DECLARAŢIE GDPR

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Biografie >  


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016        Toate Articolele Autorului

DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (Viața știută și neștiută a îndrăgitei interprete de muzica populară din Târgu Jiu, Maria Loga)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap.8 - În tranzit prin capitală  
  
Relaţiile dintre Lili şi Nelu se deteriorează din ce în ce mai mult, pe timp ce se consuma căsnicia lor, aşa că ea se hotărăşte să-şi schimbe atât domiciliul, cât şi serviciul de la laboratorul de chimie, cu altul în capitală, găsit de fratele său Melu, unde vor şi locui. Pe fată o transferă la şcoala numărul o sută douăzeci şi şapte din Bucureşti, să urmeze clasa a V - a. În Bucureşti Mirela descoperă o altă lume. O lume cosmopolită a unei capitale europene, aglomeraţie, forfotă pe străzi, zgomot, o lume pestriţă, mereu în continuă mişcare.  
La cei zece ani ai săi, ruperea de prietenii de la ţară, a fost la început un şoc puternic, greu de suportat. Nu tu Costel sau Cici, nici Gica, Rodica, ori măcar învăţătoarea care i-a fost primul dascăl timp de patru ani. Nu tu scaldă la Jiu, alergat prin poienile de sub pădure, nu smuls de ştevie pentru purcei, sau tocat salată la răţuşte, ori măcar dojenile bunicii. Totul aici se rezuma la statul în casă şi privitul pe fereastră, urmărind lumea ce trecea într-un continuu dute-vino. Doar strigătul copiilor - vânzători ambulanţi de ziare, o mai amuza auzindu-i ţipând cât îi ţineau plămânii, alergând pe trotuare cu maldărul de ziare sub braţ:  
-"Ia Scânteia, ia Scânteia, ia Flacăra, ia ziarul neamule că-l dau altuia."  
Când va începe şcoala atunci plictiseala va dispare cu timpul. Îşi va cunoaşte noii colegi, profesorii, va putea merge în oraş să se plimbe. Locuiau în casa unchiului Melu şi a mătuşii Nicoliţa, care-i era şi naşă de botez, undeva lângă liceul "Gheorghe Lazăr", aproape de statuia lui Mihail Kogălniceanu, unde mergea adeseori să stea rezemată de soclu şi să privească forfota trecătorilor ce i se perindau prin faţa ochilor.  
Parcul Cişmigiu era la doi paşi, aşa că va schimba pădurea de la marginea Drăguţeştiului, cu parcul, iar Jiul cu lacul din parc. Nu va mai pescui cu târbocul improvizat din perdea, dar tot o va face cu borcanul, stând lungită pe burtă pe malul apei, aşteptând cu borcanul în mână, să treacă cârdurile de peştişori. Acum nu-i va mai prăji daţi prin mălai, ci va considera borcanul ca un mic acvariu, unde pentru câtva timp micuţii peştişori se vor zbate lovindu-se de pereţi, până vor muri. Trebuia totuşi să-şi găsească şi ea o ocupaţie în timpul liber.  
Privind cârdurile de peştişori cum înoată la suprafaţa apei, gândurile îi alergau pe malurile lui Zlasti, Amaradiei sau ale Jiului, unde mergea de obicei împreună cu prietenii săi plini de adrenalină şi de neastâmpăr. La ţară cosea rochiţe pentru păpuşi, aici prin creta colorată era un alt mod de exprimare artistică, desenând tot felul de imagini pe asfaltulaleelor, sau juca şotronul de una singură. Se simţea izolată, străină de tot ce era în jurul său. Mai găsea uneori prin parc alţi ţânci de vârsta ei, dar erau cunoştinţe de câteva minute, de o oră -două şi atât. După aceea poate că nu se vor mai vedea niciodată.  
Avea doar unsprezece ani. Când s-a mai obişnuit cu străzile oraşului şi se plictisea de stat în parc, o lua pe bulevardul Magheru, apoi se ducea pe Calea Victoriei să colinde marele magazin "Victoria", sau cum i se mai spunea "50 de magazine într-unul singur", ca să se plimbe cu scările rulante, ori dădea o fugă pe Lipscani la "Universul copiilor" unde admira o sumedenie de păpuşi şi multe alte jucării, la care ea nu va avea acces niciodată. Nimeni însă nu putea s-o împiedice să le admire şi să viseze, imaginându-şi cum ar fi să-i aparţină şi să se joace cu ele.  
Adeseori îşi lua caietele şi pleca în Cişmigiu. Se aşeza pe o bancă lângă fântâna lui Eminescu şi îşi făcea temele, sau încerca să scrie primele sale poezii, ori îşi nota impresiile ce şi le făcea privind la trecători. Erau orele sale de visare şi de meditaţie. Aici îşi scria scrisorile către prieteni, scrisori care nu vor ajunge niciodată la destinaţie, deoarece nu se îndura să rupă foile din caiet.  
Perioada anilor o mie nouă sute şaptezeci - o mie nouă sute şaptezeci şi unu cât a locuit la unchiul Melu în Bucureşti, a fost o experienţă nouă pentru Mirela.  
A descoperit cu satisfacţie că viaţa poate fi şi altfel trăită decât cea de la ţară, unde fiecare se cunoaşte cu fiecare. Că poţi supravieţui printre necunoscuţi şi că nu o să trebuiască să-ţi pese dacă treci pe lângă cineva fără să-i dai buna ziua.  
Şi relaţiile ei cu verişorii Emilia şi Ninel, copiii lui Melu şi ai Nicoliţei au fost foarte bune.  
Dar viaţa este făcută ades cum nu ţi-o doreşti tu să fie. Ea merge înainte în felul său imperturbabil. Nu te întreabă niciodată dacă ţie ca participant îţi place sau nu cum se derulează. Îşi are trasat drumul de urmat şi nimic nu o poate abate de la programul stabilit.  
Deci, nici pentru Mirela nu a fost să fie mai lungă perioada de şedere în Bucureşti. Ea era un simplu pion pe o tablă de şah, alţii fiind jucătorii care mutau piesele. Regretând că părăseşte trepidanta viaţa  
din capitală la care abia ce se adaptase, a trebuit după un an de altfel de schimbare în bine, să revină alături de foştii săi prieteni şi colegi, abandonaţi cu un an în urmă, însă cursurile claselor gimnaziale le va parcurge în continuare la şcoala numărul opt din Târgu Jiu, care mai târziu se va numi "Constantin Săvoiu", nicicum alături de foştii săi colegi de clasă.  
Faţă de Bucureşti şi mai ales faţă de unchiul Melu, va păstra toată viaţa o amintire foarte dragă, legată de acea perioada cât a locuit departe de Gorj. Unchiul Melu îşi iubea nespus de mult singura lui nepoată, aşa cum îşi iubea sora, sau propria sa familie.  
Mirela va primi la aniversarea majoratului, cadou de la el şi de la naşa Nicoliţa, soţia acestuia, o pelerină roşie din catifea, ca o capă de muschetar, cu glugă, de care nu se va despărţi niciodată, mai ales că era ceva de "fiţe" ce se purta pe atunci, fiind luată de la Casa de Modă "VENUS". Când o îmbrăca făcea mari furori printre tinerii săi prieteni de la ţară sau din Târgu Jiu.  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (Viața știută și neștiută a îndrăgitei interprete de muzica populară din Târgu Jiu, Maria Loga) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!