CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Biografie >  





DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (Viața știută și neștiută a îndrăgitei interprete de muzica populară din Târgu Jiu, Maria Loga)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap. 7 - Aventuri la vârsta copilăriei  
  
Mirela avea prin jurul casei bunicei o droaie de drăcuşori de seama ei, care se îndemnau unul pe altul la tot felul de năzbâtii. Capul răutăţilor era Costel, vecinul de peste drum şi coleg de clasă, apoi venea Cici, verişoara ei, tot de aceeaşi vârstă, mai era şi Gica, mai mică cu doi ani, apoi Rodica, sora lui Costel, dar cu doi ani mai mare decât restul grupului de nebunatici. La aceştia se mai adăugau şi alţi copii când aveau de gând să pornească într-o aventură de mai mare amploare, cum ar fi mersul prin pădure după ciuperci, zmeură, fragi sau mure, sau să caute ouă şi pui de cioară prin liziera de la marginea pădurii. Nu era zid din piatră de la vreun grajd să nu se cațere pe el, după cuiburi de vrăbii. Genunchii lor erau mai tot timpul plini de julituri de la căţăratul pe asperităţile pietrelor din zid.  
Dar ce-au păţit când baba Ionaşcu i-a prins cocoţaţi în meri! Vai, cât i-a mai alergat săraca cu nuiaua prin grădină şi cu câtă sete îi mai altoia peste spate pe cei care aveau ghinionul să-i prindă din urmă, când să sară ulucele gardului.  
A venit baba Ionaşcu cu o falcă-n cer şi una în pământ, cum zice românul la supărare şi s-a plâns bunicii Nataliţa.  
- Ţaţă Nataliţă, am venit la dumneata să-ţi zic că nepoată-ta şi cu alţi draci de-ai săi, mi-au rupt crengile la meri şi mi-au tăvălit tot trifoiul din livadă. Am prins-o în vârful pomilor cu o droaie de copii după ea.  
- Măi vecină, ia stai oleacă să ne lămurim, că poate nu a fost ea. Cine ştie ce copii au fost. A mea era mai adineauri prin curte. Unde eşti împieliţato? strigă Nataliţa după nepoată.  
- Lasă că am cunoscut-o eu după fundiţele de la codiţe. Nu mai este niciuna cu fundiţe albe pe acilea prin zonă.  
- Spune tu jurato, se adresă atunci Nataliţa nepoatei care se apropiase tăcând mâlc când o văzu pe babă atât de oţărâtă în curtea lor. Fusei sau nu fusei, în grădina babii? Nu aveai destule mere şi-n curtea casei noastre? Ce-ai căutat şi-n grădina femeii? o tot luă Natalia la întrebări pe nepoată-sa.  
- Dar să vezi bunico, că nu eu am zis să mergem la babă. Cici a spus că baba Ionaşcu are mere văratice şi că deja s-au copt, încercă Mirela să se scuze, dând vina pe verişoară-sa, smiorcăindu-se în pumni.  
- Las' că vă dau eu văratice la amândouă de nu o să le puteţi duce. Auzi afurisitele! Să-i tăvălească grădina femeii pentru nişte mere viermănoase! Potochivar Dumnezeu de năstruşnice. Îmi picaţi voi în mână şi de nu vă voi chelfăni eu, atunci nu vă mai chelfăneşte nimeni. Lasă că vedeţi voi mai târziu!  
Toate astea le zicea bunica Nataliţa de faţă cu vecina Ionaşcu, ca să afle aceasta ce vor păţi nepoatele ei, însă în fapt baba nu le făcea mai nimic din ce le promitea. Doar aşa, de ochii lumii, le mai certa şi ea să nu se obrăznicească prea rău iubitele sale nepoate.  
- Nu erau viermănoase bunico! Erau chiar dulci, mai spuse pe şoptite Mirela după plecarea babei Ionaşcu.  
Şi uite aşa, Mirela o vârî şi pe verişoară-sa Cici în gura bătrânei, de nici nu mai avea curajul săraca fată să mai calce prin bătătura mătuşii.  
***  
 
Într-o zi Costel veni cu o cameră de tractor umflată, la poarta Mirelei ca s-o invite să meargă cu el pe malul celălalt al Jiului, la adunat de buruieni pentru porci. Poate vor prinde şi niscaiva peşti cu această ocazie.  
Auzind de invitaţie, ce-i trecu atunci prin cap Mirelei! Văzuse ea nişte ţărani dând cu târbocul în apa Jiului, sau a celor trei afluenţi ai lui, aşa că luă perdeaua de la geamul camerei sale, o legă cu şiretul de la tenişi de nişte nuiele încrucişate cum văzuse ea la acei pescari şi fugi după Costel ca să-l ajungă din urmă, care rostogolea de zor pe drum camera de cauciuc bine umflată.  
Cale de vreun kilometru până la râu tot şi-au făcut ei planuri de bătaie cum să treacă Jiul şi unde să dea cu târbocul improvizat de Mirela din perdea. Mai tăiase din ea cu foarfecele, ca să se potrivească cu lungimea beţelor descoperite în gardul din fundul curţii. Nici nu-i trecuse prin cap că a stricat bunătatea de perdea şi nici nu se gândi la ce va păţi când va veni mamă-sa de la serviciu şi nu va mai vedea perdeaua la geam. La zece ani ai săi, nu avea timp de gândit la consecinţe.  
Ajunşi la Jiu, cu chiu, cu vai, trecură apa, fără să se înece, dând din picioare ţinându-se de cameră. Odată ajunşi pe malul celălalt, au prins ei cauciucul de nişte rădăcini de sălcii, dar nu atât de bine încât acesta să rămână pe loc. În timp ce tot scotoceau cu târbocul pe lângă răgălii să descopere niscaiva peştişori mai nătăfleţi şi neatenţi la intenţiile lor, cauciucul fu luat de apă şi târât la vale, aşa că cei doi aventurieri, au rămas prizonieri pe celălalt mal al râului o zi întreagă, în arşiţa de afară, fără de mâncare şi fără de apă de băut. Numai de pescuit nu le-a mai ars lor, sau de adunat buruieni, când au descoperit că nu mai pot reveni pe malul celălalt să se întoarcă acasă.  
Spre seară, când soarele începea să scapete, au venit nişte săteni, tot la pescuit ca şi ei şi cunoscându-i, cu ajutorul acestora, au reuşit să ajungă din nou pe celălalt mal, aşa că flămânzi şi însetaţi, fără de iarbă pentru porci şi fără de peşte, s-au întors acasă cu tolba goală, dar pretendenţi la o mare nouă chelfăneală, mai ales Mirela, când mamă-sa va descoperi lipsa perdelei, aflând şi destinaţia acesteia.  
***  
Aşa cum am mai spus, Costel era capul răutăţilor. El avea cele mai năstruşnice idei, iar ceilalţi copii din gaşcă doar îl aprobau şi îi ţineau isonul.O chemă bunăoară pe Mirela care se juca împreună cu Rodica, sora lui Costel şi ce credeţi că le-a propus să facă? Luase de acasă portofelul tatălui său, legă de el o şfoară şi îl plasă pe cărarea ce trecea pe lângă gard. Cei trei copii stăteau pitiţi după ulucele gardului, să nu fie văzuţi de vreun eventual trecător. Când trecea cineva pe cărare şi vedea portofelul, în momentul când se apleca bucuros şi tot odată curios să-l ridice, unul dintre copii trăgea de sfoară şi acesta dispărea de partea cealaltă pe sub uluce, lăsându-l mofluz pe curios. Era firesc ca poznaşii să bufnească în râs, ca apoi să se aleagă cu niscaiva sudălmi de la cel păcălit, depinde de vârsta aceluia şi cât de bine gusta gluma nevinovată a copiilor.  
Într-o altă zi, Mirela era foarte supărată că păpuşa ei nu mai avea rochiţe şi ce se gândi ea că trebuie făcut ca să repare acest neajuns. Doar începuse bunica s-o înveţe să coasă diferite cârpe, aşa că luase primele lecţii de croitorie. Considerându-se de acum mare croitoreasă, se duse voioasă în şifonierul cu rochiile mamei sale şi îşi alese vreo două mai colorate, aşa cum i-ar fi plăcut să le aibă şi păpuşile sale. Era ferm hotărâtă să-şi facă rost de materialul necesar, aşa că tăie din două rochii câte o bucată de stofă, că doar nu o să bage mamă-sa de seamă. Şi de unde putea să taie decât de la poale, din partea din spate, gândindu-se că mamă-sa nu are cum să vadă spatele rochiei când se îmbracă.  
Deci îşi taie Mirela bucăţile necesare de material din rochiile mamei şi le aşează apoi liniştită la loc în şifonier de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, convinsă fiind că nu va fi observată lipsa materialului. - "Ce mama are ochi la spate să vadă tăietura când le îmbracă"? se gândi liniştită copila. Îşi confecţionează ea îmbrăcămintea la păpuşi aşa cum s-a priceput şi-şi vede de joacă mai departe ca şi când își luase materialul din altă parte, uitând foarte repede de păţania cu decupatul materialului.  
Bunăoară, Lili trebuia să plece până la Târgu Jiu să facă nişte cumpărături şi merge la şifonier, îşi alege o rochie mai potrivită cu scopul călătoriei, o îmbracă şi dă să iasă pe poartă, când o vede mamă-sa cum este îmbrăcată, observându-i juponul fluturându-i la spate.  
- Aoleo, Lili, fata mamii, unde vrei să te duci cu rochia ista?  
- Cum unde? la Târgu Jiu! Dar ce are rochia mamă, ori eşti bolândă?  
- Fato! când o trăsei pe tine, nu o văzuşi cum este? Vai de păcatele mele, mai spuse bătrâna ducându-şi mâna la gură a nedumerire.  
- Ba, da, ce să aibă? Nu are nimic.  
- Dar la spate tu văzuşi că nu mai ai poale şi îţi atârnă juponul?  
- Cum să nu am poale femeie, ce-ţi veni? se miră ea, trăgându-şi spatele rochiei spre faţă.  
- Vai, fata mamii, jurata de fie-ta ţi-a tăiat rochia.  
- Ce-a făcut? întrebă Lili neagră de supărare.  
- Ţi-a tăiat jurata de fie-ta rochia, să-şi facă haine la păpuşi. Mi s-a părut mie ceva curios când am văzut-o trebăluind de zor cu acul şi aţa, dar nu mă gândii că tocmai din rochiile tale a tăiat.  
Lili, îşi verifică poalele rochiei şi constată că într-adevăr din partea din spate lipsea o bucată bună de material. Fuge repede la şifonier şi îşi ia la verificat îmbrăcămintea. Când a văzut încă una la fel de ciopârţită, era să facă infarct. Mirela auzise discuţia dintre cele două femei şi pe aci ţi-e drumul. Dispăruse tiptil să nu o observe nimeni, direct peste drum la Cici, verişoară-sa şi-i povesti acesteia ce ispravă a mai făcut.  
Lui Cici îi venea să râdă de năzbâtia verişoarei, dar se gândi şi la consecinţele acesteia.  
- Tu nu ai fost zdravănă la cap de te-ai apucat să tai din rochia lui tanti Lili?  
Mirela dădu din umeri, dar era vânătă de teamă. Ştia că de data aceasta a făcut-o prea de oaie şi că nu va scăpa aşa de uşor de furia mamei şi mai ales al bunicii, că nu a observat ce năzbâtii mai face nepoată-sa.  
***  
Cel mai mult le plăcea copiilor când veneau sărbătorile Crăciunului, era să umble pe data de douăzeci şi patru decembrie, începând cu ora şase dimineaţa, cu piţărăii.Se formau cete de copii şi chiar şi de oameni vârstnici, care porneau cu noaptea în cap, cu piţăritul. Ei, copiii, aproape că nici nu dormeau în acea noapte de emoţie şi de teama de a nu fi treji la ora şase, să pornească prin sat cu acest obicei. Primeau în traistele agăţate de după umăr colăcei sau bucăţi de colac, covrigi, mere, ori pâine, de la sătenii colindaţi.  
Umblau cete, cete şi strigau la porţile ţăranilor: "Hai ieşiţi cu colăceii, că veniră piţărăii" şi sătenii ieşeau în porţi cu panerele pline cu colăcei, cu mere, ţuică sau vin fiert şi cinsteau colindătorii, după vârsta acestora.  
Mai târziu, peste ani, la acest obicei, ţăranii se vor limita a le da colindătorilor doar eugenii, mere, napolitane, biscuiţi sau covrigei, iar numărul celor ce vor merge în Ajun cu piţăritul se va limita doar la copii. Încet, încet, se va pierde o parte din importanţa tradiţiilor româneşti, din fiecare zonă a ţării. La acest lucru va contribui nu numai explozia de informaţii, a televiziunilor sau a internetului, ci mai ales sărăcia din ce în ce mai accentuată a populaţiei.  
***  
  
Bunica Nataliţa avea de gând ca singura sa nepoată să fie bine pregătită pentru viaţă. Văzând că relaţiile fiicei cu soţul trec dintr-o extremitate în alta, când cu bune, când mai mult cu rele, se hotărî să-şi înveţe nepoata ca la nevoie să se descurce singură în viaţă. Şi trupul său şi-l simţea din ce în ce mai slăbit, chiar daca mintea îi rămâsese la fel de limpede şi ageră ca în tinereţe. Nu ştia cât va mai putea trăi ca să-şi protejeze nepoţica, aşa că se hotărî s-o înveţe mai întâi să se gospodărească singură.  
Deci de pe la unsprezece - doisprezece ani, îi puse în mână prima dată acul de cusut, igliţa de croşetat şi uneori când avea de ţesut preşuri în război, o învăţa cum să aleagă dintre rufele pe care nu le mai foloseau (spălate şi alese să nu fie putrede), cum trebuia să taie cu foarfeca în fâşii egale ca lăţime trenţele, apoi să le facă ghem, să intre în război şi să tragă de spată, să mişte fusceii, sau să calce pe pedale pentru a schimba iţele.  
Tot pe atunci i-a dat primele lecţii de brodat, de împletit ciorapi, sau de croşetat dantele. Apoi a învăţat-o să adune buruienile de leac sau de ceai, cum să le usuce să nu mucegăiască şi tot aşa, una câte una, tot ce trebuie să ştie o tânără pregătită de măritiş.  
Mai târziu după clasa a VIII - a, a trecut cu învăţarea gătitului şi bunica avea ce să-i arate nepoatei sale, doar fusese bucătăreasă ani de zile, nu numai pentru copiii din internat şi pentru familia de la conacul lui Gheorghe Tătărescu, ci luase primele lecţii la curtea regala a regelui Carol al II - lea. A urmat apretatul, călcatul şi cusutul la maşină. Nimic nu lăsa bunica la voia întâmplării. Aşa cum ea se măritase la şaisprezece ani, putea să se întâmple acelaşi lucru oricând şi cu nepoată-sa şi fata trebuia să fie învăţată. Deci pregătirea pentru viaţă a tinerei domnişoare s-a făcut gradual, pe perioade şi fiecare perioadă a avut importanţa ei în evoluţia nepoatei. O învăţă să pregătească dulciuri pentru desert, cornuleţe, lapte de pasăre, clătite sau gogoşi şi chiar cozonaci cu tot felul de umpluturi. Era pricepută baba. Făcea nişte dulciuri de îţi lingeai degetele când le luai în mână.  
  
 
  
 
  
 
  
 
 
  
  
Referinţă Bibliografică:
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (Viața știută și neștiută a îndrăgitei interprete de muzica populară din Târgu Jiu, Maria Loga) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2135, Anul VI, 04 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!