrie, nici nu știu ce titlu să-i dau acelei scrieri, deci trebuie să salvez în calculator cu un nume provizoriu. 
  
În mare cam așa se desfăşoară activitatea creatoare a unui prozator. La poeți totul este spontan. Ei trebuie să prindă momentul. Dacă atunci nu se pot exprima, pierd clipa creatoare. Așa cred, nu sunt poet decât de ocazie și atunci când o fac nu sunt nici măcar unul mediocru. 
  
Referinţă Bibliografică:
DIN SECRETELE UNUI SCRIITOR / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2469, Anul VII, 04 octombrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!